DECIZIA nr. 152 din 27 martie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 635 din 20 iulie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 12
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014 ART. 12
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ActulREFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 84 12/12/2012 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 1
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 4
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 12
ART. 1REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ART. 1REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010 ART. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 327 09/05/2017
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 708 29/11/2016
ART. 7REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 12
ART. 7REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ART. 7REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 1
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 4
ART. 7REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 9REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LAOG (R) 26 22/07/1994
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 708 29/11/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 12
ART. 20REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ART. 20REFERIRE LALEGE 182 24/10/2012
ART. 20REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 3
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012 ART. 4
ART. 20REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 21REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013
ART. 21REFERIRE LAOUG 84 12/12/2012
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 19 16/05/2012
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 327 09/05/2017
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 266 27/04/2017
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 708 29/11/2016
ART. 23REFERIRE LALEGE 118 30/06/2010 ART. 1
ART. 23REFERIRE LAOG (R) 26 22/07/1994 ART. 5
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 708 29/11/2016
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 64 24/02/2015
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 708 29/11/2016
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 708 29/11/2016
ART. 26REFERIRE LAHG 65 23/01/2003
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 708 29/11/2016
ART. 27REFERIRE LAOG (R) 26 22/07/1994
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 751 22/11/2018





Petre Lăzăroiu – președinte
Marian Enache – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014“, excepție ridicată de Ovidiu Aurelian Dănciulescu în Dosarul nr. 190/30/2016 al Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.744D/2016.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.838D/2016 și nr. 3.577D/2016, având ca obiect aceleași excepții de neconstituționalitate, ridicate de Sindicatul Polițiștilor și Personalului din Baza de Reparații Nave Brăila, în numele și pentru membrii săi de sindicat, în Dosarul nr. 2.489/113/2015 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și de Florin Bochiș în Dosarul nr. 191/30/2016 al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.838D/2016 și nr. 3.577D/2016 la Dosarul nr. 2.744D/2016, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă, în esență, deciziile Curții Constituționale nr. 708 din 29 noiembrie 2016 și nr. 327 din 9 mai 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 25 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 190/30/2016, Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014“. Prin Decizia nr. 1.191 din 17 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.489/113/2015, Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 191/30/2016, Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014“. Excepția a fost ridicată de reclamanții Ovidiu Aurelian Dănciulescu, de Sindicatul Polițiștilor și Personalului din Baza de Reparații Nave Brăila, în numele și pentru membrii săi de sindicat, precum și de Florin Bochiș, în cadrul soluționării unor cauze având ca obiect soluționarea cererilor formulate de reclamanți, autori ai excepției de neconstituționalitate, prin care solicită obligarea angajatorilor la calcularea, alocarea și plata diferenței de 4 lei/zi, reprezentând actualizarea normei de hrană, începând cu anul 2013.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate în dosarele nr. 2.744D/2016 și nr. 3.577D/2016 se susține că dispozițiile de lege care au limitat/suspendat acordarea drepturilor de natură salarială, constând în alocația valorică pentru drepturile de hrană, la nivelul/cuantumul din anul 2012, încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5),art. 44 alin. (1)-(4) și art. 53, raportat la art. 11 și art. 20, coroborate cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și art. 1 din Primul Protocol adițional la această convenție.9.În motivarea excepției în Dosarul nr. 2.838D/2016 se susține, în esență, că dreptul la alocația pentru hrană a fost restrâns în perioada 2013-2015 – perioadă pentru care se pretinde acest drept de natură salarială – prin plafonarea cuantumului valoric al alocației pentru hrană la nivelul în vigoare în luna iunie 2010. În acest sens se arată că, potrivit statutului polițistului, atunci când dreptul la hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată, în schimb, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. Prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dreptul la hrană a fost redus temporar cu 25%, revenindu-se apoi, prin acte normative succesive, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010, dar fără ca suma să fie actualizată, astfel că rezultă o diminuare a normei de hrană, fiind astfel afectat caracterul temporar al restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți, prevăzut de art. 53 din Constituție. Or, referitor la măsurile de reducere a salariilor și a altor drepturi de natură salarială, în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010) s-a statuat că asemenea măsuri nu pot avea decât un caracter temporar.10.Se arată că prin neacordarea normei de hrană la valoarea actualizată cu indicii prețurilor de consum se ajunge la o discriminare între personalul instituțiilor publice, care primește hrană în natură, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, republicată, și care beneficiază în acest fel de respectarea plafonului caloric zilnic, pe de o parte, și personalul care beneficiază pentru hrănire de o alocație financiară neimpozabilă, pe de altă parte.11.Se mai susține că, prin neacordarea unui drept prevăzut de lege la un nivel actualizat cu indicii prețurilor de consum se ajunge la situația în care un drept patrimonial recunoscut de lege este lipsit de o parte din substanța sa. Nealocarea normei întregi de hrană echivalează și cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate, precum și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului, ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate. 12.De asemenea, autorii excepției susțin că una dintre măsurile de protecție socială privind sănătatea salariaților care lucrează în condiții deosebite și în condiții speciale este asigurarea hranei la nivelul caloric stabilit de specialiști, astfel că plafonarea sumei la nivelul anului 2010 contravine și dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție.13.Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale. 14.Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate se impune a fi respinsă.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Guvernul, în dosarele nr. 2.744D/2016 și nr. 3.577D/2016, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorii excepției nu au prezentat argumentele pentru care consideră că dispozițiile de lege criticate contravin textelor invocate din Constituție și din actele internaționale. În Dosarul nr. 2.838D/2016 consideră, de asemenea, că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece aspectele invocate de autorii excepției nu constituie critici de neconstituționalitate, ci aspecte privind aplicarea legii în cazuri concrete, individuale, ceea ce intră în competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.17.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere, astfel cum a fost reținut în Decizia Curții Constituționale nr. 708 din 29 noiembrie 2016, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actele de sesizare, îl constituie prevederile „art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014“. Analizând susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate, reiese că aceștia critică, în realitate, prevederile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, precum și cele ale art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Aceste texte au următorul cuprins:– Art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012: „Cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.“;– Art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012: „În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.“;– Art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: „În anul 2014, cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament se mențin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013.“;– Art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „(1) În anul 2015, cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament se mențin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2014.“Art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 face referire la art. 1 alin. (1) din același act normativ, cu următorul cuprins: „Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:a)cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;b)cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.“De asemenea, art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 face referire la prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cărora: „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora: (…) d) cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament;“.21.Curtea reține că, ulterior sesizării sale, dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă solicitarea de calculare și plată a diferenței de 4 lei/zi, reprezentând actualizarea normei de hrană, începând cu anul 2013.22.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (2) privind protecția socială a salariaților, art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, se susține că sunt încălcate dispozițiile art. 1,art. 6 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții privind recunoașterea drepturilor și libertăților din Convenție, dreptul la un proces echitabil și interzicerea discriminării, precum și dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la convenția amintită, referitor la dreptul de proprietate. 23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate, prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 20 martie 2017, prin Decizia nr. 266 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 27 iulie 2017, sau prin Decizia nr. 327 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 7 august 2017, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora. Prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, Curtea a reținut că principala critică de neconstituționalitate este faptul că revenirea la cuantumul alocației pentru hrană avut anterior reducerii cu 25% a acestui drept, prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, s-a realizat fără actualizarea acestei sume, prevăzute de dispozițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994.24.Față de critica raportată la art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, că alocația pentru hrană reprezintă unul dintre drepturile acordate polițiștilor, în virtutea specificului activității pe care o desfășoară, activitate care este de natură să supună organismul și psihicul unor solicitări și riscuri sporite. La paragrafele 25-29 ale acestei decizii, referitor la conținutul dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea a stabilit că, raportat la specificul activității desfășurate de polițiști, dreptul la alocația de hrană poate fi privit ca o măsură de protecție socială a acestei categorii profesionale. De altfel, consacrarea acestui drept alături de dreptul la uniformă, echipament specific, asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite întărește ideea că acordarea acestui drept nu poate fi privită ca un simplu beneficiu ori privilegiu, ci face parte dintre acele măsuri cu caracter preventiv ori de remediu prin care se urmărește păstrarea integrității fizice și psihice a polițiștilor. Prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 20, Curtea a reținut, în esență, că textul constituțional enumeră elementele componente ale dreptului la protecție socială a salariaților, respectiv securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și „alte situații specifice, stabilite prin lege“. Curtea a considerat că dreptul la alocația de hrană nu reprezintă un element esențial pentru existența raportului de serviciu al polițiștilor și exercitarea drepturilor și îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcție de resursele financiare disponibile, a înțeles să creeze condiții adecvate desfășurării acestei profesii. Legiuitorul are libertatea de a opta cu privire la modalitățile concrete prin care asigură diverselor categorii profesionale condițiile adecvate desfășurării muncii, fără a se putea considera că toate aceste măsuri reprezintă drepturi fundamentale, în măsura în care nu sunt determinante pentru existența și desfășurarea raporturilor de muncă. De asemenea, legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecție socială, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și pe cele stabilite prin legi. 25.Analizând pretinsa încălcare a prevederilor art. 11 și art. 20 din Constituție, coroborate cu art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat, la paragraful 30 al Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016, că alocația pentru hrană acordată polițiștilor constituie un „bun“, întrucât are o valoare patrimonială, astfel că intră sub protecția prevederilor convenționale amintite. Cu toate acestea, având în vedere cele mai sus reținute, referitor la dreptul legiuitorului de a stabili care sunt măsurile concrete de protecție socială a salariaților, care nu au un caracter fundamental, precum și de a modifica ori dispune încetarea acordării acestor drepturi, Curtea apreciază că dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt incidente decât cu privire la sumele deja încasate cu acest titlu, sume devenite certe, lichide și exigibile, iar nu și cu privire la sumele viitoare, asupra cărora legiuitorul este liber să dispună în privința cuantumului și a condițiilor de acordare. De altfel, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare“.26.Referitor la critica privind încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea a constatat, la paragraful 31 al Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016, că autorul excepției are în vedere diferențele care apar între beneficiarii dreptului la alocație de hrană, ca urmare a modalității diferite de acordare a acestui drept. Diferențierile între normele de hrană stabilite și modalitățile de acordare a acestora se fac în funcție de specificul activității și de gradul de solicitare apreciat ca fiind aferent activității desfășurate. Prin urmare, fiecare dintre persoanele aflate în cadrul uneia dintre categoriile reglementate de anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 se supune aceluiași tratament juridic ca toate celelalte persoane aflate în aceeași situație cu a sa. În același timp, fiecare categorie de persoane se află într-o situație distinctă sub aspectul condițiilor care justifică acordarea normei de hrană, în raport cu celelalte categorii de persoane menționate în același act normativ. Or, având în vedere jurisprudența sa, în care s-a reținut că principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, violarea principiului egalității și nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite, Curtea a stabilit că dispozițiile de lege criticate nu au efecte de natură a contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.27.Cu privire la invocarea art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea a statuat, la paragrafele 35 și 36 ale Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016, că nici critica de neconstituționalitate referitoare la caracterul neclar și imprevizibil al textelor de lege care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate nu poate fi reținută. Astfel, dreptul la care se referă aceste texte de lege privește „alocația valorică pentru drepturile de hrană“. Or, așa cum s-a reținut mai sus, Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 face distincție între acordarea dreptului de hrană în natură față de acordarea sa prin alocație valorică, sub forma unei sume de bani. Prin urmare, nu poate fi făcută o confuzie referitoare la natura dreptului vizat de aceste dispoziții de lege. Totodată, Curtea a reținut că, până la data de 1 iulie 2015, acest drept s-a acordat în cuantumul stabilit de textele de lege supuse analizei de constituționalitate, fără a fi actualizat, iar o eventuală interpretare contrară reprezintă un aspect particular de aplicare a legii, a cărui temeinicie nu revine însă analizei exercitate de instanța de contencios constituțional.28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.29.Având în vedere aceste argumente, Curtea reține că nu sunt încălcate nici prevederile art. 1 privind obligația statului de a respecta drepturile omului și nici ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.30.Referitor la dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenție, Curtea constată că acestea nu au relevanță în cauza de față, întrucât ele se referă la judecarea în mod echitabil a cauzei de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil. Or, în cauza de față, se critică dispozițiile de lege care, în perioada 2013-2015, au plafonat cuantumul alocației pentru hrană, acordate pentru anumite categorii socioprofesionale, această critică neavând legătură cu dreptul la un proces echitabil.31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ovidiu Aurelian Dănciulescu în Dosarul nr. 190/30/2016 al Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, de Sindicatul Polițiștilor și Personalului din Baza de Reparații Nave Brăila, în numele și pentru membrii săi de sindicat, în Dosarul nr. 2.489/113/2015 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și de Florin Bochiș în Dosarul nr. 191/30/2016 al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, ale art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2018.
PREȘEDINTE
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x