DECIZIA nr. 151 din 4 martie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Daiana Antonia Rusu în Dosarul nr. 6.145/290/2018 al Tribunalului Caraș-Severin – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 269D/2019. … 2.La apelul nominal, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, arătând că autoarea excepției nu formulează o veritabilă excepție de neconstituționalitate, ci solicită interpretarea textului de lege criticat. În subsidiar, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate dispozițiile constituționale invocate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 28 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.145/290/2018, Tribunalul Caraș-Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Excepția a fost invocată de Daiana Antonia Rusu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind exercitarea autorității părintești. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că instituția delegării temporare a autorității părintești își are originea în prevederile art. 20 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, însă tratatul internațional are o permisivitate mai mare față de legea internă, având în vedere pct. 3 al art. 20 din tratat, care folosește sintagma „protecția poate include, mai ales, (…)“, și enumeră măsura adopției sau a plasamentului ca putând fi luată ca ultimă soluție, doar în caz de necesitate. De asemenea, se arată că tratatul internațional nu stabilește limite cu privire la noțiunea de „familie extinsă“ sau „familie substitutivă“, iar „plasamentul familial“ nu este imperativ. … 6.Pe de altă parte, se arată că prevederile art. 20 din Constituție instituie prioritatea de aplicare a reglementărilor internaționale mai favorabile, față de reglementările interne contrare acestora din urmă, cum este și cazul Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, față de Legea nr. 272/2004. Or, în speța dedusă soluționării instanței de judecată a fost respinsă ca inadmisibilă desemnarea unei persoane care să se ocupe de întreținerea copilului, pe perioada absenței părinților, dat fiind faptul că aceasta nu făcea parte din „familia extinsă“, potrivit textului de lege criticat. În speță, părintele care muncește în străinătate nu mai are nicio rudă în viață care să facă parte din familia extinsă, cu excepția unui frate care, de asemenea, muncește în străinătate. În acest caz, se susține că este preferabil ca părintele aflat în această situație să poată delega temporar autoritatea părintească unei persoane de încredere, față de situația plasamentului obligatoriu la un asistent maternal profesionist. … 7.Se susține că textul de lege criticat instituie o discriminare între copiii ai căror părinți pot delega autoritatea părintească unor persoane din familia extinsă, pe de o parte, și copiii ai căror părinți nu au posibilitatea să delege autoritatea părintească unor astfel de persoane, singura alternativă fiind plasamentul la un asistent maternal, ceea ce contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, precum și dispozițiilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 8.Tribunalul Caraș-Severin – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că, pentru a interveni protecția garantată de art. 16 din Constituție, este necesar ca actul normativ criticat să prevadă anumite drepturi care să fie aplicabile și persoanei care invocă egalitatea juridică. Or, prevederile legale criticate nu reglementează drepturi în favoarea unei persoane care nu face parte din familia extinsă, astfel că un drept care nu este prevăzut de legea criticată nu poate fi invocat ca temei al excepției de neconstituționalitate. De asemenea, apreciază că neconstituționalitatea unei legi nu poate fi analizată prin raportare la art. 20 din Constituție, întrucât acest text constituțional prevede doar prioritatea reglementărilor internaționale, precum și modul de interpretare a prevederilor constituționale, în cazul existenței unor norme internaționale mai favorabile, care apără aceleași drepturi. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:(1)Persoana desemnată conform art. 104 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani și să îndeplinească condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și îngrijirii unui copil.“ Prevederile legale criticate fac referire la art. 104 din același act normativ, potrivit cărora: „(1) Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligația de a notifica această intenție serviciului public de asistență socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi țara.(2)Notificarea va conține, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreținerea copilului pe perioada absenței părinților sau tutorelui, după caz.(3)Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanța de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi.(4)Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și tutorelui, precum și în cazul în care ambii părinți urmează să plece la muncă într-un alt stat.“ … 13.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi și art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate și dispozițiile art. 20 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, precum și cele ale art. 8 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului sau a corespondenței, cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în temeiul art. 4 lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de „familie extinsă“ cuprinde rudele copilului, până la gradul IV inclusiv, iar potrivit art. 4 lit. d) din același act normativ, noțiunea de „familie substitutivă“ cuprinde persoanele, altele decât cele care aparțin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul IV și asistenții maternali care asigură creșterea și îngrijirea copilului, în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 122 din Legea nr. 272/2004, pot primi copii în plasament familiile și persoanele care au vârsta de minimum 18 ani, au capacitate deplină de exercițiu, domiciliul în România și care prezintă garanții morale și condiții materiale necesare creșterii și îngrijirii copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi. Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condițiile legii, se desfășoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecției copilului, încheiat cu direcția sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice: activitatea de creștere, îngrijire și educare a copiilor aflați în plasament se desfășoară la domiciliu; programul de lucru este impus de nevoile copiilor; planificarea timpului liber se face în funcție de programul familiei și al copiilor aflați în plasament; în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activității desfășurate, cu excepția cazului în care separarea, în această perioadă, de copilul aflat în plasament în familia sa este autorizată de direcție. Totodată, art. 122 alin. (5) din același act normativ instituie dispoziția potrivit căreia condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție. … 15.Curtea reține, așadar, că scopul legii a fost acela de a institui delegarea temporară a autorității părintești doar către rudele copilului, afinii până la gradul IV și asistenții maternali, aceștia din urmă doar dacă prezintă, în sensul legii, garanții morale și condiții materiale necesare creșterii și îngrijirii copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi. … 16.În aceste condiții, textul de lege criticat pe calea excepției de neconstituționalitate vizează în mod exclusiv persoanele enumerate, către care se poate delega temporar autoritatea părintească, iar interpretarea sa, în sensul extinderii și asupra unor „persoane de încredere, indicate de părintele care urmează să plece la muncă în străinătate“, nu poate avea decât semnificația modificării acestui text, dar și a întregii concepții legislative referitoare la procedura delegării temporare a autorității părintești, atribuție ce excedează însă competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. … 17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Daiana Antonia Rusu în Dosarul nr. 6.145/290/2018 al Tribunalului Caraș-Severin.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește