DECIZIA nr. 151 din 17 martie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 550 din 6 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ActulREFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 1REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 27 29/03/2006
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 3REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 3REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 58
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 4REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 5REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 6REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 6REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 6REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 18
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 6
ART. 7REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 6
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 8REFERIRE LAOUG 20 08/06/2016
ART. 8REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015
ART. 8REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ART. 8REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 8REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 9REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 18
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 58
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 11
ART. 10REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 11
ART. 10REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006 ART. 8
ART. 10REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 794 15/12/2016
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 821 03/07/2008
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 820 03/07/2008
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 819 03/07/2008
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 818 03/07/2008
ART. 12REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015
ART. 16REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 16REFERIRE LALEGE 45 06/03/2007
ART. 16REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 17REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 18REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 19REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 19REFERIRE LALEGE 330 05/11/2009 ART. 48
ART. 19REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 21REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 22REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 52
ART. 24REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004
ART. 25REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 18
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 58
ART. 27REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 27REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 27REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 18
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 366 25/06/2014
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 573 03/05/2011
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 476 08/06/2006
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 86 27/02/2003
ART. 30REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006
ART. 32REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 32REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 18
ART. 33REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 34REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 13 din anexa B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției și ale art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Andrei-Dorin Băncilă, Ionela-Mariana Ghiugan, Denis-Brîndușa Chiujdea, Luminița-Cristina Stoica și Carmen-Ioana Bălan în Dosarul nr. 883/46/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 494D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor lit. B pct. 13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, deoarece acestea nu contravin art. 16 din Constituție, întrucât diferențele de salarizare invocate de autorii excepției provin din aplicarea art. 58 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor referitor la detașarea judecătorilor și procurorilor. Cu privire la dispozițiile art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 11 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 883/46/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor pct. 13 din anexa B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și ale art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenții-reclamanți Andrei-Dorin Băncilă, Ionela-Mariana Ghiugan, Denis-Brîndușa Chiujdea, Luminița-Cristina Stoica și Carmen-Ioana Bălan în cadrul soluționării recursului declarat împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins acțiunea reclamanților privind acordarea coeficientului de multiplicare 19,00, corespunzător personalului de instruire din cadrul Școlii Naționale de Grefieri (denumită în continuare S.N.G.).5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii excepției susțin că pct. 13 din anexa B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 este neconstituțional, în măsura în care se interpretează în sensul că nu permite salarizarea judecătorilor – personal de instruire la S.N.G. – prin aplicarea coeficientului de multiplicare de 19,00, prevăzut la pct. 13 din anexa A la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, prin raportare la art. 16 și art. 41 alin. (4) din Constituție.6.Cât privește dispozițiile art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, autorii acesteia susțin că acestea sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează în sensul că funcția de personal de instruire, prevăzută la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, pe care o îndeplinește, prin detașare, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, un judecător și funcția de personal de instruire pe care o îndeplinește, în aceleași condiții, un procuror, nu sunt funcții similare, care să dea loc unei salarizări de același nivel, în aceleași condiții de studii, de vechime și de desfășurare a activității în aceleași condiții, specifice locului de muncă, neconstituționalitate susținută prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție. În acest sens, se arată că, deși, la data detașării ca personal de instruire al S.N.G., toți reclamanții aveau o vechime în magistratură de peste 10 ani, președintele Consiliului Superior al Magistraturii/secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de ordonator principal de credite pentru personalul de instruire din cadrul S.N.G. (conform reglementărilor în vigoare la acea dată), a stabilit salarizarea reclamanților în funcție de coeficientul de multiplicare de 17,00, prevăzut de anexa A pct. 19 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, refuzând să aplice coeficientul de multiplicare de 19,00, prevăzut de anexa A pct. 13 la aceeași ordonanță de urgență, corespunzător vechimii lor în magistratură, în contextul în care acest din urmă coeficient a fost aplicat pentru calcularea drepturilor salariale ale colegilor lor procurori, aflați în aceeași situație de vechime și îndeplinind aceeași activitate specifică calității de personal de instruire propriu al S.N.G.7.Se mai susține că interpretarea și aplicarea pe care le apreciază ca fiind neconstituționale au permis ca, în cadrul S.N.G., să existe, așadar, o discriminare nejustificată de criterii obiective între personalul de instruire detașat din rândul judecătorilor și cel detașat din rândul procurorilor, în condiții de muncă egale, de studii identice, de vechime în funcție și în muncă identice, personalului de instruire procuror aplicându-i-se un regim salarial mai avantajos, prin raportarea la un coeficient de multiplicare superior față de cel aplicabil personalului de instruire judecător. Or, potrivit art. 16 din Constituție persoanele care se află în situații juridice identice ori similare trebuie să beneficieze de același tratament juridic, adică să se bucure de aceleași drepturi ori să fie supuse acelorași obligații cuprinse în actele normative care le reglementează situația. În ceea ce privește regimul salarizării, unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalității de tratament în aplicarea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constituție și de art. 6 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Acest principiu de ordine publică exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor, având și consacrare expresă în art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică. 8.Se susține că legiuitorul a dovedit o preocupare constantă în ultimii ani, în domeniul salarizării, pentru a asigura deplina egalitate în drepturi a persoanelor care desfășoară același tip de muncă, în aceleași condiții de pregătire și vechime, inserând dispoziții în actele normative care au reglementat succesiv domeniul. În acest sens sunt Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, care a înlăturat discriminările salariale neobiective existente în cadrul instituțiilor bugetare, Legea nr. 71/2015 care a introdus art. 3^1 alin. (1) în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, prin care a fost consacrat principiul salarizării la nivelul maxim din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții, principiu care a reprezentat „o adevărată bornă de referință în materia înlăturării inechităților și a discriminărilor salariale și care urmărește înlăturarea discriminărilor de natură salarială“ create prin aplicarea legilor succesive de salarizare pentru personalul bugetar. Tocmai acest principiu al egalității în drepturi, manifestat în materia salarizării prin interdicția stabilirii unei remunerații inegale pentru persoane care desfășoară aceeași muncă, în aceleași condiții de pregătire și vechime, a fost încălcat în cadrul S.N.G., din cauza unei interpretări și aplicări neconstituționale a dispozițiilor care constituie obiect al excepției de neconstituționalitate. Pentru a înlătura acest efect neconstituțional, constând în nerespectarea egalității în drepturi între persoane aflate în aceeași situație juridică, se impune constatarea neconstituționalității dispozițiilor criticate, în sensul că trimiterea pe care anexa B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 o face la punctele din anexa A la același act normativ are în vedere criteriul vechimii în magistratură, iar nu pe cel al funcției de judecător/procuror, deoarece, în cazul detașării, interesează funcția pe care detașatul o îndeplinește în instituția de detașare, în speță, personal de instruire. De asemenea, constatarea neconstituționalității ar face aplicabile, în sensul principiului egalității în fața legilor, dispozițiile art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 71/2015, permițând să se aprecieze că funcția de personal de instruire ocupată de un judecător este identică cu funcția de personal de instruire ocupată de un procuror și că aceștia trebuie să beneficieze de o remunerație egală, în condițiile în care au aceeași vechime în muncă și în magistratură.9.Autorii excepției de neconstituționalitate, având funcția de judecător, sunt detașați pe o funcție de personal de instruire (propriu), de specialitate juridică, în cadrul S.N.G., în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 și al art. 58 din Legea nr. 303/2004. Arată că, deși funcția de bază este cea de judecător, pe perioada detașării, îndeplinesc atribuțiile unei alte funcții, specifice, respectiv cea de personal de instruire (propriu), de specialitate juridică, în cadrul S.N.G., ale cărei atribuții specifice sunt expres prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a S.N.G., Statutul personalului de instruire al S.N.G., aprobat prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, și fișele postului, aprobate de directorul S.N.G.10.Referitor la categoriile de personal care își desfășoară activitatea în cadrul S.N.G., arată că personalul de execuție este compus din personalul de instruire, funcționari publici și personal contractual. Personalul de instruire este format din personalul propriu al S.N.G., recrutat din rândul judecătorilor, procurorilor și grefierilor cu studii superioare sau al altor specialiști, inclusiv prin detașare, și colaboratorii externi/formatori ai S.N.G. Potrivit statelor de funcții și de personal ale S.N.G., sunt prevăzute și funcțiile de personal de instruire judecător/procuror și personal de instruire grefier. Rezultă, așadar, din economia dispozițiilor Legii nr. 567/2004, ale Regulamentului de organizare și funcționare a S.N.G. și din statele de funcții și de personal ale S.N.G., că funcția de personal de instruire al S.N.G. reprezintă o funcție distinctă, diferențierea, sub aspectul statelor de funcții, apărând exclusiv în ceea ce privește ocuparea acesteia de către un magistrat (judecător sau procuror) sau ocuparea acesteia de către un grefier, diferențiere cu consecințe în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale și a altor drepturi specifice fiecărei categorii de personal, în condițiile legii. Menționează, totodată, că nu există, potrivit statelor de funcții și personal ale S.N.G., două categorii distincte: personal de instruire judecător și personal de instruire procuror. Precizează că și actele normative care s-au succedat în materie au reglementat funcția de personal de instruire de specialitate juridică al S.N.G. ca o funcție distinctă, cu drepturi salariale distincte [art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, art. 11 lit. k) din capitolul VIII al Legii-cadru nr. 284/2010, art. 11 lit. j) din capitolul VIII al anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017].11.În final, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, care face în mod repetat referire la necesitatea ca între magistrați (judecători și procurori) să nu existe diferențe nejustificate de salarizare, în acest sens fiind paragrafele 21, 29, 30 și 34 din decizia sus-menționată, precum și deciziile Curții Constituționale nr. 818-821 din 3 iulie 2008.12.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu pot conduce, prin ele însele, la încălcarea principiului egalității în fața legii, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale. Pe de altă parte, apreciază că nu se pune problema încălcării principiului „la muncă egală, salariu egal“ prin stabilirea de către legiuitor a unor tratamente juridice diferite pentru categorii profesionale distincte. Sub acest aspect, este de observat faptul că în anexa A la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, la pct. 13 este menționată funcția de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, coeficientul de multiplicare fiind 19, iar la pct. 19 este menționată funcția de judecător cu grad de curte de apel/procuror cu grad de parchet de pe lângă curte de apel, coeficientul de multiplicare fiind 17. Este evident deci că pentru toți coeficienții de multiplicare de la pct. 19, 24, 28-31 din anexa A la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, legiuitorul a prevăzut expres atât funcția de judecător, cât și pe cea de procuror, în timp ce la pct. 13 din aceeași anexă, în considerarea specificului fiecărei funcții de execuție, au fost prevăzuți doar procurorii, întrucât numai aceștia pot dobândi gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în timp ce, de lege lata, judecătorii pot dobândi maxim gradul de judecător de curte de apel (nefiind posibilă, de lege lata, obținerea doar a gradului profesional de judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără a fi numiți efectiv judecători la instanța supremă). Or, categoria profesională similară cu cea a judecătorilor cu grad de curte de apel fiind cea a procurorilor cu grad de parchet de pe lângă curtea de apel (iar nu cu grad de parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), se constată că între aceste două categorii legiuitorul nu a instituit nicio diferență de coeficient.13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile lit. B pct. 13 din anexa (iar nu pct. 13 din anexa B) la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Dispozițiile criticate au următorul cuprins: – Lit. B pct. 13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 („Indemnizațiile judecătorilor, procurorilor și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare“): Coeficienții de multiplicare pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și pentru personalul de specialitate din Școala Națională de Grefieri.

Nr. crt. Funcția Coeficient de multiplicare
13. Personal de instruire de specialitate juridică la Școala Națională de Grefieri Coeficientul de multiplicare prevăzut la lit. A nr. crt. 13, 19, 24, 28-31

17.Coeficienții de multiplicare prevăzuți la lit. A nr. crt. 13, 19, 24, 28-31, la care face trimitere pct. 13 lit. B din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, sunt următorii: 19,00 – procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (pct. 13 lit. A din anexă); 17,00 – judecător/procuror la curte de apel/parchet de pe lângă curte de apel (pct. 19 lit. A din anexă); 15,00 – judecător/procuror la tribunale, tribunale specializate/parchete de pe lângă tribunale și tribunale specializate (pct. 24 lit. A din anexă);13,50 – judecător/procuror la judecătorii/parchete de pe lângă judecătorii peste 3 ani vechime (pct. 28 lit. A din anexă); 9,00 – judecător/procuror la judecătorii/parchete de pe lângă judecătorii, 2-3 ani vechime (pct. 29 lit. A din anexă); 8,00 – judecător/procuror/auditor de justiție la judecătorii/parchete de pe lângă judecătorii, 1-2 ani vechime (pct. 30 lit. A din anexă); 7,00 – judecător/procuror/auditor de justiție la judecătorii/parchete de pe lângă judecătorii, 0-1 an vechime (pct. 31 lit. A din anexă).18.Dispozițiile art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 au următorul conținut: „(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată. (1^1) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii – medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.“19.Curtea constată că anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 a fost abrogată prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Totodată, dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 au fost abrogate prin art. 44 pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având în vedere însă că aceste dispoziții sunt aplicabile în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, precum și cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată. 20.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii și art. 41 alin. (4), potrivit căruia la muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații.21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 fac parte din actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului din justiție și stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și pentru personalul de specialitate din Școala Națională de Grefieri. 22.Potrivit anexei la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, coeficientul de multiplicare maxim aplicabil procurorilor este 19,00 pentru procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar cel maxim aplicabil judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție este 23,00. De asemenea, coeficientul de multiplicare este 17,00 pentru judecătorul de curte de apel. Analizând grila coeficienților de multiplicare prevăzuți la pct. A al anexei la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, Curtea reține că legiuitorul a stabilit aceleași valori ale coeficientului de multiplicare aplicabile atât procurorilor, cât și judecătorilor de la judecătorii și parchetele de lângă judecătorii, tribunale sau parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel sau parchetele de pe lângă curți de apel. Însă, în ceea ce privește judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție și procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, coeficienții de multiplicare stabiliți de legiuitor sunt diferiți, respectiv 23,00 și 19,00. 23.Referitor la obținerea gradului profesional, Curtea reține că judecătorii și procurorii pot promova atât efectiv la instanțe/parchete în gradul profesional imediat superior, cât și pe loc, ambele tipuri de promovare având loc prin concurs. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor capitolului V: Promovarea judecătorilor și procurorilor și numirea în funcțiile de conducere al Legii nr. 303/2004, se deduce că, în timp ce procurorii pot promova pe loc până la gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție se face numai efectiv.24.Cât privește S.N.G., Curtea observă că aceasta este reglementată în capitolul III – Școala Națională de Grefieri din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. Potrivit art. 17 din acest act normativ, organizarea și funcționarea S.N.G. se stabilesc prin regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.25.Referitor la statutul personalului de instruire al S.N.G., Curtea observă că, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, personalul de instruire al S.N.G. este numit de Consiliul Superior al Magistraturii dintre judecători sau procurori, grefieri cu studii superioare ori alți specialiști, iar, în conformitate cu art. 18 alin. (2) din același act normativ, personalul de instruire al S.N.G. poate fi numit de Consiliul Superior al Magistraturii și prin detașare în cadrul S.N.G., în condițiile legii. În ceea ce privește salarizarea personalului de instruire, art. 19 alin. (1) din aceeași lege prevede că aceasta se face potrivit legii de salarizare a personalului din cadrul organelor autorității judecătorești.26.Referitor la statutul judecătorilor și procurorilor detașați, art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, prevede următoarele: „În perioada detașării, judecătorii și procurorii își păstrează calitatea de judecător sau procuror și beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat. Când salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția în care este detașat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară și celelalte drepturi bănești.“27.Curtea reține că, în cauză, principalele critici ale autorilor excepției de neconstituționalitate vizează următoarele: pct. 13 lit. B din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 este neconstituțional în măsura în care se interpretează în sensul că nu permite salarizarea judecătorilor – personal de instruire la S.N.G. – prin aplicarea coeficientului de multiplicare de 19,00, prevăzut la pct. 13 lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, neconstituționalitate susținută prin raportare la art. 16 și art. 41 alin. (4) din Constituție; dispozițiile art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează în sensul că funcția de personal de instruire, prevăzută la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, pe care o îndeplinește, prin detașare, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, un judecător și funcția de personal de instruire pe care o îndeplinește, în aceleași condiții, un procuror, nu sunt funcții similare, care să dea loc unei salarizări de același nivel, în aceleași condiții de studii, de vechime și de desfășurare a activității în aceleași condiții, specifice locului de muncă, neconstituționalitate susținută prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție.28.În jurisprudența sa referitoare la principiul egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 29.De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). 30.Având în vedere reglementările aplicabile personalului de instruire din S.N.G., Curtea constată că diferențele de salarizare existente în cadrul acestei categorii de personal provin din diferențele de grad profesional dobândit de judecătorul/procurorul detașat în funcția de personal de instruire la S.N.G. Astfel, diferențele dintre indemnizația corespunzătoare funcției de personal de instruire pe care o îndeplinește, prin detașare, un judecător și aceeași funcție de personal de instruire pe care o îndeplinește, prin detașare, un procuror, cu aceeași vechime – provin din calitatea de judecător cu grad de curte de apel, pe de-o parte, și cea de procuror cu grad de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, calități pentru care Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 a reglementat coeficienți de multiplicare diferiți, în funcție de gradul profesional dobândit, ceea ce nu contravine principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție și dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale, principiu care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.31.Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor lit. B pct. 13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 este neîntemeiată.32.Referitor la criticile privind dispozițiile art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, Curtea reține că, potrivit art. 18 din Legea nr. 567/2004, funcția pe care o îndeplinesc judecătorii/procurorii detașați la S.N.G. este cea de personal de instruire în cadrul S.N.G., fără ca legiuitorul să distingă între calitatea de judecător sau procuror.33.Potrivit textelor de lege criticate – art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 -, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție publică pe funcții de același fel, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția publică, iar prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.34.Analizând susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate cu referire la art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, Curtea constată că se solicită instanței de contencios constituțional interpretarea acestor texte de lege, în sensul aplicării lor la situația concretă din speță. Or, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci, în realitate, aspectele invocate vizează aplicarea textelor de lege criticate la o situație concretă, ceea ce intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstituționale prevederile actelor care încalcă prevederile sau principiile Constituției, astfel încât o problemă de interpretare și aplicare a legii pe fondul cauzei deduse judecății instanței judecătorești nu intră în sfera controlului de constituționalitate.35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andrei-Dorin Băncilă, Ionela-Mariana Ghiugan, Denis-Brîndușa Chiujdea, Luminița-Cristina Stoica și Carmen-Ioana Bălan în Dosarul nr. 883/46/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile lit. B pct. 13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x