DECIZIA nr. 150 din 4 martie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 20 mai 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ART. 5REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 3
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 8
ART. 9REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 749 22/11/2018
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 197
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 457 11/07/2019
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 193 03/04/2018
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 306 12/05/2016
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 7
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 584 14/07/2020
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 200 28/05/2020
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 432 04/07/2019
ART. 20REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 42
ART. 20REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 90
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 31 04/02/2020
ART. 23REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Sanda Roman în Dosarul nr. 23.761/281/2016/a3 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.148D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus concluzii scrise în sensul admiterii acesteia. 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale și faptul că nu există temeiuri pentru reconsiderarea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 3 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 23.761/281/2016/a3, Judecătoria Ploiești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Sanda Roman într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de restituire a taxei judiciare de timbru.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că este necesară o verificare a stadiului procesului în raport cu care instanțele dispun anularea cererii ca insuficient timbrată. Astfel, în procedura administrativă (sau de regularizare) prevăzută de noul Cod de procedură civilă, instanțele sunt obligate ca la primirea dosarului să stabilească taxa judiciară de timbru. În această fază procesuală și înainte ca pârâtul/pârâții să primească acțiunea reclamantului, instanța de judecată stabilește taxa judiciară de timbru și apreciază cu privire la valoarea acesteia în funcție de mai multe criterii. Așadar, singura măsură pe care instanța a întreprins-o de la momentul sesizării a fost aceea de a stabili taxa judiciară de timbru.7.Se afirmă că, nefiind vorba de niciun alt act procedural și având în vedere atât dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, cât și prevederile din Codul de procedură civilă, respectiv art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) și art. 6 alin. (1), textul legal criticat, în situația în care taxa judiciară de timbru este neîndestulătoare, nu justifică faptul că instanța nu dispune restituirea acestei taxe, cu atât mai mult cu cât accesul la justiție este neîngrădit.8.Se consideră că alin. (6) al art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituțional și prin prisma celorlalte prevederi ale aceluiași articol. Spre exemplu, la lit. d) este prevăzută situația când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, situație în care se restituie jumătate din taxa plătită. De asemenea, lit. a) și j) prevăd și alte situații în care taxele judiciare de timbru se restituie integral, parțial sau proporțional. Ca atare, textul legal criticat are un caracter vădit discriminator față de celelalte prevederi ale art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Or, potrivit art. 8 din Codul de procedură civilă, în procesul civil părților le este garantată exercitarea drepturilor procesuale în mod egal și fără discriminări.9.Se apreciază că în eventualitatea în care cererea de chemare în judecată este anulată înainte de comunicarea acesteia către pârât, activitatea instanței este mai puțin limitată decât în ipotezele amintite și prevăzute la art. 45 lit. a), b) și c).10.În final, se afirmă că toate aceste chestiuni nu pot conduce la o altă concluzie decât aceea că se încalcă principiul îmbogățirii fără justă cauză, în interesul statului român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, întrucât statul, prin instituțiile sale, nu a depus niciun fel de prestație ca să justifice reținerea la buget a unor sume de bani depuse de persoane fizice sau juridice, după caz, cu titlu de taxă judiciară de timbru.11.Judecătoria Ploiești – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât textul contestat nu contravine niciuneia dintre normele constituționale invocate în susținerea ei.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, având următorul cuprins: „Dacă legea nu prevede altfel, taxele judiciare de timbru plătite pentru cereri și acțiuni anulate ca insuficient timbrate nu se restituie.“16.În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție și ale art. 56 referitor la contribuțiile financiare.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate îngrădesc accesul liber la justiție, întrucât restituirea taxei judiciare de timbru se impune chiar și în ipoteza în care cererea de chemare în judecată este anulată ca insuficient timbrată. Cu privire la sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată pentru netimbrare sau timbrare insuficientă, prin Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, paragraful 38, Curtea a reținut că această sancțiune „prevăzută de art. 197 din Codul de procedură civilă este justificată de faptul că taxele judiciare de timbru reprezintă o condiție legală pentru începerea proceselor civile, instituirea unei asemenea exigențe nefiind de natură să obstrucționeze, în sine, accesul liber la justiție. De altfel, art. 200 din Codul de procedură civilă reglementează procedura de regularizare a cererilor de chemare în judecată, oferindu-se reclamantului posibilitatea să complinească eventualele lipsuri ale acesteia, inclusiv pe cele referitoare la neplata taxei judiciare de timbru corespunzătoare, astfel că anularea cererii nu intervine de plano. Așadar, instanța de judecată se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției. Dispozițiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum prevede art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părților“.18.De asemenea, Curtea a statuat că anularea cererii de chemare în judecată reprezintă un act de dispoziție al instanței, în respectarea principiului legalității consacrat de art. 7 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților din proces“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 306 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 26 iulie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 193 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 22 august 2018, paragraful 26, și Decizia nr. 457 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 octombrie 2019, paragraful 19).19.În jurisprudența sa, prin Decizia nr. 584 din 14 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 5 februarie 2021, paragraful 18, sau Decizia nr. 200 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 20 august 2020, paragraful 33, Curtea a statuat cu valoare de principiu că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Curtea a constatat, de asemenea, că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului, iar stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, ca de altfel și a cuantumului lor este o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură. Mai mult, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (2) referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, întrucât prevederile de lege criticate sunt tocmai o aplicare a celor statuate prin normele constituționale, iar cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, toți cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.20.Totodată, Curtea a mai constatat că legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție. Aprecierea legalității și temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituție și de legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 432 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 25 octombrie 2019, paragraful 26).21.Curtea observă că în același sens sunt și prevederile art. 90 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupun declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.22.Având în vedere cele anterior referite, Curtea constată că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, întrucât, pe de o parte, anularea acțiunii ca insuficient timbrată apare ca ultima ratio atunci când reclamantul nu se conformează dispozițiilor judecătorului, iar, pe de altă parte, nerestituirea taxei judiciare de timbru este o măsură ce intervine ca urmare a pasivității acestuia.23.În final, cât privește susținerea potrivit căreia alin. (6) al art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituțional prin raportare la prevederile celorlalte alineate ale aceluiași articol, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, textele legale nu pot constitui norme de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Astfel de critici nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, ci reprezintă aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea coroborată a diferitelor texte legale, competență care aparține instanțelor judecătorești, și nu Curții Constituționale (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 31 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 4 iunie 2020, paragraful 18).24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sanda Roman în Dosarul nr. 23.761/281/2016/a3 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă și constată că prevederile art. 45 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Ploiești – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data 4 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x