DECIZIA nr. 15 din 31 ianuarie 2023

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) teza întâi, precum și ale art. 459 alin. (3) lit. e) și alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius Radu în Dosarul nr. 321/93/2020 al Tribunalului Ilfov – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.022D/2020. … 2.Dezbaterile au avut loc în data de 24 noiembrie 2022, în prezența reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror Daniela Băloi, cu participarea reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Dan Lupașcu din Baroul București, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15 decembrie 2022. La data de 15 decembrie 2022, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 31 ianuarie 2023, când a pronunțat prezenta decizie.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 2 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 321/93/2020, Tribunalul Ilfov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) teza întâi, precum și ale art. 459 alin. (3) lit. e) și alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marius Radu într-o cauză în care autorul excepției a formulat cerere de revizuire, ca urmare a descoperirii unor fapte și împrejurări noi despre care consideră că sunt de natură a-i dovedi nevinovăția.  … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în primul rând, că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât din acestea nu rezultă, în mod expres, dacă elementul de noutate ce stă la baza cererii de revizuire are un caracter absolut sau vizează și fapte și împrejurări care, deși au fost cunoscute instanței de judecată, aceasta nu s-a pronunțat asupra lor, astfel cum s-a întâmplat și în cauza în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate. Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la standardele de calitate a legii, precum și prevederile art. 6 alin. (1) și ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.  … 5.În al doilea rând, se arată că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale întrucât, spre deosebire de cele ale art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968, nu prevăd, în mod expres, dacă faptele și împrejurările descoperite trebuie să fi fost necunoscute de către instanța de judecată sau dacă necunoașterea acestora poate fi stabilită și în raport cu alți participanți la procesul penal.  … 6.În al treilea rând, se susține că prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale întrucât prevăd cerința ca faptele sau împrejurările noi să aibă aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii, însă nu arată dacă netemeinicia astfel dovedită trebuie să fie totală sau poate avea și caracter parțial. Se invocă principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, prevederile art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 14 paragraful 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 31 iulie 2008, pronunțată în Cauza Lenskaya împotriva Rusiei, prin care instanța europeană a reținut că, în principiu, Convenția nu se opune desființării unei hotărâri definitive, pentru a permite statului să corecteze erorile judiciare, și că o soluție ce ignoră dovezi-cheie, bazată pe o abordare selectivă și lipsită de consistență a unor probe indirecte (circumstanțiale), cu supraestimarea declarației părții vătămate și înțelegerea greșită a actelor medicale, poate constitui o eroare judiciară. … 7.În al patrulea rând, se arată că, spre deosebire de prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Codul de procedură penală, în care este utilizată sintagma „fapte și împrejurări“, dispozițiile art. 459 alin. (3) din Codul de procedură penală fac referire la „fapte și mijloace de probă“, aspect ce generează echivoc în interpretarea și aplicarea acestor norme procesual penale. Pe de altă parte, se susține că „evidența“ la care fac referire textele criticate presupune analiza unor aspecte ce vizează fondul cauzei și care nu pot fi avute în vedere în procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 506 din 30 iunie 2015. În aceste condiții, se susține și neconstituționalitatea dispozițiilor art. 459 alin. (5) din Codul de procedură penală, care fac trimitere la prevederile alin. (3) ale aceluiași articol.  … 8.Tribunalul Ilfov – Secția penală arată că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) teza întâi, precum și ale art. 459 alin. (3) lit. e) și alin. (5) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 1 alin. (5) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție. Se susține că, în etapa admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța analizează dacă sunt întrunite condițiile legale pentru rejudecarea cauzei, respectiv dacă motivele de fapt pe care se sprijină cererea de revizuire și mijloacele de probă invocate conduc la stabilirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 453 din Codul de procedură penală. Pentru acest motiv, se arată că se impune o reglementare strictă a cazurilor de revizuire și a condițiilor pe care trebuie să le întrunească cererea formulată, pentru a nu transforma calea extraordinară de atac a revizuirii într-o cale de atac ordinară. Se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 667 din 30 octombrie 2018 și se apreciază că sintagma „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei“ din cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și noțiunea „netemeinicia“ din cuprinsul art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală nu ridică probleme de claritate și de inechitate. Se arată, de asemenea, că atât doctrina, cât și jurisprudența sunt unanime în ceea ce privește sensul noțiunii de „netemeinicie a hotărârii supuse revizuirii“, ca vizând hotărârea supusă revizuirii în totalitatea sa, iar o altă interpretare nu ar fi posibilă tocmai pentru a nu transforma o cale extraordinară de atac într-una ordinară. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) teza întâi, precum și ale art. 459 alin. (3) lit. e) și alin. (5) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: – Art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) teza întâi: „(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; […]. (4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare […].“; … – Art. 459 alin. (3) lit. e) și alin. (5): „(3) Instanța examinează dacă: […] e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; […]. (5) În cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.“ …  … 13.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii și ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante (a se vedea Decizia nr. 114 din 15 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 6 iulie 2022, paragrafele 13 și 14), revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanță – sentințe – sau la instanța de apel – decizii. În același sens reglementau și normele procesual penale anterioare, respectiv art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, care stabilea că pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. … 15.De asemenea revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se și în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008, în soluționarea unui recurs în interesul legii. La acestea se adaugă și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât și în aceste ipoteze instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală. … 16.În ceea ce privește cea dintâi critică de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, instanța constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 793 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 23 februarie 2017, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată, arătând că autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare, de către instanța învestită cu soluționarea cauzei de revizuire, a prevederilor legale criticate.  … 17.Or, asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că a răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. … 18.Distinct de cele reținute prin decizia mai sus invocată, Curtea constată că, în prezenta cauză, autorul excepției de neconstituționalitate solicită instanței de contencios constituțional să se pronunțe asupra aspectului dacă în sfera sintagmei „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei“ din cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală se încadrează și probele existente la dosarul cauzei penale asupra cărora instanța judecătorească nu s-a pronunțat, precum și probele administrate într-o altă cauză penală care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauza în care este formulată cererea de revizuire. Se face referire, în mod concret, la rapoartele de expertiză medico-legală existente la dosarul cauzei, despre care se afirmă că nu au fost avute în vedere la emiterea actului de sesizare a instanței.  … 19.Cu toate acestea, chestiunea de drept procesul penal invocată, respectiv aceea dacă sfera sintagmei „fapte sau împrejurări noi“ din cuprinsul art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală include și aspectele cuprinse în probele existente la dosar asupra cărora instanța de judecată nu s-a pronunțat cu prilejul soluționării fondului cauzei sau a căii de atac a apelului, vizează modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală de către instanțele judecătorești. Or, conform art. 126 alin. (3) din Constituție, asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit competenței sale. … 20.Prin urmare, critica formulată cu privire la prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală nu constituie o veritabilă problemă de constituționalitate. … 21.Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, se constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală este inadmisibilă sub aspectul primei critici, mai sus analizate.  … 22.Referitor la cea de-a doua critică de neconstituționalitate, respectiv aceea că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale întrucât, spre deosebire de cele ale art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968, nu prevăd, în mod expres, dacă faptele și împrejurările descoperite trebuie să fi fost necunoscute de către instanța de judecată sau dacă necunoașterea acestora poate fi stabilită și în raport cu alți participanți la procesul penal, Curtea reține că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale criticate, prin raportare la ansamblul reglementării instituției revizuirii, rezultă că faptele și împrejurările noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate nu pot fi apreciate altfel decât prin raportare la instanța de judecată care a soluționat cauza penală, necunoașterea acelorași fapte sau împrejurări de către ceilalți participanți la procesul penal neproducând efecte juridice asupra soluției pronunțate. … 23.În același sens s-a opinat, în mod unanim, și în doctrina de drept procesual penal, arătându-se că pentru a fi incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală „este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanță, indiferent din care motiv. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii“. S-a arătat, totodată, că, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, „faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unei fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Pe calea revizuirii nu sunt deci posibile o prelungire a probatoriului pentru fapte și împrejurări cunoscute de instanță, și nicio readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat“. … 24.Așadar, atât din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale criticate, cât și din maniera în care acestea au fost interpretate pe cale doctrinară, rezultă că faptele și împrejurările la care fac referire dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală trebuie să nu fi fost cunoscute de către instanța de judecată în momentul soluționării cauzei, nefiind relevantă necunoașterea acestora de către ceilalți participanți la procesul penal. … 25.În ceea ce privește cea de-a treia critică de neconstituționalitate, referitoare la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce are ca scop înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești. … 26.Referitor la cazul cuprins în art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, legiuitorul a prevăzut, la art. 453 alin. (4) din același cod, condiția ca pe baza faptelor sau a împrejurărilor noi să poată fi dovedită netemeinicia hotărârii de condamnare. Având în vedere caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii, care constituie o excepție de la principiul autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești, această cerință legală vizează reformarea hotărârii judecătorești în totalitatea acesteia, și nu probarea unei netemeinicii parțiale. Astfel, faptele sau împrejurările prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală trebuie să fie de natură a determina, pe calea revizuirii, fie schimbarea unei soluții de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal într-o soluție de achitare, fie schimbarea unei soluții de achitare într-o soluție de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Cu privire la această din urmă ipoteză, Curtea are în vedere Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, prin care instanța constituțională a decis, printre altele, că dispozițiile art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale cu privire la cazul de revizuire prevăzut la alin. (1) lit. a) al aceluiași articol, precum și că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, care exclude posibilitatea revizuirii hotărârii de achitare pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), este neconstituțională. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că dispozițiile legale și soluția legislativă declarate neconstituționale încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 131 referitor la rolul Ministerului Public, întrucât lipsesc partea civilă de posibilitatea apărării drepturilor și a intereselor sale legitime, respectiv procurorul de pârghiile necesare exercitării rolului său specific în cadrul procesului penal. Curtea a constatat, în acest sens, că, în situația în care se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii de achitare, trebuie să se asigure atât părții civile, cât și procurorului posibilitatea de a cere și obține restabilirea adevărului judiciar prin retractarea hotărârii pronunțate în cauză. … 27.Cu privire la același aspect, s-a arătat în doctrina de drept procesual penal că „dacă prin faptele sau împrejurările noi nu se tinde la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de încetare a procesului penal sau de achitare, ci numai la dovedirea unor elemente care implică menținerea acestor soluții, faptele sau împrejurările noi nu constituie motiv de revizuire. Astfel, în practică, instanțele judecătorești au decis că, dacă prin cererea de revizuire, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, s-a urmărit schimbarea încadrării juridice, cu menținerea soluției de condamnare, acestea nu constituie caz de revizuire, ori că faptele sau împrejurările noi prin care nu se tinde a se dovedi netemeinicia hotărârii, ci doar stabilirea unor situații de natură a atenua răspunderea penală nu constituie motiv de revizuire sau că un act nou atestând existența unui temei pentru individualizarea mai favorabilă a pedepsei nu poate constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire, nefiind de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare“. … 28.O interpretare contrară a dispozițiilor legale criticate ar transforma calea de atac a revizuirii într-un apel „mascat“ ce ar putea avea ca efect modificarea soluției definitive supuse revizuirii doar în privința acelor aspecte care îl nemulțumesc pe „apelant“. Această interpretare ar fi contrară principiului legalității procesului penal, prevăzut la art. 2 din Codul de procedură penală – conform căruia procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege – și ar relativiza autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, într-o măsură care ar afecta de o manieră considerabilă securitatea raporturilor juridice. … 29.În acest sens, prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, precitată, paragrafele 17 și 18, Curtea a reținut că activitatea desfășurată în ciclul ordinar al procesului penal – dacă a fost legală și temeinică – trebuie să se finalizeze cu pronunțarea unei hotărâri definitive, având autoritate de lucru judecat, în care faptele reținute exprimă adevărul, iar legea penală și cea civilă au fost aplicate corect. Practica a învederat însă și cazuri de hotărâri definitive care au soluționat cauzele penale cu grave erori de fapt și de drept. Legiuitorul a avut în vedere o asemenea ipoteză, rațiune pentru care a instituit căile extraordinare de atac, ca mijloace procesual penale de desființare a hotărârilor cu autoritate de lucru judecat care nu corespund legii și adevărului. Având în vedere faptul că instituirea unor astfel de mijloace procesuale aduce atingere autorității de lucru judecat, așadar stabilității hotărârilor judecătorești definitive, care este menită a da încredere în activitatea justiției, cazurile și condițiile de exercitare a căilor extraordinare de atac trebuie să fie strict reglementate de legiuitor, în vederea restabilirii ordinii de drept. În egală măsură, opțiunea legiuitorului în reglementarea căilor extraordinare de atac trebuie să se realizeze în limite constituționale. Prin aceeași decizie s-a reținut că revizuirea este calea extraordinară de atac care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri, aceasta având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară. … 30.Tot prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, precitată, paragraful 19, Curtea a reținut că motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală privește situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate. Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări“, în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii. Totodată, se arată că „faptele și împrejurările noi pot determina revizuirea hotărârii definitive atacate dacă nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în fața acesteia și nici nu rezultă din materialul probator existent la dosar. Totuși, dacă o anumită faptă sau împrejurare a fost învederată instanței, însă aceasta s-a aflat în imposibilitatea administrării probei (spre exemplu, martorii, pe baza declarațiilor cărora se poate dovedi că cel condamnat s-a aflat în legitimă apărare, nu au putut fi identificați), fapta sau împrejurarea ar putea fi invocată pe calea revizuirii, atunci când proba a devenit admisibilă (în exemplul menționat, după ce martorii au fost identificați)“. Dispozițiile art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală consacră menținerea sistemului revizuirii totale cu privire la motivul prevăzut la alin. (1) lit. a) din același articol. În același sens este și doctrina de drept procesual penal, prin care se arată că dispozițiile legale criticate, ce reglementează sistemul revizuirii totale, limitează incidența instituției revizuirii la situațiile în care, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de încetare a procesului penal sau de achitare, în sensul că faptele sau împrejurările noi conduc la o soluție opusă celei pronunțate prin hotărârea a cărei revizuire se cere. … 31.În același sens sunt atât doctrina, cât și jurisprudența instanțelor naționale, prin care s-a reținut că „în cazul unei condamnări, prin cererea de revizuire întemeiată pe descoperirea de fapte sau de împrejurări noi trebuie să se urmărească achitarea condamnatului, iar nu menținerea condamnării, cu modificarea încadrării juridice. Dacă cererea este formulată în sensul schimbării încadrării juridice, ea trebuie respinsă în principiu“ (a se vedea Curtea Supremă de Justiție – Secția penală, Decizia nr. 853/2002). S-a arătat, totodată, că „actul nou, atestând că paguba cauzată prin infracțiune a fost reparată, pentru ca, pe această bază, să se poată dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu poate servi ca temei pentru admiterea unei cereri de revizuire, deoarece noua împrejurare nu este de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ci numai existența unui temei privind individualizarea mai favorabilă a pedepsei (a se vedea Curtea Supremă de Justiție – Secția penală, Decizia nr. 2.101/1997; în același sens, Tribunalul Suprem – Secția penală, Decizia nr. 2.487/1974, în Revista Română de Drept nr. 4/1975, p. 65)“. … 32.Având în vedere aceste argumente, Curtea conchide că soluția legislativă reglementată la art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală – potrivit căreia „cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii […]“ – are în vedere noțiunea de „netemeinicie“ prin raportare la fiecare faptă în parte și la fiecare făptuitor, în accepțiunea că acestea determină o soluție diametral opusă, și nu o diminuare a răspunderii penale (spre exemplu, printr-o eventuală schimbare a încadrării juridice). … 33.Așa fiind, dispozițiile legale criticate nu contravin dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție, care presupune, per se, exercitarea drepturilor procesuale, inclusiv a căilor de atac, cu respectarea principiului legalității. … 34.Referitor la cea de-a patra critică de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 453 din Codul de procedură penală reglementează cazurile de revizuire, motiv pentru care, în cuprinsul alin. (1) lit. a) și al alin. (4), se prevede ca fiind un caz de revizuire ipoteza în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. În legătură cu ipoteza astfel reglementată există unanimitate, atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în doctrină, în a considera că „probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute“, adică „probele propriu-zise, ca element de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii“. Aceleași aspecte au fost reținute și prin Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 17 ianuarie 2017, precitată, paragraful 19. … 35.Spre deosebire de prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, dispozițiile art. 459 din același cod reglementează procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire, enumerând la alin. (3) condițiile ce trebuie verificate de instanța de judecată în vederea admiterii cererii. Printre acestea, la lit. e) a alin. (3) anterior menționat este reglementată condiția ca faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea să conducă, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea. În acest context, sintagma „mijloace de probă“ semnifică acele mijloace de probă care probează existența unuia dintre cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 din Codul de procedură penală, nu doar ipoteza prevăzută la alin. (1) lit. a) al articolului anterior menționat. Aceste mijloace de probă sunt cele arătate de revizuent în cererea de revizuire sau cele atașate acesteia, atunci când este vorba despre mijloace de probă pe care revizuentul le deține. Pentru acest motiv, folosirea sintagmei „mijloace de probă“ în cuprinsul art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală este corectă, fiind justificată de obiectul reglementării dispoziției legale analizate. … 36.În ceea ce privește folosirea de către legiuitor a expresiei „în mod evident“ în cuprinsul art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că aceasta semnifică legătura fie directă, fie suficient de bine conturată care trebuie să existe între faptele și mijloacele de probă arătate de revizuent în cererea de revizuire și posibilitatea stabilirii unor temeiuri legale care să permită revizuirea. Existența acestei legături etiologice este stabilită de instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii de revizuire, în fiecare cauză în parte, în funcție de particularitățile acesteia, folosirea de către legiuitor a cuvântului „evident“ în cuprinsul textului criticat arătând caracterul cvasidirect al acesteia. Aceleași concluzii sunt aplicabile și în cazul dispozițiilor art. 459 alin. (5) din Codul de procedură penală care fac trimitere la prevederile alin. (3) lit. e) al aceluiași articol. … 37.Pentru motivele mai sus arătate, Curtea apreciază că prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) teza întâi, precum și cele ale art. 459 alin. (3) lit. e) și alin. (5) din Codul de procedură penală sunt clare, precise și previzibile, fiind în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. În acest sens, Curtea Constituțională, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut în jurisprudența sa, spre exemplu prin Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragraful 31, că, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141). … 38.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, sub aspectul criticii referitoare la sfera sintagmei „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei“ din cuprinsul acestora, excepție ridicată de Marius Radu în Dosarul nr. 321/93/2020 al Tribunalului Ilfov – Secția penală. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) (sub aspectul celorlalte critici formulate) și alin. (4) teza întâi, precum și ale art. 459 alin. (3) lit. e) și alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Ilfov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 ianuarie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește