DECIZIA nr. 147 din 19 martie 2024

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 și 339 și coroborate cu art. 549^1 din același act normativ, excepție ridicată de Cristina Valeria Noară în Dosarul nr. 30.599/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția penală și de Maria Modoran (Grămescu) în Dosarul nr. 30.602/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarelor Curții Constituționale nr. 2.081D/2020 și nr. 2.082D/2020. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 decembrie 2023, cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 2.082D/2020 la Dosarul nr. 2.081D/2020, care a fost primul înregistrat, și a amânat pronunțarea, în temeiul prevederilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 30 ianuarie 2024, apoi, în temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 14 februarie 2024, apoi, în temeiul art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 19 martie 2024, când a fost pronunțată prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 28 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 30.599/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 și 339 și coroborate cu art. 549^1 din același act normativ, excepție ridicată de Cristina Valeria Noară cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect plângere împotriva unor soluții de neurmărire/netrimitere în judecată. … 4.Prin Încheierea din 28 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 30.602/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 și 339 și coroborate cu art. 549^1 din același act normativ, excepție ridicată de Maria Modoran (Grămescu) cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect plângere împotriva unor soluții de neurmărire/netrimitere în judecată. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin că dispozițiile criticate creează o inegalitate de tratament juridic între inculpați, părți civile sau responsabile civilmente, cărora legiuitorul le-a recunoscut dreptul de a ataca ordonanța de clasare sau de renunțare la urmărire penală, pe de o parte, și martorii din dosar, pe de altă parte. Înlăturarea posibilității unei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său (în speță martor în dosarul penal), printr-un act sau printr-o măsură dispus/dispusă de procuror, de a se adresa judecătorului produce o gravă inechitate și limitează în mod absolut accesul la justiție. … 6.Arată că legiuitorul a creat posibilitatea ca un act sau o măsură al/a procurorului să fie contestat/contestată doar la procurorul ierarhic superior, fără a se da posibilitatea persoanei vătămate printr-o măsură sau printr-un act a/al procurorului (martor în procesul penal) de a se adresa instanței de judecată. Această reglementare excedează dreptului statului de a-și crea politica penală, ducând la încălcarea gravă a accesului liber la justiție și creând o inechitate între procuror, care poate sesiza instanța în temeiul art. 549^1 din Codul de procedură penală, și persoana vătămată într-un drept al său prin actul procurorului, care nu se poate adresa instanței de judecată. Accesul liber la justiție vizează nu numai acțiunea introductivă de instanță, ci și sesizarea oricăror alte instanțe care, potrivit legii, au competența de a soluționa fazele ulterioare ale procesului, inclusiv exercitarea căilor de atac, deoarece apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanelor presupune, în mod logic, și posibilitatea acționării împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate, în această sferă incluzându-se și posibilitatea de a acționa împotriva actelor nelegale. … 7.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția penală apreciază că art. 340 din Codul de procedură penală analizat coroborat cu art. 336 și 339 din același act normativ se interpretează în sensul că poate formula plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, orice persoană care justifică un interes legitim, mai precis orice persoană, dacă prin actul contestat s-a produs o vătămare a intereselor sale legitime. Astfel, procedura prevăzută de art. 340 din Codul de procedură penală nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de către autoarea excepției de neconstituționalitate, asigurând accesul acesteia la justiție, egalitatea în fața legii și respectarea drepturilor acesteia, inclusiv a dreptului la apărare, având în vedere că permite oricărei persoane să formuleze o plângere, în condițiile legii. Condiția justificării unui interes sau a probării vătămării drepturilor legitime nu este de natură să limiteze accesul la justiție, fiind o condiție ce este necesar a fi îndeplinită în raport cu orice cerere adresată autorităților judiciare. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul arată că cele două proceduri instituite de art. 340 și 549^1 din Codul de procedură penală sunt distincte și nu se suprapun. Prima vizează soluția de clasare, în timp ce a doua se referă la confiscarea sau desființarea unui înscris în cazul clasării, una fiind – așadar – premisa celeilalte. Apreciază că dispoziția legală contestată, prin raportare la art. 336 și 339, coroborate cu art. 549^1 din Codul de procedură penală, nu aduce atingere art. 16 din Constituție, privitor la egalitatea în fața legii, deoarece situația juridică a persoanelor care pot formula plângerea împotriva soluției de clasare este diferită de cea a persoanelor vizate de măsura desființării unui înscris. Măsura desființării nu este dispusă de procuror astfel încât să fie necesară contestarea sa la judecătorul de cameră preliminară odată cu soluția de clasare. Dispoziția din ordonanța de clasare privitoare la desființarea unui înscris generează o procedură distinctă, ordonanța în sine fiind doar actul de sesizare a judecătorului de cameră preliminară, în vreme ce soluția de clasare este premisa acestei proceduri. Așa fiind, diferența de tratament juridic nu poate fi reținută, pe de o parte deoarece principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar, pe de altă parte, fiindcă procedura specială instituită de art. 549^1 din Codul de procedură penală conferă, prin ea însăși, posibilitatea persoanei interesate de a-și susține cauza în fața unei instanțe. … 10.În ceea ce privește critica întemeiată pe prevederile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, Guvernul consideră că aceasta este inadmisibilă ca urmare a lipsei motivării, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Referitor la invocarea prevederilor art. 21 din Constituție, arată că neinstituirea posibilității de a ataca însăși soluția de clasare care constituie premisa procedurii de la art. 549^1 din Codul de procedură penală nu echivalează cu o îngrădire a dreptului de acces la justiție. Dimpotrivă, ordonanța de clasare constituie actul care declanșează o procedură specială, distinctă, în cadrul căreia persoana interesată poate utiliza toate mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, inclusiv posibilitatea exercitării căilor de atac. În continuare, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, apreciază că nici art. 24 alin. (1) din Constituție, privitor la dreptul la apărare, nu este încălcat prin dispoziția legală contestată. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 și 339 și coroborate cu art. 549^1 din același act normativ, cu următorul conținut: – Art. 336: (1)Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.(2)Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală. (3)Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii. … – Art. 339:(1)Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.(2)În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.(3)Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcțiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.(4)În cazul soluțiilor de clasare, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.(5)Ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.(6)Dispozițiile art. 336–338 se aplică în mod corespunzător, dacă legea nu dispune altfel. … – Art. 340: (1)Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.(2)Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare. (3)Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului ori, pentru persoana juridică, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori convențional, data ordonanței sau a rechizitoriului atacat, numărul de dosar și denumirea parchetului, indicarea motivelor plângerii.(4)Dispozițiile art. 289 alin. (3) – (5) se aplică în mod corespunzător.(5)În cazul în care nu cuprinde data ordonanței sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar și denumirea parchetului, plângerea se restituie pe cale administrativă, situație în care completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii. … – Art. 549^1: (1)În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.(2)Judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul de soluționare, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.(3)Pentru termenul fixat se dispune încunoștințarea procurorului și se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanței, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note scrise. (4)Judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere, în ședință publică, după ascultarea procurorului și a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, dacă sunt prezente. Dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului articol se aplică în mod corespunzător.(5)Judecătorul de cameră preliminară, soluționând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluții:a)respinge propunerea și dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării; … b)admite propunerea și dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desființarea înscrisului.  … (6)În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul și persoanele prevăzute la alin. (3) pot face, motivat, contestație. Contestația nemotivată este inadmisibilă.(7)Contestația se soluționează potrivit procedurii prevăzute la alin. (4) de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, de către completul competent potrivit legii, care poate dispune una dintre următoarele soluții:a)respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată; … b)admite contestația, desființează încheierea și rejudecă propunerea potrivit alin. (5). …  …  … 14.Autoarele excepției susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea Constituției, a supremației acesteia și a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 și 339 și coroborate cu art. 549^1 din același act normativ, Curtea observă că cele două proceduri (plângerea împotriva soluției de clasare și procedura de desființare a unui înscris în cazul clasării) sunt distincte și au obiecte diferite. Astfel, potrivit art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 465 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2020, paragrafele 18-24, a constatat că norma cuprinde o regulă cu caracter general în ceea ce privește plângerea împotriva actelor de urmărire penală, fie ele ale organului de cercetare penală, fie ale procurorului, instituind dreptul persoanei ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală să se plângă cu privire la acesta. Dreptul de a face plângere aparține oricărei persoane, nu doar subiecților procesuali. … 16.În ceea ce privește plângerea împotriva actelor de urmărire penală, Curtea a reținut că aceasta poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale, legea neinstituind un termen în acest sens. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale organului de cercetare penală se adresează, potrivit art. 336 alin. (2) din Codul de procedură penală, procurorului care supraveghează activitatea acestuia. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale procurorului este soluționată, conform art. 339 din Codul de procedură penală, de procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul. Potrivit art. 338 și art. 339 alin. (6) din același act normativ, plângerea trebuie rezolvată în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia de către organul competent. În ceea ce privește soluțiile de netrimitere în judecată, Curtea a constatat că împotriva acestora se poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția, potrivit art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală. În acest caz, competența de soluționare a plângerii revine tot procurorului ierarhic superior celui care a dat soluția. … 17.În acest context, Curtea a observat că dispozițiile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală prevăd că ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate. … 18.Cu toate acestea, Curtea a reținut că, în cazul respingerii, potrivit art. 339 din Codul de procedură penală, a plângerii împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, persoana interesată are, conform art. 340 alin. (1) din același act normativ, posibilitatea introducerii unei noi plângeri la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Totodată, după terminarea urmăririi penale, actele de urmărire penală pot fi contestate în procedura camerei preliminare, dacă s-a dispus trimiterea în judecată, ori subsecvent unei plângeri împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată adresate judecătorului de cameră preliminară. … 19.Așa fiind, Curtea a constatat că persoana interesată, pe de o parte, poate face plângere împotriva actelor de urmărire penală și împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, în condițiile legii, se poate adresa judecătorului de cameră preliminară cu o plângere ce vizează aceleași aspecte. … 20.Curtea a reținut că principiul constituțional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiție se referă la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept (Decizia nr. 569 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008). Or, astfel cum s-a arătat anterior, persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală are posibilitatea de a se adresa cu o plângere instanței de judecată în scopul obținerii unui remediu. … 21.Pe de altă parte, dispozițiile art. 549^1 din Codul de procedură penală reglementează procedura de confiscare sau desființare a unui înscris în cazul clasării, atribuție conferită de către legiuitor judecătorului de cameră preliminară tocmai în considerarea art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală și în completarea dispozițiilor art. 315 alin. (2) lit. c) și d) din Codul de procedură penală. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, procedura desființării unui înscris nu mai este atribuită instanței civile, ci instanței penale, respectiv judecătorului de cameră preliminară, conform art. 549^1, aceasta fiind una dintre procedurile speciale reglementate expres de titlul IV din noul Cod de procedură penală. … 22.Curtea, prin Decizia nr. 134 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 mai 2021, paragrafele 22, 23, 27 și 29, a reținut că, în actuala reglementare procesual penală, procurorul nu va mai dispune cu privire la confiscarea specială în cazul emiterii unei soluții de netrimitere în judecată, ci va sesiza judecătorul de cameră preliminară și, de asemenea, nu va mai sesiza instanța civilă cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris, ci judecătorul de cameră preliminară. Așa încât, în cazul confiscării sau desființării unui înscris, în ipoteza clasării, legea procesual penală în vigoare reglementează o procedură în care procurorul are calitatea de titular al cererii formulate în acest sens, îndreptată către judecătorul de cameră preliminară. Doar procurorul poate sesiza judecătorul de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, dispoziția de sesizare va fi menționată în ordonanța de clasare, respectiv de renunțare la urmărirea penală, înaintarea acesteia împreună cu dosarul de urmărire penală urmând să se facă în termenul reglementat în art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. Curtea a reținut, totodată, că, întrucât sesizarea judecătorului de cameră preliminară este o dispoziție distinctă în cadrul ordonanței procurorului, aceasta va fi motivată separat prin indicarea motivelor pentru care se solicită confiscarea bunului sau desființarea înscrisului, precum și a temeiului juridic al solicitării, astfel încât persoanele interesate care vor fi încunoștințate de declanșarea acestei proceduri să își poată formula apărările în fața judecătorului de cameră preliminară. … 23.Din coroborarea dispozițiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală cu prevederile art. 318, respectiv ale art. 340 și 341 din același act normativ, Curtea a reținut că, în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, acesta va sesiza mai întâi judecătorul de cameră preliminară cu privire la confirmarea renunțării la urmărirea penală, respectiv va aștepta să fie soluționată plângerea împotriva soluției de clasare ori să expire termenul prevăzut de lege pentru formularea plângerii, după care va sesiza judecătorul de cameră preliminară pentru a dispune confiscarea specială sau desființarea unui înscris. În aceste condiții, Curtea a constatat că sesizarea judecătorului de cameră preliminară pentru a se pronunța asupra confiscării bunurilor sau desființării unui înscris poate avea loc după expirarea termenelor prevăzute de lege pentru a se formula plângere împotriva soluției de clasare sau, în situația în care a fost formulată o asemenea plângere la judecătorul de cameră preliminară, după pronunțarea unei soluții cu privire la această plângere, precum și după confirmarea de către judecătorul de cameră preliminară a soluției de renunțare la urmărirea penală. … 24.Referitor la sesizarea privind desființarea unui înscris, în cazul clasării sau renunțării la urmărirea penală, Curtea a constatat că ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală reprezintă actul prin care judecătorul de cameră preliminară este sesizat, propunerea de desființare a înscrisului având un fundament probator în dosarul de urmărire penală pe baza căruia judecătorul de cameră preliminară, în procedură contradictorie, va soluționa sesizarea, administrând, fie din oficiu, fie la cererea părților, probele necesare, utile și pertinente cauzei. Statuând însă asupra fondului cauzei (astfel cum a reținut Curtea în Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015), judecătorul de cameră preliminară va pronunța o încheiere prin care va admite ori va respinge sesizarea formulată de procuror, atât în cazul confiscării bunurilor, cât și în ipoteza desființării de înscrisuri. … 25.Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.  … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristina Valeria Noară în Dosarul nr. 30.599/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția penală și de Maria Modoran (Grămescu) în Dosarul nr. 30.602/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția penală și constată că dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală raportate la art. 336 și 339 și coroborate cu art. 549^1 din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește