DECIZIA nr. 145 din 4 martie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 7 iunie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 27 24/04/2019
ActulREFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 230
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 229
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 230
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 229
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 230
ART. 1REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 1REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 583
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 230
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 229
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 7REFERIRE LAHG 400 13/05/2014
ART. 7REFERIRE LACONTRACT CADRU 13/05/2014
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 229
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 230
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 230
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 229
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 229
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 230
ART. 16REFERIRE LALEGE 35 16/01/2019 ART. 2
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 27 24/04/2019
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 230
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 229
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 230
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 221
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 229
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 230
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 122 20/03/2018
ART. 22REFERIRE LAHG 561 10/05/2009
ART. 22REFERIRE LAREGULAMENT 10/05/2009 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 34
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1252 07/10/2010
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 34
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 34
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 4
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 254
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DESENTINTA 394 10/03/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 229 și 230 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ioana Mihaela Fărcaș în Dosarul nr. 25.070/211/2016 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.024D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate, prin reprezentant convențional, a depus un înscris prin care indică noul domiciliu procesual, procedura de citare fiind îndeplinită la această adresă, și, totodată, solicită ca la termenul fixat pentru judecarea excepției invocate soluționarea cauzei să se facă în lipsa sa și a reprezentantului convențional, conform art. 583 din Codul de procedură civilă.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât prevederile de lege criticate nu pot fi interpretate în sensul în care ar aduce atingere principiului separației și echilibrului puterilor în stat. De asemenea, normele criticate oferă domeniul de reglementare al protecției sociale unei autorități administrative, prin respectarea regimului legii organice, și nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la ocrotirea sănătății. Totodată, partea interesată are posibilitatea de a ataca în instanță actul administrativ prin care a fost aprobat contractul-cadru, asigurându-se, în acest mod, accesul liber la justiție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Decizia civilă nr. 899/A din 23 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 25.070/211/2016, Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 229 și 230 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Ioana Mihaela Fărcaș întro cauză având ca obiect obligația de a face.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că protecția socială are la bază principiul solidarității umane și include și elemente de protecție din perspectiva sănătății și a familiei. Se afirmă că însăși terminologia de „asigurări sociale de sănătate“ confirmă că dreptul la ocrotirea sănătății persoanei, garantat prin Constituție, este parte integrantă a protecției sociale pe care statul trebuie să o asigure. Prin urmare, având în vedere dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. p) și cele ale art. 34 alin. (3), orice aspecte care vizează dreptul la ocrotirea sănătății trebuie reglementate prin lege organică.7.Se consideră că dispozițiile art. 229 și 230 din Legea nr. 95/2006 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. p), întrucât drepturile persoanelor care dovedesc plata contribuției la fondul de asigurări de sănătate și, implicit, au calitatea de asigurați se exercită nu doar în condițiile reglementate prin lege, ci și prin contractul-cadru. Se menționează că acest contract-cadru este o convenție care, conform normelor legale în vigoare, se încheie în baza unei hotărâri a Guvernului – act normativ care nu intră în categoria legilor organice. În acest sens, se invocă Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 19 mai 2014. Așadar, printr-o hotărâre a Guvernului, care nu este lege organică, se reglementează, se completează și se modifică aspecte care țin de dreptul la ocrotirea sănătății persoanei, situație care contravine art. 34 coroborat cu art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituția României.8.Se susține că prevederile criticate contravin art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, prin exercitarea de către Guvern a unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului – completarea și modificarea unei legi organice, precum și alin. (5) în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât asiguratul nu poate aprecia modul în care vor fi valorificate drepturile sale fundamentale și legale, existând o limitare generată de o convenție civilă la care nu este parte. Mai exact, în conformitate cu art. 208 lit. e) din Legea nr. 95/2006, care statuează că este obligatorie participarea la plata contribuțiilor de asigurări sociale pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, coroborat cu art. 222 din aceeași lege, persoana care achită obligațiile la bugetul asigurărilor sociale de sănătate dobândește calitatea de asigurat. În consecință, în raport cu prevederile art. 229 și 230 din Legea nr. 95/2006, asiguratul are (sau ar trebui să aibă) – printre altele – dreptul de a-și alege furnizorul de servicii medicale. Însă, potrivit art. 230 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006, exercitarea acestui drept ar fi posibilă doar în condițiile contractului-cadru.9.Astfel, deși asiguratul a contribuit la fondul de asigurări sociale de sănătate și ar trebui să își poată alege liber furnizorul de servicii medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate refuză să suporte costul serviciilor medicale care intră în pachetul de bază, pe considerentul că furnizorul de servicii nu are contract încheiat cu casa de asigurări. Așadar, se înfrânge sau cel puțin se limitează dreptul asiguratului de a beneficia de servicii medicale și de a-și alege furnizorul de servicii medicale, în considerarea unei împrejurări care este mai presus de voința sa și care se raportează la existența unei convenții de natură civilă față de care asiguratul este un terț.10.Se apreciază că, în raport cu această reglementare și cu modul în care este „valorificată“ de către casa de asigurări de sănătate, se generează un prejudiciu din perspectiva asiguratului și, corelativ, o îmbogățire fără justă cauză în beneficiul casei de asigurări.11.Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu pot fi interpretate în sensul că aduc atingere principiului separației puterilor în stat, că oferă posibilitatea de reglementare în domeniul protecției sociale unei autorități administrative prin nerespectarea regimului legii organice sau că aduc atingere dreptului la ocrotirea sănătății. Este adevărat că textele criticate se referă la necesitatea reglementării unui contract-cadru și că reglementarea acestui contract cade în sarcina unei autorități administrative. Este la fel de adevărat că acest contract prevede necesitatea încheierii unor contracte între casele de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale, însă prin contractul-cadru nu se reglementează acordarea sau suprimarea unor drepturi în materia ocrotirii sănătății, ci se stabilesc condițiile de exercitare a drepturilor recunoscute prin lege. Limitele de reglementare sunt stabilite chiar de către textul criticat. Dacă autoritatea administrativă depășește limita de reglementare a condițiilor de exercitare și reglementează alte drepturi sau suprimă drepturile recunoscute de lege, există posibilitatea de atacare a actului administrativ prin care a fost aprobat contractul-cadru în contencios administrativ. Prin urmare, instanța apreciază că nu este necesară invocarea excepției de neconstituționalitate.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 229 și 230 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările și completările ulterioare, care la data sesizării prevedeau:– Art. 229:(1)Asigurații au dreptul la un pachet de servicii de bază în condițiile prezentei legi.(2)Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru multianual, care se elaborează de CNAS în urma negocierii cu Colegiul Medicilor din România, denumit în continuare CMR, Colegiul Medicilor Dentiști din România, denumit în continuare CMDR, Colegiul Farmaciștilor din România, denumit în continuare CFR, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, denumit în continuare OAMGMAMR, Ordinul Biochimiștilor, Biologilor și Chimiștilor, denumit în continuare OBBC, precum și în urma consultării cu organizațiile patronale, sindicale și profesionale reprezentative din domeniul medical. Proiectul se avizează de către Ministerul Sănătății și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract-cadru.(3)Contractul-cadru reglementează, în principal, condițiile acordării asistenței medicale cu privire la:a)pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate și pachetul de servicii minimal;b)lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor medicale și a altor servicii pentru asigurați, aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. a);c)respectarea criteriilor de calitate pentru serviciile medicale oferite în cadrul pachetelor de servicii;d)alocarea resurselor și controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului;e)modalitățile de plată utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de decontare și actele necesare în acest scop;f)măsuri de îngrijire la domiciliu, de reabilitare;g)condițiile acordării serviciilor la nivel teritorial, precum și lista acestora;h)prescrierea și eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a dispozitivelor medicale;i)modul de informare a asiguraților;j)coplata, pentru unele servicii medicale, după caz.(4)CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru, în urma negocierii cu CMR, CFR, CMDR, OAMGMAMR, OBBC, precum și cu consultarea organizațiilor patronale, sindicale și profesionale reprezentative din domeniul medical, care se aprobă anual prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui CNAS, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul pentru care se aprobă noile norme metodologice. Pentru primul an de valabilitate a hotărârii Guvernului de aprobare a contractului-cadru, normele metodologice intră în vigoare odată cu hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2).“;– Art. 230:(1)Asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile stabilite de prezenta lege, de contractul-cadru și normele sale de aplicare.(2)Asigurații au următoarele drepturi;a)să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum și casa de asigurări de sănătate la care se asigură, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru;b)să fie înscriși pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condițiile prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opțiunea este pentru un medic din altă localitate;c)să își schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puțin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia, cu excepția situațiilor prevăzute în contractul-cadru;d)să beneficieze de pachetul de servicii de bază în mod nediscriminatoriu, în condițiile legii;e)să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare și investigațiile paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală, în condițiile impuse de contractul- cadru;f)să efectueze controale profilactice, în condițiile stabilite prin contractul-cadru;g)să beneficieze de servicii de asistență medicală preventivă și de promovare a sănătății, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;h)să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și în spitale aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate;i)să beneficieze de servicii medicale de urgență;j)să beneficieze de unele servicii de asistență stomatologică;k)să beneficieze de tratament fizioterapeutic și de recuperare;l)să beneficieze de dispozitive medicale;m)să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;n)să li se garanteze confidențialitatea privind datele, în special în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul;o)să aibă dreptul la informație în cazul tratamentelor medicale;p)să beneficieze de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în condițiile legii.(3)Asigurații prevăzuți în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de asistență medicală gratuită, respectiv servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, suportate din fond, în condițiile contractului-cadru și din bugetele ministerelor și instituțiilor respective, în condițiile plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.(4)Personalitățile internaționale cu statut de demnitar primesc asistență medicală de specialitate în unități sanitare nominalizate prin ordin al ministrului sănătății.“16.Curtea observă că ulterior sesizării sale, potrivit art. II din Legea nr. 35/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 21 ianuarie 2019, în tot cuprinsul legii, sintagma „medic dentist“ se înlocuiește cu sintagma „medic stomatolog“, sintagma „Colegiul Medicilor Dentiști din România“ se înlocuiește cu sintagma „Colegiul Medicilor Stomatologi din România“, iar sintagma „CMDR“ se înlocuiește cu sintagma „CMSR“. De asemenea, Curtea observă că art. 230 din Legea nr. 95/2006 a fost supus mai multor evenimente legislative. În consecință, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 229 și 230 din Legea nr. 95/2006, în redactarea anterioară completării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2019 pentru completarea art. 230 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.17.În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 34 alin. (1)-(3) referitor la dreptul la ocrotirea sănătății și ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la situația de fapt dedusă soluționării instanței de judecată, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză în care reclamanta – autoare a excepției, beneficiind de serviciile medicale ale unui spital privat, a achitat contravaloarea acestora și ulterior a solicitat restituirea acestor sume de la casa de asigurări de sănătate. Prin Sentința civilă nr. 3.208/2017, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 899/A/2018 a Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea de chemare în judecată, reținând că decontarea cheltuielilor necesare furnizorilor de servicii medicale se face de către casa de asigurări de sănătate în limitele legii și ale contractului-cadru, iar unitatea medicală privată nu se află în relație contractuală cu Casa de asigurări de sănătate Cluj. De asemenea, instanța a reținut că, în cuprinsul său, contractul-cadru nu face referire la decontarea directă către persoane fizice care au calitatea de asigurat pentru serviciile de care acestea au beneficiat în sistemul privat. Contractul-cadru și legile privind reforma sănătății reglementează decontarea de către sistemul public al asigurărilor de sănătate către furnizorii de servicii.19.Analizând textele de lege supuse controlului de constituționalitate, Curtea observă că, în temeiul art. 229 din Legea nr. 95/2006, asigurații au dreptul la un pachet de servicii de bază în condițiile legii, stabilit pe baza contractului-cadru aprobat prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe, iar, potrivit prevederilor art. 230 din același act normativ, asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau accident din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului și până la vindecare, având dreptul să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare și alte servicii medicale, ambulatorii sau în spitale, aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, precum și de servicii medicale de urgență.20.Pachetul de servicii de bază, potrivit art. 221 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006, se acordă asiguraților și cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătății, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale și alte servicii la care au dreptul asigurații și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.21.Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 229, 230 și 254-262 din Legea nr. 95/2006 rezultă că drepturile asiguraților și obligațiile instituțiilor implicate în furnizarea serviciilor medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate se stabilesc pe baza contractelor încheiate între furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări, contracte întocmite conform modelului contractului-cadru aprobat în condițiile legii.22.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale privind dreptul la ocrotirea sănătății, prin Decizia nr. 122 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 10 iulie 2018, paragraful 22, Curtea a statuat că, reglementând cadrul legal care vizează domeniul sănătății publice, Legea nr. 95/2006 reprezintă o concretizare a dispozițiilor art. 34 alin. (3) din Constituție. În acest cadru, asigurările sociale de sănătate sunt concepute ca reprezentând principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației destinat să asigure accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați. Prin urmare, obiectivul acestui sistem de asigurări este acela de a oferi asiguraților un pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu. Așadar, serviciile medicale incluse în acest pachet trebuie să fie astfel dimensionate încât să răspundă mai multor cerințe cumulative, aflate de cele mai multe ori în opoziție: acoperirea unei cereri de servicii medicale cât mai vaste, limitele Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și imperativul asigurării unei protecții echitabile pentru toți asigurații. Toți acești factori, caracterizați de o evoluție fluctuantă, au determinat legiuitorul să opteze pentru includerea ori excluderea unor servicii medicale din rândul pachetului serviciilor medicale de bază care sunt suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceiași factori, care impun atât o mare flexibilitate normativă, cât și un răspuns prompt și adaptat la nevoile de îngrijire a sănătății care se evidențiază periodic în cadrul populației, au condus la soluția ca pachetul de servicii de bază acordat în temeiul Legii nr. 95/2006 să fie stabilit pe baza unui contract-cadru elaborat de Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate în urma consultărilor cu instituțiile implicate în furnizarea serviciilor medicale, precum și cu organizațiile patronale și sindicale reprezentative din domeniul medical. Această atribuție se realizează în aplicarea art. 1 lit. b) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 14 mai 2009. De asemenea, Curtea a reținut că proiectul contractului-cadru se avizează de către Ministerul Sănătății și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, care reprezintă un act administrativ ce poate fi contestat în contenciosul administrativ, nefiind, prin urmare, sustras controlului exercitat de instanțele de judecată.23.Totodată, prin Decizia nr. 1.252 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 15 noiembrie 2010, Curtea a statuat că „art. 34 din Constituție consacră un drept complex – dreptul la ocrotirea sănătății -, ambivalent, cu două componente, una substanțială și alta procedurală. În cauza de față, se contestă latura procedurală a acestui drept și modul în care statul înțelege să organizeze sistemul de asigurări de sănătate. Or, potrivit art. 34 alin. (3) din Constituție, organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale se stabilește prin lege, ceea ce înseamnă că legiuitorul este îndreptățit să impună reguli pentru crearea, menținerea și dezvoltarea unui sistem de asigurări sociale cu respectarea principiilor constituționale. (…) Curtea (…) a constatat că sistemul implementat de legiuitorul român este o expresie a principiilor enunțate în Constituție la art. 1 alin. (3) referitor la caracterul de stat social al României și art. 4 alin. (1) privind solidaritatea cetățenilor țării, latura procedurală a dreptului la ocrotirea sănătății, sub aspectul obligativității plății contribuțiilor la sistemul de asigurări de sănătate, este organizată în conformitate și cu respectarea Constituției“.24.Având în vedere cele anterior referite, Curtea reține că dreptul la ocrotirea sănătății, garantat la nivel constituțional, asigură accesul la un pachet de servicii medicale în sistemul public de asigurări de sănătate, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 34 din Constituție, organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale a persoanei se stabilește prin lege.25.Referitor la critica de neconstituționalitate potrivit căreia, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. p), drepturile asiguraților se exercită nu doar în condițiile legii, ci și prin contractul-cadru, aprobat prin hotărâre a Guvernului, Curtea reține netemeinicia acestei susțineri, întrucât legislația primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară; potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor și a ordonanțelor Guvernului se emit doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Prin urmare, chiar dacă prevederile supuse controlului de constituționalitate impun reglementarea unui contract-cadru de către autorități administrative, prin intermediul acestuia nu se stabilesc sau suprimă drepturi în materia ocrotirii sănătății, ci se prevăd condițiile de exercitare a drepturilor recunoscute prin lege.26.Față de cele menționate, Curtea nu poate reține nici critica de neconstituționalitate raportată la art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, potrivit căreia, prin aprobarea contractului-cadru, Guvernul încalcă competența Parlamentului, întrucât hotărârea Guvernului este emisă în aplicarea legii.27.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit căreia asiguratul nu poate aprecia modul în care vor fi valorificate drepturile sale fundamentale și legale, existând o limitare generată de o convenție civilă la care nu este parte, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă și previzibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii (a se vedea Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014). Curtea a arătat că formularea suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Or, Curtea constată că atât contractul-cadru, aprobat prin hotărâre a Guvernului, cât și normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, așa încât aceștia au reprezentarea modului în care își vor exercita drepturile.28.În final, Curtea nu poate reține nici susținerile potrivit cărora asiguratul nu își poate alege liber furnizorul de servicii medicale, întrucât, potrivit art. 254 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale și de medicamente, care pot fi în relații contractuale cu casele de asigurări, sunt unitățile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale în vigoare, autorizate, evaluate și selectate în condițiile legii, farmaciile, distribuitorii și producătorii de medicamente și materiale sanitare, precum și alte persoane fizice și juridice care furnizează servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale.29.Pentru toate aceste motive, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, așa încât excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Mihaela Fărcaș în Dosarul nr. 25.070/211/2016 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile art. 229 și 230 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea anterioară completării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2019 pentru completarea art. 230 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data 4 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x