DECIZIA nr. 145 din 21 martie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 768 din 24 august 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 3REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 5REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 21
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 383 08/06/2021
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 936 07/07/2011
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1348 19/10/2010
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 409 14/07/2005
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 4 18/01/2005
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ART. 15REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 15
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ART. 16REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 5
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 772 15/12/2016
ART. 18REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 19REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 5
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1006 27/11/2012
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 256 17/06/1997
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 267 04/06/2020
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina-Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Ioan Uțiu în Dosarul nr. 25.190/211/2016 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 169D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor constituie dreptul comun în ceea privește individualizarea sancțiunilor contravenționale. Legea nr. 50/1991 este o lege specială care face trimitere la legea generală, în condițiile în care nu cuprinde alte prevederi derogatorii de la aceasta, astfel că în speță va fi aplicabilă legea generală.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 8 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 25.190/211/2016, Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția a fost ridicată de Ioan Uțiu într-o cauză având ca obiect apelul împotriva sentinței civile prin care a fost respinsă plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, respectiv executarea totală ori parțială fără autorizație a unei construcții – contravenție sancționată potrivit art. 26 alin. (2) liniuța întâi din Legea nr. 50/1991.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 reglementează cu privire la modul în care se analizează proporționalitatea unei sancțiuni, respectiv împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului. Spre deosebire de art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, textul criticat nu reglementează criteriile de individualizare a amenzii, deși sancțiunea cu amenda poate varia între 1.000-100.000 lei. Având în vedere diferența semnificativă dintre minimul și maximul amenzii, ar fi trebuit ca legiuitorul să prevadă criterii în baza cărora agentul constatator să stabilească cuantumul amenzii aplicabile, respectiv în baza cărora contravenientul să poată prevedea care vor fi consecințele încălcării prevederilor Legii nr. 50/1991. Întrucât art. 26 alin. (2) liniuța întâi din Legea nr. 50/1991 nu reglementează criteriile de individualizare a amenzii, acesta nu este accesibil și previzibil, având o redactare defectuoasă, generatoare de confuzii și incertitudini, aducând atingere principiului securității juridice prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție.6.Se mai susține că principiul proporționalității exprimă ideea necesității realizării unui echilibru just și rațional între relațiile provenind din raportul de putere dintre particular și stat. Proporționalitatea este un mecanism juridic pentru a cuantifica legalitatea ingerinței în drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, conferind totodată efect și principiului nediscriminării, reglementat de art. 16 alin. (1) din Constituție. Nerespectarea principiului proporționalității rezultă din tratamentul sancționator diferit aplicat în situații similare în lipsa reglementării unor criterii obiective în baza cărora să se stabilească gravitatea faptei, respectiv amenda ce va fi aplicată. Astfel, în lipsa unor criterii de individualizare a sancțiunii, pentru o faptă contravențională de o gravitate mai mică poate fi aplicat un regim sancționator specific unei fapte contravenționale ce comportă un pericol social mult mai ridicat. În acest caz cetățenii nu mai sunt egali în fața legii și a autorităților publice, unii fiind discriminați și alții privilegiați.7.Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât principiile constituționale pretins încălcate nu au legătură cu modul de individualizare a sancțiunii amenzii contravenționale prevăzute la articolul criticat.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004. În realitate, din examinarea notelor scrise depuse de autorul excepției, rezultă că sancțiunea aplicată este cea prevăzută de art. 26 alin. (2) liniuța întâi din Legea nr. 50/1991, astfel încât Curtea Constituțională reține ca obiect al excepției aceste dispoziții, care are următorul cuprins:– Art. 26 alin. (2) liniuța a întâi din Legea nr. 50/1991: „Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă după cum urmează: – de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. a);“.12.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea unor drepturi sau a unor libertăți.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a reținut că Legea nr. 50/1991 reglementează condițiile în care trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de construcții, stabilind în sarcina deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil – teren și/sau construcții – anumite obligații ce derivă din necesitatea protejării interesului general pe care urbanismul și amenajarea teritoriului, precum și securitatea și siguranța în construcții îl reprezintă.14.Curtea a mai reținut că obligația obținerii autorizației de construcție a cărei neîndeplinire atrage răspunderea celor care nu o respectă protejează drepturile și libertățile celorlalte persoane, iar activitatea de edificare a construcțiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii. De asemenea, obligația obținerii autorizației de construcție are drept scop prevenirea consecințelor negative în cazul unor construcții necorespunzătoare, astfel încât îndeplinirea acesteia are în vedere prevenirea consecințelor unor sinistre în cazul executării unor construcții necorespunzătoare, ceea ce justifică reglementarea restrictivă, prin Legea nr. 50/1991, a autorizării executării lucrărilor de construcții. Așa fiind, amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor sunt operațiuni care trebuie să respecte planurile de urbanism și amenajarea teritoriului, precum și anumite standarde de calitate și siguranță (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 23 martie 2005, Decizia nr. 409 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 5 august 2005, Decizia nr. 1.348 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 17 decembrie 2010, Decizia nr. 936 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, și Decizia nr. 383 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 8 octombrie 2021, paragrafele 17, 19 și 20).15.Referitor la critica autorului excepției privind încălcarea principiului securității juridice prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție prin nereglementarea în textul de lege criticat a unor criterii de individualizare a amenzii, Curtea observă că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în ceea ce privește reglementarea contravențiilor la regimul executării lucrărilor de construcții, Legea nr. 50/1991 reprezintă o lege specială în raport cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care reprezintă legea generală. Această concluzie rezultă în mod evident din prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 383 din 8 iunie 2021, precitată, paragraful 18).16.În aceste condiții, Curtea reține că nu poate fi primită critica autorului, deoarece în cauză sunt aplicabile art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.17.Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, în principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).18.Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 și 23, Curtea Constituțională s-a referit la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde întro mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor.19.Aplicând aceste considerente în cauza de față, Curtea reține că rămâne în sarcina instanțelor de judecată să aprecieze asupra proporționalității sancțiunii având în vedere criteriile de individualizare a amenzii stabilite prin art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.20.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a statuat că principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, iar la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalității și nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013, sau Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998).21.Aplicând aceste considerente la cauza de față, Curtea reține că textul de lege criticat nu instituie diferențieri pe criterii arbitrare, ci este deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor care săvârșesc contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991. În interiorul acestei categorii de persoane, niciun individ nu se bucură de un regim mai favorabil față de alte persoane care au săvârșit același tip de contravenție.22.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în capitolul II – Drepturile și libertățile fundamentale din titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale din Constituție (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020). Prin urmare, nu se poate proceda la un examen de proporționalitate în sensul art. 53 din Constituție.23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Uțiu în Dosarul nr. 25.190/211/2016 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 26 alin. (2) liniuța întâi din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2023.Definitivă și general obligatorie.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina-Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x