DECIZIA nr. 145 din 19 martie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Megafam – S.R.L. din Ploiești în Dosarul nr. 286/42/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.197D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.717D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea DI GI Multiproduct – S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 43/83/2019 al Tribunalului Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 4.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.717D/2019 la Dosarul nr. 2.197D/2019, care a fost primul înregistrat. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că textul criticat reglementează aspecte referitoare la interpretarea caracterului unei tranzacții și stabilirea naturii sale economice. Acestea sunt chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii și intră în competența instanțelor judecătorești. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 20 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 286/42/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Megafam – S.R.L. din Ploiești într-o cauză ce are ca obiect soluționarea recursului formulat de autoarea excepției, care a solicitat casarea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată referitoare la anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.  … 7.Prin Încheierea din 1 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 43/83/2019, Tribunalul Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea DI GI Multiproduct – S.R.L. din Satu Mare într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act administrativ.  … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin că textul de lege criticat este lipsit de claritate și previzibilitate. Acesta nu prevede criterii clare și precise în raport cu care autoritățile fiscale să analizeze conținutul/scopul economic al unei tranzacții comerciale desfășurate între doi agenți economici. Formularea de maximă generalitate a sintagmei „tranzacție care nu are un scop economic“ antrenează constant, în practică, o aplicare interpretativă, agentul economic controlat neputându-și adapta conduita. Astfel, dispozițiile criticate sunt de natură să îl pună pe beneficiarul bunurilor sau serviciilor achiziționate, care sunt considerate ca neavând scop economic/artificiale printr-o apreciere unilaterală și discreționară a organelor fiscale întemeiată pe comportamentul fiscal al furnizorilor anteriori din circuitul economic, în imposibilitatea de a se adresa unei instanțe de judecată care să poată verifica, pe baza probatoriului administrat, comportamentul fiscal al beneficiarului bunurilor și serviciilor, independent de comportamentul fiscal al furnizorului/furnizorilor acestor bunuri și servicii. În situația în care se constată că furnizorii anteriori de bunuri nu au achitat efectiv impozite și taxe datorate pentru operațiunile în cauză, instanța de judecată ar trebui să aplice art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 și să respingă acțiunea beneficiarului, nemaiavând posibilitatea să verifice comportamentul fiscal al acestuia, adică să dispună o soluție de respingere a acțiunii, deși beneficiarul și-a îndeplinit toate obligațiile fiscale proprii legate de operațiunea respectivă, cel/cei care nu și-a/și-au îndeplinit propriile obligații fiscale fiind furnizorul/furnizorii anterior(i) sau primul furnizor din lanțul de comercializare. … 9.Autoarele excepției susțin că o dovadă a lipsei de claritate și previzibilitate este faptul că organul fiscal a considerat inițial, prin două acte de control, că tranzacțiile comerciale au avut scop economic, ca să stabilească apoi contrariul. Lipsa de claritate și previzibilitate a textului de lege criticat permite autorităților fiscale să angajeze răspunderea administrativ-fiscală a agenților economici, deși aceștia și-au îndeplinit obligațiile instituite de Codul fiscal. Arată că aceleași critici se aplică și în ceea ce privește sintagma „pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției“. Invocă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, apreciind că îi revine administrației fiscale obligația să dovedească eventuala implicare a clienților (beneficiarilor) în operațiunile frauduloase realizate de furnizorii lor, iar în lipsa dovezilor în acest sens, administrația fiscală nu le poate refuza clienților dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată facturate de către furnizori în astfel de condiții. Apreciază că inclusiv normele metodologice date în aplicarea Codului fiscal sunt neconstituționale, deoarece adaugă în mod nepermis la lege, atât prin instituirea unui criteriu în plus în evaluarea comportamentului abuziv al contribuabilului, cât și prin lărgirea domeniului de aplicare al Codului fiscal. În final, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015, apreciază că textul de lege criticat este lipsit de claritate și previzibilitate. … 10.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în condițiile în care dispozițiile de lege criticate conferă organului fiscal posibilitatea de a interveni în relațiile economice dintre două persoane juridice, de a interpreta conținutul tranzacției, schimbându-i scopul și destinația. Astfel, dispozițiile criticate sunt contrare art. 1 și 126 din Constituție, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat și competența/atributul instanței de judecată de a interpreta convențiile părților.  … 11.Tribunalul Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal arată că lipsa de conținut economic al unei tranzacții nu ar trebui să fie reținută independent de conduita contribuabilului final, și nu neapărat fără distincție între persoanele care în eventualul lanț al tranzacțiilor au sau nu vinovăția unui comportament fiscal neadecvat. Instanța judecătorească, invocând Hotărârea din 19 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-101/16, arată că există principiul potrivit căruia contribuabilul față de care s-au stabilit de către administrațiile financiare obligații suplimentare nu este răspunzător de activitatea unor alți participanți în tranzacția economică. Susține că trebuie să fie corectă aprecierea de participare sau implicare a părții, iar dacă nu se dovedește că partea a contribuit la o acțiune frauduloasă, atunci nu se poate aprecia că aceasta nu ar avea un drept de deducere a unei taxe la care era îndreptățit. Susține că organul fiscal trebuie să țină cont de participarea sau neparticiparea în acțiunea frauduloasă pentru a acoperi conținutul economic al unor activități generatoare de obligații fiscale. Astfel, chiar dacă organul fiscal a stabilit un comportament fiscal neadecvat în lanțul unor operațiuni economice succesive, dar care nu privesc în mod efectiv responsabilitatea contribuabilului final, atunci sunt afectate prevederile constituționale invocate. … 12.Textul de lege criticat nu descrie suficient noțiunea referitoare la lipsa de conținut economic al unei tranzacții, iar contribuabilul final este afectat chiar și fără să aibă un comportament fiscal neadecvat, suferind o afectare a patrimoniului, fără posibilitatea de a beneficia de dreptul efectiv la apărare și de acces la justiție din chiar procedura administrativă care se derulează în fața autorității fiscale tocmai pentru că textul criticat restrânge aceste drepturi până la momentul la care litigiul ajunge efectiv în fața instanței judecătorești. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Din analiza încheierilor de sesizare și a notelor scrise ale autoarelor excepției, Curtea observă că acestea critică dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, iar Legea nr. 187/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 7 iulie 2015. … 17.Așa fiind, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2015. Curtea observă că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că este competentă să analizeze criticile de neconstituționalitate formulate. … 18.Dispozițiile criticate au următorul conținut: „La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. În cazul în care tranzacțiile sau o serie de tranzacții sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convențiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacții artificiale se înțelege tranzacțiile sau seriile de tranzacții care nu au un conținut economic și care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.“ … 19.Autoarele excepției susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la claritatea și previzibilitatea legii, art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitor la accesul liber la justiție și art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarele acesteia formulează criticile de neconstituționalitate prin prisma aspectelor legate de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2015, în speța dedusă judecății, de către organele fiscale, precum și de către instanțele judecătorești care sunt îndrituite cu soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de impunere. … 21.Or, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare – interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), iar, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, le revine acestora competența de a stabili dacă interpretarea și aplicarea de către organul fiscal a dispozițiilor de lege criticate au fost realizate corect. … 22.Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14). … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Megafam – S.R.L. din Ploiești în Dosarul nr. 286/42/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și de Societatea DI GI Multiproduct – S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 43/83/2019 al Tribunalului Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Satu Mare – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește