DECIZIA nr. 144 din 19 martie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. p) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Rong Yu – S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.336/91/2018/a1 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 794D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar, prin care autoarea excepției solicită judecarea în lipsă. … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.249D/2019 și nr. 3.014D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. p) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Miorița – S.R.L. din Focșani în Dosarul nr. 1.335/91/2018 al Tribunalului Vrancea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Societatea Depot 96 Design – S.R.L. din București în Dosarul nr. 33.532/3/2020 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse în Dosarul nr. 2.249D/2019, prin care autoarea excepției solicită judecarea în lipsă. … 4.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.249D/2019 și nr. 3.014D/2021 la Dosarul nr. 794D/2019, care a fost primul înregistrat. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 160 din 28 februarie 2012. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:6.Prin Decizia nr. 317 din 21 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.336/91/2018/a1, Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. p) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Rong Yu – S.R.L. din București. Curtea Constituțională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului împotriva încheierii prin care Tribunalul Vrancea a respins cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate anterior menționată, într-o cauză în care s-a solicitat anularea în parte a unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Focșani, emisă în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 99/2000. … 7.Prin Încheierea din 15 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.335/91/2018, Tribunalul Vrancea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. p) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, excepție ridicată de Societatea Miorița – S.R.L. din Focșani într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. … 8.Prin Încheierea din 28 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 33.532/3/2020, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. p) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, excepție ridicată de Societatea Depot 96 Design – S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, deciziile nr. 588 din 21 septembrie 2017, nr. 51 din 16 februarie 2016, nr. 448 din 29 octombrie 2013 și nr. 22 din 27 ianuarie 2004, autoarele acesteia apreciază că sintagma „sau orice zonă de altă natură destinată folosinței publice“ nu îndeplinește exigențele de claritate și previzibilitate impuse oricărui act normativ, lăsând, în mod arbitrar, la libera apreciere și interpretare a autorităților locale stabilirea sferei ei de cuprindere. Se susține că, din modul de definire a comerțului în zonele publice, nu poate fi determinat cu exactitate înțelesul noțiunii „zonă publică“, astfel că un comerciant nu poate să își dea seama dacă „zona“ unde își desfășoară activitatea intră sau nu sub incidența normei. Autoarele excepției apreciază că nu sunt respectate nici condițiile impuse de art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care impun ca în cadrul soluțiilor legislative să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și a noțiunilor folosite care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite. Se susține că lipsa de claritate și previzibilitate determină și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și ale art. 73 alin. (1). Astfel, autoarele excepției arată că dispozițiile criticate „acționează asupra dreptului de proprietate privată fără să stabilească în mod clar limitele în care îl afectează“. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 73 alin. (1) din Constituție, se arată că sintagma anterior menționată „permite autorității publice care aplică această prevedere legală să determine, după libera sa apreciere, că orice spațiu proprietate privată face parte dintr-o zonă publică, așa cum s-a întâmplat prin art. 2 din anexa la Hotărârea nr. 27/2016 a Consiliului Local al Municipiului Focșani“. … 10.Invocând dispozițiile art. 81 alin. (2) lit. j), o) și r) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și pe cele ale art. 129 și 166 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, autoarele excepției fac referire la atribuțiile autorităților locale deliberative, susținând că, prin modul de adoptare a dispozițiilor criticate, o parte dintre autoritățile publice locale și-au extins atribuțiile de reglementare și asupra unor activități care se desfășoară în alte locuri decât cele aparținând domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului. … 11.În continuare, se susține că prin sintagma criticată se creează confuzie între „zonă de altă natură destinată folosinței publice“ și „spații accesibile publicului“. Arată că prevederile art. 858 din Codul civil definesc proprietatea publică drept acele bunuri ale statului și ale unităților administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz sau de interes public. … 12.Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Vrancea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, câtă vreme dispoziția criticată nu face decât să definească termenul „comerț în zone publice“, subsumând „zonei publice“ orice zonă destinată folosinței publice. … 13.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că legiuitorul a emis o normă cu un grad de generalitate, necesară însă în procesul de reglementare. Legea tinde la reglementarea unor situații tipice, însă, în practică, se ivesc și situații atipice, fiind necesar ca normele să aibă un oarecare grad de generalitate și flexibilitate. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 4 lit. p) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, cu următorul conținut: „În înțelesul prezentei ordonanțe, următorii termeni se definesc astfel: […] p) comerț în zone publice – activitatea de comercializare a produselor și serviciilor, desfășurată permanent sau sezonier în piețe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice și străzi sau orice zonă de altă natură destinată folosinței publice“. … 18.Autoarele excepției susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul clarității și previzibilității legii, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (1) referitor la competența Parlamentului de a adopta legi, art. 124 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiției și art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la economia României. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autoarele excepției critică dispozițiile art. 4 lit. p) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 din perspectiva lipsei de claritate și previzibilitate a sintagmei „sau orice zonă de altă natură destinată folosinței publice“. Referitor la critica privind lipsa de claritate și previzibilitate a textului de lege criticat, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințe care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). … 20.Plecând de la aceste premise, Curtea observă că Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 stabilește principiile generale privind desfășurarea activității comerciale și urmărește dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață, cu respectarea principiilor liberei concurențe, protecției vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și a mediului. Având în vedere obiectul de reglementare al Ordonanței Guvernului nr. 99/2000, Curtea constată că aceasta legiferează cu privire la activitățile din sectorul comercial și al serviciilor de piață privind cerințele necesare desfășurării acestor activități, structurile de vânzare, practicile comerciale și regulile generale de comercializare, precum și sancțiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia, cu referire la activitățile comerciale desfășurate și serviciile prestate pe teritoriul României. Activitatea comercială, în sensul acestei ordonanțe, se exercită cu referire la produsele alimentare, nealimentare și la serviciile de piață prevăzute în anexa la ordonanță. Totodată, sunt stabilite principiile generale privind desfășurarea activității comerciale, urmărindu-se dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață, cu respectarea principiilor liberei concurențe, protecției vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și a mediului, legiuitorul stabilind persoanele competente să constate și să sancționeze nerespectarea prevederilor legale, în funcție de categoria contravențiilor prevăzute de acest act normativ. … 21.În jurisprudența sa, Curtea a constatat că Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 este o transpunere a prevederilor constituționale ale art. 135 din Constituție, potrivit căruia economia României este o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, context în care statul trebuie să asigure, printre altele, libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție; exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național; refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic. Astfel, la capitolul II – Cerințe și criterii necesare desfășurării activității comerciale, în art. 5 alin. (1), legiuitorul precizează că orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii (a se vedea Decizia nr. 829 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 1 aprilie 2021, paragrafele 13-15). … 22.Totodată, prin Decizia nr. 160 din 28 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2012, Curtea a statuat că dispozițiile art. 4 lit. p) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 nu fac decât să definească noțiunea de „comerț în zone publice“, fără a se putea susține că acest text contravine prevederilor constituționale ale art. 41 referitor la munca și protecția socială a muncii, ale art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 23.În ceea ce privește sintagma „sau orice zonă de altă natură destinată folosinței publice“, Curtea reține că termenii „folosinței“ și „publice“, utilizați de către legiuitor în cadrul acestei sintagme, nu sunt definiți expres în cadrul Ordonanței Guvernului nr. 99/2000. Lipsa unor definiții legale ale acestor termeni, astfel încât aceștia să aibă un înțeles specific materiei analizate, denotă intenția legiuitorului de a le atribui, în contextul reglementării comercializării produselor și serviciilor de piață, înțelesul ce rezultă din sensul comun al acesteia (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 315 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020). Așa fiind, Curtea reține că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, prin cuvântul „folosință“ se înțelege „dreptul de a folosi un bun“, iar prin cuvântul „public“ se înțelege „care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care privește pe toți, la care participă toți“. … 24.Prin urmare, Curtea constată că sintagma „zonă de altă natură destinată folosinței publice“ se referă la orice arie/suprafață/spațiu/perimetru/etc., alta/altul decât cele expres prevăzute de textul de lege criticat (piețe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice și străzi), susceptibil(ă) de a fi utilizată de către populație, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Astfel, semnificația sintagmei „zonă de altă natură destinată folosinței publice“, folosită de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 4 lit. p) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, poate fi determinată prin interpretarea gramaticală și sistematică a normei criticate de către orice persoană care cunoaște sensul comun al cuvintelor din vocabularul limbii române și, cu atât mai mult, dacă o astfel de persoană apelează la consultanță juridică de specialitate. … 25.Mai mult, Curtea observă că, potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, comerțul în zone publice se desfășoară în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant, iar exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism, cerințe care sunt valabile și în cazul transferului, mutării sau extinderii unui exercițiu comercial, precum și în cazul modificărilor aduse structurii de vânzare. Totodată, dispozițiile art. 7 din același act normativ reglementează situațiile în care acordul autorităților administrațiilor publice locale sau al sectoarelor municipiului București nu se eliberează. … 26.În același context, Curtea reține că, pentru organizarea executării legii, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 333/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003. De asemenea, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 26 martie 2004, a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 348/2004 privind exercitarea comerțului cu produse și servicii de piață în unele zone publice, care la capitolul VIII reglementează „organizarea comerțului în pasaje publice, drumuri publice și străzi sau în orice zonă de altă natură destinată folosinței publice, cu excepția celor administrate special, în alte condiții decât în piețe“. … 27.Prin urmare, având în vedere și normele de tehnică legislativă prin care se statuează că actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislației, scop în care acesta trebuie corelat cu prevederile actelor normative cu care se află în conexiune [art. 13 lit. a) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010], precum și considerentele de principiu cu privire la calitatea legii, reținute de către instanța de contencios constituțional, raportat la ansamblul legislativ menționat, Curtea constată că normele criticate sunt în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, îndeplinind criteriile de accesibilitate, claritate și previzibilitate. … 28.În ceea ce privește susținerile referitoare la modul în care autoritățile locale interpretează și aplică sintagma „sau orice zonă de altă natură destinată folosinței publice“, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate. Curtea a reținut că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind o fază indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale – se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 – în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). … 29.În consecință, problema de drept invocată de autoarele excepției de neconstituționalitate și dedusă spre soluționare Curții Constituționale – referitoare la interpretarea sintagmei „sau orice zonă de altă natură destinată folosinței publice“ – este, în realitate, una de interpretare și de aplicare a normelor de lege în cazul concret dedus judecății instanțelor care au sesizat Curtea Constituțională. În cazul în care practica judiciară vădește o interpretare neunitară, Constituția, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu Curții Constituționale, competența de a stabili interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Rong Yu – S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.336/91/2018/a1 al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal, de Societatea Miorița – S.R.L. din Focșani în Dosarul nr. 1.335/91/2018 al Tribunalului Vrancea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Societatea Depot 96 Design – S.R.L. din București în Dosarul nr. 33.532/3/2020 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 4 lit. p) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Vrancea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește