DECIZIA nr. 143 din 27 martie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 589 din 11 iulie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 45
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 45
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 45
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 55
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 45
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 45
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 45
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 12REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995
ART. 12REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995 ART. 11
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 45
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 45
ART. 20REFERIRE LAOUG 145 09/11/2001
ART. 20REFERIRE LAOUG 109 26/07/2001
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 968 20/11/2012
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 45
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 76 21/01/2010
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 11 12/01/2010
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1703 17/12/2009
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 45
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 927 14/12/2006
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 45
ART. 24REFERIRE LALEGE 213 17/11/1998
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 26REFERIRE LALEGE 112 25/11/1995
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Octavian Alexandru Petrescu în Dosarul nr. 7.402/3/2016 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 1.316D/2016 al Curții Constituționale.

2.La apelul nominal răspunde, pentru părțile Eugen Tătaru și Liliana Tătaru, domnul avocat Barna Benedik Bölönyi, cu delegație de substituire a doamnei avocat Ana Victoria Bölönyi, apărătorul ales a cărui delegație se află, de asemenea, la dosar. Se constată lipsa autorului excepției de neconstituționalitate și a celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Magistratul-asistent învederează Curții că autorul excepției de neconstituționalitate a transmis o cerere prin care solicită instanței de contencios constituțional să ia act de faptul că renunță la judecarea și susținerea acesteia, anexând și o declarație autentificată în acest sens.4.Președintele Curții pune în discuția părților această cerere. Având cuvântul, apărătorul părților reprezentate solicită Curții să ia act de renunțarea autorului excepției la judecarea acesteia. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că instanța de control constituțional nu poate ține seama de declarația de renunțare a autorului excepției la susținerea și judecarea excepției, soluționarea acesteia fiind de ordine publică.5.Deliberând, Curtea respinge cererea, în temeiul art. 14 coroborat cu art. 55 din Legea nr. 47/1992, reținând că, în cadrul procedurii contenciosului constituțional nu sunt aplicabile regulile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului, iar Curtea, legal sesizată, va proceda la exercitarea controlului de constituționalitate. Așadar, cererile ulterioare de renunțare nu pot avea nicio influență asupra exercitării acestei competențe atribuite în mod expres prin art. 146 din Legea fundamentală și a cărei finalitate este de ordin constituțional și, în consecință, de interes general.6.În continuare, președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.300D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și ale Legii nr. 10/2001, în ansamblul său, excepție ridicată de Maria Cristina Popescu și Ana Violeta Popescu în Dosarul nr. 22.135/300/2016 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă.7.La apelul nominal răspunde partea Doliniuk Jurko. Se constată lipsa autorilor excepției și a celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. 8.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării celor două dosare. Părțile prezente – prin reprezentant, respectiv personal -, precum și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 2.300D/2017 la Dosarul nr. 1.316D/2016, care a fost primul înregistrat.9.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului părților reprezentate în Dosarul nr. 1.316D/2016. Acesta arată că, în opinia sa, aceasta este inadmisibilă. Curtea s-a mai pronunțat în repetate rânduri, neimpunându-se modificarea jurisprudenței existente cu privire la art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Având cuvântul, partea prezentă în Dosarul nr. 2.300D/2017 arată că achiesează la concluziile puse de antevorbitorul său.10.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în acest sens, că instituția prescripției și termenul de prescripție nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiție, ci au rolul de a dinamiza procesul. Consideră, totodată, că nu poate fi reținută nici critica prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât legea nouă se aplică de îndată tuturor efectelor create de situațiile juridice formate după abrogarea vechii legi.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:11.Prin Sentința civilă nr. 861 din 28 iunie 2016 și prin Încheierea din 19 iunie 2017, pronunțate în Dosarul nr. 7.402/3/2016 și, respectiv, în Dosarul nr. 22.135/300/2016, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și ale Legii nr. 10/2001, în ansamblul său, excepție ridicată de Octavian Alexandru Petrescu și, respectiv, Maria Cristina Popescu și Ana Violeta Popescu, în cauze având ca obiect soluționarea unor acțiuni în constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare.12.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat lipsește de obiect și efecte întreaga reglementare a Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului și a Legii nr. 10/2001 în ce privește constatarea nulității absolute a actelor încheiate cu încălcarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 112/1995 în cazurile în care o persoană este în imposibilitate de a afla despre cauzele de nulitate. Se arată că persoana vătămată printr-un contract nul este decăzută din dreptul de a formula acțiunea în constatarea nulității atât timp cât acesta nu este supus unei forme de publicitate și nici vreuna dintre părți nu avea obligația de a i-l comunica. Se susține, totodată, că textul de lege criticat încalcă principiul neretroactivității legii, întrucât se aplică unor acte juridice de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cu toate că aceste acte juridice rămân supuse reglementărilor legale aplicabile la data încheierii lor, și anume prevederilor Legii nr. 112/1995. Autoarele excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 2.300D/2017 consideră, de asemenea, că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea art. 20 din Constituție coroborat cu art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la protecția proprietății private și cu art. 6 din aceeași convenție privind procesul echitabil.13.Tribunalul București – Secția a III-a civilă apreciază că nu se poate reține încălcarea dreptului de acces liber la justiție, care nu este un drept absolut. Rațiunea pentru care termenul de prescripție a fost reglementat o reprezintă protejarea securității raporturilor juridice civile. Arată, totodată, că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu sunt de natură a zădărnici soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, nu nesocotesc principiul neretroactivității legii și nu aduc atingere nici dreptului de proprietate privată.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, evocând cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa.16.Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale pronunțate cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în sensul constituționalității acestora.17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților reprezentate, respectiv a celei prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, precum și ale legii, în ansamblul său. Textul de lege menționat are următoarea redactare: „(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi“.20.Termenul de un an prevăzut de textul de lege criticat a fost prelungit de două ori cu câte 3 luni, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 pentru prelungirea unor termene prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001 pentru prelungirea unor termene prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.21.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivității legii și art. 21 privind dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai format obiectul controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici asemănătoare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 968 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2013, făcând referire la jurisprudența sa, Curtea a reținut că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate ca îngrădiri ale accesului liber la justiție, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile. Totodată, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Or, art. 45 din Legea nr. 10/2001 recunoaște dreptul titularului la exercitarea acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv și asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de rațiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce privește raporturile juridice civile, precum și de asigurarea stabilității și securității acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. De asemenea, imprescriptibilitatea unor drepturi, consfințită, în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislația civilă, nu este consacrată ca atare de Constituție. Așa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor rațiuni majore, să deroge de la acest principiu, așa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăți calificarea reglementării respective ca fiind neconstituțională.23.De asemenea, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 1.703 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2010, Decizia nr. 11 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, sau Decizia nr. 76 din 21 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 25 februarie 2010, Curtea a observat că art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaște dreptul titularului la exercitarea acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv și asigură posibilitatea valorificării acestuia în cadrul unui termen, impus de rațiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce privește raporturile juridice civile, precum și de asigurarea stabilității și securității acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. Faptul că persoana interesată, deși cunoștea sau trebuia să cunoască termenul de introducere a acțiunii în constatarea nulității, precum și consecințele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenței legale lipsește de îndreptățire critica reglementării în cauză, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Cele reținute prin deciziile citate își mențin valabilitatea și în cauza de față.24.Referitor la pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, Curtea reține că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 instituie o regulă de procedură privitoare la termenul de introducere a acțiunii în anulare a actelor la care fac referire prevederile art. 45 alin. (2) și (4) din aceeași lege, respectiv actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, cu excepția celor încheiate cu bună-credință, sau având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. Împrejurarea că textul de lege criticat stabilește un anumit termen în care poate fi introdusă acțiunea în anulare nu este de natură să nesocotească dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, fiind aplicabile tuturor acțiunilor de acest tip ce au fost introduse ulterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Faptul că acțiunea în anulare vizează contracte încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 reprezintă, pe de o parte, o expresie a principiului tempus regit actum în ceea ce privește actele juridice la care se referă art. 45 alin. (4) potrivit căruia „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării“, iar, pe de altă parte, o aplicare a principiului ocrotirii bunei-credințe și a celui al aparenței în drept, în ce privește prevederile art. 45 alin. (2), care statuează că „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință“ (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 927 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007).25.În ce privește afirmația autoarelor excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 2.300D/2017, referitoare la faptul că soluția instanței de fond a fost pronunțată, în cauza acestora, cu încălcarea art. 20 din Constituție coroborat cu art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la protecția proprietății private și cu art. 6 din aceeași convenție privind procesul echitabil, Curtea observă că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate, întrucât competența Curții Constituționale este circumscrisă verificării conformității legilor și a ordonanțelor sau a prevederilor din acestea, aplicabile în procesele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, fără ca, prin exercitarea unui astfel de control, Curtea să poată cenzura activitatea instanțelor în ce privește soluționarea litigiilor cu care acestea sunt învestite. 26.Cât privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 10/2001 în ansamblul său, în cazul acțiunilor în revendicare întemeiate pe prevederile normelor de aplicare a Legii nr. 112/1995 și generate de nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii de restituire depuse de acestea, Curtea constată că este inadmisibilă, nefiind motivată prin prisma unor argumente privitoare la încălcarea unor texte sau prevederi din Legea fundamentală, ci prin raportare la modul în care autoritățile administrative au înțeles să aplice dispozițiile acestei legi.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în ansamblul său, excepție ridicată de Maria Cristina Popescu și Ana Violeta Popescu în Dosarul nr. 22.135/300/2016 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași autoare în același dosar, precum și de Octavian Alexandru Petrescu în Dosarul nr. 7.402/3/2016 al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x