DECIZIA nr. 142 din 16 martie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 605 din 21 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 2REFERIRE LAHOTARARE 6 07/03/2012
ART. 2REFERIRE LAREGULAMENT 07/03/2012 ART. 56
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 4REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 5REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 6REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 6REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 7REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 11REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 13REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 13REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 13REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 13REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 42 07/06/2021
ART. 15REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 16REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 17REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 17REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 17REFERIRE LALEGE 85 05/04/2006
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 42 07/06/2021
ART. 19REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 123
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 42 07/06/2021
ART. 22REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 53
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 571 31/10/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Gerom – S.A., prin administrator judiciar S.P. Bălescu Asociații I.P.U.R.L. și prin administrator special Marcel Leșan, în dosarele nr. 1.530/114/2017/a35 și nr. 1.530/114/2017/a23 ale Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și în Dosarul nr. 1.530/114/2017/a41.1* al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă. Excepția formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 100D/2019, nr. 101D/2019 și nr. 118D/2019.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 decembrie 2021, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, a dispus, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor. La aceeași dată, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 18 ianuarie 2022. La această dată, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 și al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6 din 7 martie 2012, cu modificările și completările ulterioare, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2022, și ulterior, pentru același motiv, pentru 23 februarie 2022, 9 martie 2022 și, respectiv, 16 martie 2022, dată când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:3.Prin încheierile din 7 decembrie 2018, pronunțate în dosarele nr. 1.530/114/2017/a35 și nr. 1.530/114/2017/a23, Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.4.Prin Încheierea din 9 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.530/114/2017/a41.1*, Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.5.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de debitoarea Societatea Gerom – S.A., prin administrator judiciar S.P. Bălescu Asociații I.P.U.R.L și prin administrator special Marcel Leșan, în cauze având ca obiect contestații împotriva măsurii administratorului judiciar de denunțare a unor contracte, în temeiul art. 123 din Legea nr. 85/2014.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că reglementarea din cuprinsul art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, referitoare la termenul de prescripție de 3 luni de la data deschiderii procedurii, creează un sistem discriminatoriu între participanții la procedura insolvenței societăților debitoare ale căror organe de conducere pun la dispoziția administratorului judiciar/ lichidatorului înscrisurile societății, încă de la deschiderea procedurii, respectiv de la numirea acestuia, și participanții la procedura insolvenței societăților debitoare, ale căror organe de conducere nu colaborează cu administratorul judiciar și se sustrag de la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în acest sens de legea insolvenței. Susține, totodată, că prin limitarea accesului la posibilitatea denunțării contractelor în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 se încalcă accesul liber la justiție, dreptul de a le fi soluționată cauza de un tribunal imparțial, care să stabilească cu privire la legalitatea și temeinicia celor reținute în sarcina lor, precum și dreptul la un remediu efectiv.7.Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reprezintă o excepție reglementată de lege, în raport cu principiul obligativității contractului, context în care învederează că denunțarea contractului este actul unilateral de voință al administratorului sau lichidatorului prin care acesta își manifestă voința în sensul încetării pentru viitor a efectelor contractului în cauză. În opinia instanțelor, reglementarea nu instituie o discriminare între participanții la procedura insolvenței societăților debitoare, legea conferind dreptul de denunțare unilaterală doar practicianului în insolvență, și nu participanților la procedura insolvenței, și nici nu îngrădește liberul acces la justiție, ci instituie doar un termen de 3 luni de la deschiderea procedurii, în care practicianul în insolvență are dreptul să denunțe un contract încheiat de debitorul insolvent.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosare, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, potrivit cărora:Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilității anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la menținerea contractelor în derulare și la nulitatea clauzelor de încetare sau accelerare a obligațiilor nu sunt aplicabile în privința contractelor financiare calificate și a operațiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripție de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile de la primire, notificării contractantului, formulată în primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere să denunțe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat. Contractul se consideră denunțat:a)la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepționarea solicitării cocontractantului privind denunțarea contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu răspunde;b)la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.12.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție coroborate cu cele ale art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv, precum și celor ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți coroborate cu art. 18 referitoare la limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor din Convenție.13.Examinând excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține că la momentul deschiderii procedurii insolvenței, debitorul este angrenat întrun ansamblu de tranzacții economice cu diferiți parteneri, tranzacții materializate în contracte în derulare. Art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 fixează acestor contracte un regim particular, considerându-le menținute la data deschiderii procedurii, prin reglementarea criticată legiuitorul subliniind caracterul special și derogatoriu al procedurii prevăzute de acest act normativ, înlăturând expres de la aplicare dispozițiile art. 1.417 din Codul civil, care reglementează decăderea din beneficiul termenului. Așa fiind, prevederile Legii nr. 85/2014 au caracter special și se aplică prioritar în raport cu normele din Codul civil.14.În acest sens, prin Decizia nr. 42 din 7 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 22 octombrie 2021, instanța supremă a reținut că legiuitorul este suveran în a aprecia care sunt măsurile speciale și derogatorii de la dreptul comun cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii, iar una dintre aceste măsuri a fost menținerea contractelor debitorului.15.Astfel, Curtea Constituțională constată că art. 123 din Legea nr. 85/2014 stabilește regimul juridic al contractelor în derulare în care este angrenat debitorul la deschiderea procedurii insolvenței, precum și faptul că legiuitorul a fost preocupat să găsească pârghii pentru diminuarea consecințelor situației dificile în care se găsește debitorul. În urmărirea acestui scop, al salvării societății în derivă, legiuitorul a pus accentul pe obiectivul economic al contractului, acesta fiind văzut ca un instrument necesar redresării, în anumite situații cu periclitarea chiar a mecanismelor de drept comun tradiționale, iar interesul salvării debitorului aflat în insolvență este pus mai presus de interesele individuale ale părților. Obiectivul practicianului în insolvență îl reprezintă maximizarea valorii activului patrimoniului debitorului, iar potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunțe într-un termen de prescripție de 3 luni de la data deschiderii procedurii orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate.16.Potrivit reglementării criticate, administratorul judiciar/ lichidatorul este cel îndrituit a aprecia asupra asumării sau denunțării contractului, după o evaluare a rentabilității contractului din punct de vedere economic și o evaluare juridică a efectelor denunțării, având în vedere posibilitatea cocontractantului de a formula cerere de despăgubire a prejudiciului suferit ca urmare a încetării intempestive a efectelor acestuia. Întrucât dreptul de apreciere asupra îndeplinirii condițiilor legale și asupra oportunității menținerii sau denunțării contractului aparține practicianului în insolvență, aceasta implică o responsabilitate sporită a acestuia. Denunțarea contractului este o opțiune, iar nu o obligație a administratorului/lichidatorului judiciar, dar asumarea contractului presupune o executare a obligațiilor debitorului pe viitor. Tocmai de aceea, pentru o mai accentuată responsabilizare a administratorului judiciar/ lichidatorului, în noua reglementare s-a prevăzut că atunci când optează pentru menținerea contractului, „administratorul judiciar/lichidatorul judiciar precizează trimestrial, în cadrul rapoartelor de activitate, dacă debitorul dispune de fondurile bănești necesare achitării contravalorii bunurilor sau prestațiilor furnizate de cocontractant“ [art. 123 alin. (2) din Legea nr. 85/2014].17.În ceea ce privește momentul exercitării opțiunii, dacă Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, nu prevedea un termen în acest scop, în noua reglementare din Legea nr. 85/2014, pentru sporirea predictibilității și eficienței procedurii și pentru asigurarea securității raporturilor contractuale în care debitorul este angajat, dreptul de opțiune poate fi exercitat într-un termen relativ scurt, și anume de 3 luni de la data deschiderii procedurii. Potrivit art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, iar finalitatea pe care trebuie să o aibă în considerare practicianul în insolvență la luarea deciziei constă în maximizarea valorii activului patrimoniului debitorului. Așadar, Curtea apreciază că menținerea contractelor în derulare ale debitorului, la deschiderea procedurii insolvenței, chiar și în ciuda opoziției cocontractantului, constituie o măsură menită să dea posibilitatea maximizării averii debitorului, pentru a-l ajuta să își acopere pasivul și să aibă o șansă reală de redresare. Pentru ca un contract să fie considerat în derulare și deci menținut, este esențial și necesar ca niciuna dintre cauzele de încetare a contractului, stabilite legal sau convențional, să nu fi intervenit cu caracter definitiv până la data deschiderii procedurii insolvenței. Regimul juridic, original, al continuării contractelor în curs după deschiderea procedurii insolvenței are drept scop crearea unor pârghii menite, pe de o parte, să întrerupă unele raporturi contractuale a căror execuție este prea oneroasă, inutilă sau neprofitabilă pentru debitor, iar pe de altă parte, să permită continuarea contractelor utile pentru redresarea debitorului. În urma analizei economico-financiare, subsumată ideii de a fi obținute sau păstrate elemente de activ cât mai mari, practicianul în insolvență va hotărî fie menținerea, fie denunțarea contractelor. Opțiunea administratorului sau a lichidatorului va fi subsumată interesului prevăzut de lege, și anume obținerea unei valori cât mai mari a averii debitorului insolvent.18.Prin Decizia nr. 42 din 7 iunie 2021, precitată, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a subliniat că măsura menținerii „forțate“ a contractului, în temeiul legii, chiar cu riscul afectării, pe termen scurt, a principiilor de drept comun, reprezintă o formă de intervenție a legiuitorului într-un contract valabil încheiat cu scopul protejării debitorului aflat în dificultate, pentru a i se da șansa unei reale redresări. Interesul urmărit a se proteja este însă unul mult mai larg, respectiv sănătatea mediului de afaceri, creditorii fiind constrânși să participe la redresarea debitorului și nu să asiste pasiv la falimentul acestuia.19.Așa fiind, din perspectiva celor mai sus arătate, Curtea Constituțională constată că art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reprezintă o excepție reglementată de lege, în raport cu principiul obligativității contractului. Instituirea termenului de 3 luni de la data deschiderii procedurii, în care administratorul/lichidatorul judiciar poate denunța orice contract al debitoarei insolvente atât timp cât el nu a fost executat în totalitate ori substanțial de către toate părțile, nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție, întrucât nu instituie o discriminare între participanții la procedura insolvenței societăților debitoare, legea conferind dreptul de denunțare unilaterală doar practicianului în insolvență, și nu participanților la procedura insolvenței.20.Referitor la susținerile potrivit cărora prin reglementarea criticată se creează un regim discriminatoriu între participanții la procedura insolvenței societăților debitoare ale căror organe de conducere pun la dispoziția administratorului judiciar/ lichidatorului înscrisurile societății, încă de la deschiderea procedurii, și participanții la procedura insolvenței societăților debitoare ale căror organe de conducere nu colaborează cu administratorul judiciar și se sustrag de la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în acest sens de legea insolvenței, Curtea Constituțională apreciază că aceste aspecte nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci reprezintă situații de fapt care pot interveni în cadrul procedurii insolvenței, de natură a impieta asupra bunului mers al procedurii, dar care, însă, excedează controlului de constituționalitate.21.De asemenea, Curtea constată că art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu contravine nici art. 21 din Constituție, întrucât acest text de lege nu îngrădește prin el însuși liberul acces la justiție, iar prin instituirea termenului de 3 luni de la deschiderea procedurii, în care practicianul în insolvență are dreptul să denunțe un contract încheiat de debitorul insolvent, legiuitorul a dorit să delimiteze, temporal, perioada în care administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunțe contractul, scopul fiind acela de a-l ajuta pe debitor să își acopere pasivul și să aibă o șansă reală de redresare.22.De altfel, prin Decizia nr. 42 din 7 iunie 2021, precitată, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că „măsura menținerii contractului în derulare, luată în scopul maximizării averii debitorului și redresării acestuia, este urmată de alte măsuri menite să garanteze creditorilor că drepturile și interesele lor sunt, de asemenea, urmărite și respectate în procedură. Așa fiind, este stabilită o perioadă relativ scurtă (de 3 luni) în care să se stabilizeze raportul contractual, sunt prevăzute măsuri pentru asigurarea executării exemplare pe viitor a contractului, în măsura menținerii și de către administratorul/lichidatorul judiciar, se prevede posibilitatea modificării clauzelor contractuale în vederea reechilibrării contractului, sunt prevăzute remediile atât pentru neexecutările anterioare (executarea silită colectivă prin înscrierea creanțelor restante la masa credală), cât și pentru cele ulterioare (posibilitatea introducerii unei acțiuni în reziliere ce urmează a fi soluționată în cadrul procedurii insolvenței de judecătorul-sindic). Ceea ce se urmărește în mod evident este o împiedicare a ruperii intempestive a contractului pe motiv de insolvență, fie că aceasta are loc prin efectul unor clauze preexistente în contract, fie că ar putea fi urmărită de creditor printr-o acțiune în reziliere ulterioară, grefată pe creanțele restante, fără solicitarea expresă a acestora“. Potrivit Legii nr. 85/2014, administratorul special, creditorii și orice alt participant la procedură, inclusiv cocontractanții contractelor în cauză, pot contesta menținerea sau denunțarea unor contracte de către practicianul în insolvență când aceasta este făcută în contra intereselor masei credale, legislația în materia procedurilor de insolvență oferind soluții și garanții tocmai pentru a avea finalitate procedurile respective.23.Referitor la invocarea dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea Constituțională constată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Gerom – S.A., prin administrator judiciar S.P. Bălescu Asociații I.P.U.R.L. și prin administrator special Marcel Leșan, în dosarele nr. 1.530/114/2017/a35 și nr. 1.530/114/2017/a23 ale Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și în Dosarul nr. 1.530/114/2017/a41.1* al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x