DECIZIA nr. 141 din 21 martie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 572 din 26 iunie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 431
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 431
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 431
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 431
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 323 10/05/2018
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 8REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004 ART. 24
ART. 9REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 273
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 431
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 07/07/2009
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 06/06/2005
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 26REFERIRE LALEGE 304 15/11/2022 ART. 168
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 96
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 430 alin. (1) și (2) și ale art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Megrom – S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 3.124/30/2017 al Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 199D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.531D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) și ale art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandru Vâscu, președintele Asociației „ProAdevăr“, în Dosarul nr. 237/84/2019 al Tribunalului Sălaj – Secția civilă.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.531D/2019 la Dosarul nr. 199D/2019, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că dispozițiile legale criticate reprezintă o componentă esențială a ideii de justiție – asigurarea autorității de lucru judecat ce se coroborează cu regula de drept potrivit căreia lata sententia, judex desinit esse judex, adică misiunea judecătorului care a participat la judecarea cauzei după ce s-a pronunțat pe fondul acesteia s-a finalizat. Efectul juridic este unul de ordine publică, constând în desistarea instanței judecătorești. Dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură adoptate de legiuitor în virtutea mandatului său constituțional conferit de art. 126 alin. (2) din Constituție. Menționează jurisprudența Curții, respectiv Decizia nr. 323 din 10 mai 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 14 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.124/30/2017, Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) și ale art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Megrom – S.R.L. din Timișoara în cadrul soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect anularea unui act.8.Prin Încheierea din 21 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 237/84/2019, Tribunalul Sălaj – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) și ale art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Alexandru Vâscu, președintele Asociației „ProAdevăr“, în cadrul soluționării cererii de acordare a unor penalități în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care o hotărâre judecătorească, a cărei autoritate de lucru judecat sau obligativitate se invocă într-un litigiu pendinte, a fost pronunțată cu privire la un act administrativ fiscal în privința căruia organul fiscal de soluționare a contestației administrative a decis să emită o nouă decizie de soluționare pe fond a contestației, decizie care formează obiectul acțiunii în contencios administrativ și fiscal, raportat și la prevederile art. 273 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, conform cărora decizia emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și este obligatorie pentru organul fiscal emitent al actelor administrative fiscale contestate.10.Se mai arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât sunt redactate ambiguu și neclar, iar prin aplicarea lor sunt încălcate dreptul de acces liber la justiție și dreptul la apărare.11.De asemenea, se solicită instanței constituționale să indice instanța competentă să dispună cu referire la existența unei erori judiciare.12.Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Sălaj – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele dosarelor, îl reprezintă dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) și ale art. 431 alin. (2) și, respectiv, dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) și ale art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) și ale art. 431 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 430 alin. (1) și (2):(1)Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.(2)Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.;– Art. 431: (1)Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.(2)Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.17.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (2) privind forma de guvernământ a statului român și alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare, ale art. 31 – Dreptul la informație, ale art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate reglementează fără echivoc autoritatea de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătorești, și prevăd în mod expres că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, putându-se prevala de efectele lucrului judecat (negativ sau pozitiv) într-un litigiu subsecvent celui dintâi, la care se raportează chestiunea autorității lucrului judecat.19.Așadar, Curtea reține că autoritatea de lucru judecat reprezintă un efect important al hotărârii judecătorești, avându-și rațiunea în asigurarea stabilității și securității circuitului civil. Prin reglementarea autorității de lucru judecat se îngrădește posibilitatea repunerii ulterioare în discuție a aspectelor soluționate de o instanță judecătorească, pentru a se evita pronunțarea unor soluții contradictorii definitive cu privire la aceeași cerere, consecința fiind aceea a generării incertitudinii cu privire la raporturile juridice deja rezolvate de instanțele judecătorești.20.Referitor la principiul securității/stabilității raporturilor juridice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie să se interpreteze în lumina preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată de către instanțe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunțată în Cauza Androne împotriva României, sau Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99).21.În jurisprudența sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 323 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 28 august 2018, paragraful 14, Curtea a reținut că principiul potrivit căruia, după pronunțarea hotărârii, judecătorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate nu numai că nu încalcă prevederile Constituției, ci, dimpotrivă, reprezintă o componentă esențială a ideii de justiție, a asigurării autorității de lucru judecat și a ocrotirii drepturilor procesuale ale părților, ca element fundamental al statului de drept. Principiul autorității lucrului judecat (res judicata) se coroborează cu regula că, odată pronunțată hotărârea definitivă, misiunea judecătorului care a participat la judecată se încheie (lata sententia, judex desinit esse judex). Ca efect juridic al acestei reguli, care ține de ordinea publică, pronunțarea hotărârii are și efect de desistare a instanței, iar judecătorul care s-a pronunțat nu poate reveni asupra părerii sale în respectiva cauză, cu mențiunea că părților le rămâne posibilitatea de a cere doar îndreptarea greșelilor materiale care s-ar strecura în hotărâre.22.Distinct de aceste aspecte referitoare la autoritatea de lucru judecat, examinând criticile formulate în prezenta cauză, Curtea constată că acestea vizează, în esență, aspecte referitoare la soluționarea cauzelor de către instanțele judecătorești și nu motivează aspecte care să releve o posibilă contrarietate cu normele Legii fundamentale, ceea ce nu este suficient pentru declanșarea unui control de constituționalitate.23.Așadar, pornind de la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate impuse prin prevederile Legii nr. 47/1992, Curtea a subliniat, în considerentele Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că excepția de neconstituționalitate prezintă, în mod inerent și intrinsec, o anumită structură, cuprinzând trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a observat că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Curtea a statuat că excepția va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în ipoteza în care, deși este, în mod formal, motivată, cuprinzând toate cele trei elemente enumerate, totuși motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat. În cauza de față, date fiind caracterul general al textelor pretins încălcate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate în raport cu acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate, astfel încât excepția ridicată nu este o veritabilă excepție de neconstituționalitate. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (2) și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.24.Totodată, se observă că toate susținerile reprezintă, în realitate, aspecte ce vizează interpretarea și aplicarea textelor de lege criticate de către instanța care soluționează litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate. Astfel, îi revine instanței judecătorești sarcina să stabilească întinderea și efectele autorității de lucru judecat a hotărârii definitive anterioare, cu respectarea și aplicarea dispozițiilor procedurale care reglementează această instituție juridică. Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea realizează un control de constituționalitate, iar aspectele referitoare la interpretarea și aplicarea textelor legale intră în competența instanțelor judecătorești, conform art. 126 alin. (1) din Constituție.25.Ținând cont de aceste temeiuri legale și constituționale, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.26.În ceea ce privește solicitarea de a indica instanța competentă să dispună cu referire la existența unei erori judiciare, potrivit art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, în prezent abrogată prin art. 168 alin. (5) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, lege care a intrat în vigoare la 30 de zile de la data publicării, respectiv la 16 decembrie 2022, Curtea reține că aceasta nu intră în competența sa care, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, are în vedere asigurarea controlului de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte stabilirea instanței competente să judece anumite cereri.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) și ale art. 431 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Megrom – S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 3.124/30/2017 al Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal și de Alexandru Vâscu, președintele Asociației „Pro Adevăr“, în Dosarul nr. 237/84/2019 al Tribunalului Sălaj – Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Sălaj – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x