DECIZIA nr. 140 din 12 martie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Andreea Frăsie în Dosarul nr. 9.439/3/2016 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.274D/2017.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, în opinia sa, nu sunt nesocotite prevederile din Legea fundamentală invocate în motivarea acesteia, făcând trimitere și la cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 754 din 1 iunie 2010. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 30 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 9.439/3/2016, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Andreea Frăsie într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de constatare a dreptului autoarei acesteia de a primi de la pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română o plată compensatorie pentru încetarea contractului individual de muncă. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că sintagma „dacă partea poate cere“ din cuprinsul dispozițiilor legale criticate are un caracter echivoc, ambiguu, fiind lipsită de claritatea, accesibilitatea și previzibilitatea pe care trebuie să le aibă un text de lege. Prin urmare, dispozițiile legale criticate sunt incompatibile cu principiul fundamental care impune respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție. Lipsa de claritate și de previzibilitate a sintagmei menționate lasă loc arbitrariului, în absența altor precizări/dacă nu se fac alte precizări. În acest sens arată că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, prima instanță a reținut că, înainte de momentul introducerii acțiunii în constatare, partea ar fi putut cere, în abstract, realizarea dreptului, cu toate că la momentul introducerii acțiunii în constatare și la momentul soluționării acesteia nu se mai putea cere realizarea dreptului întrucât dreptul material la acțiunea în realizare era prescris. Consecința directă o reprezintă limitarea accesului la justiție și negarea dreptului fundamental la un proces echitabil. Invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la cerințele calitative pe care trebuie să le îndeplinească actele normative.  … 6.Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că textul de lege criticat este constituțional, prevederile acestuia nefiind lacunare, incomplete, contradictorii sau susceptibile de interpretare. Arată că sintagma criticată vizează opțiunea părții de a sesiza instanța cu o acțiune în constatarea existenței sau a inexistenței unui drept și nu conferă textului un caracter echivoc sau ambiguu. În opinia sa, nu se încalcă nici accesul liber la justiție, care nu constituie un drept absolut de care partea să poată să se folosească în orice mod consideră.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că, prin art. 35 din Codul de procedură civilă, legiuitorul dă preferință realizării dreptului, pentru a înlătura definitiv neînțelegerile cu privire la dreptul respectiv, și, numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, permite introducerea unei cereri în constatare. Arată că, în aplicarea legii, instanțele trebuie să examineze dacă părțile au la îndemână un alt mijloc decât acțiunea în constatare. În baza rolului lor activ, instanțele trebuie să pună în discuția părților necesitatea transformării acțiunii în constatare în acțiune în realizarea dreptului și să nu se invoce automat principiul disponibilității pentru a respinge acțiunea ca inadmisibilă, în condițiile în care art. 204 alin. (2) pct. 4 din Codul de procedură civilă permite o asemenea înlocuire, verbal, în ședință. În ceea ce privește pretinsa critică de neconstituționalitate în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție, arată că sintagma „poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept“ este o expresie a principiului disponibilității care guvernează procesul civil, ce constă în facultatea părților de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale de apărare a drepturilor lor. În aceste condiții, apreciază că nu se pot reține criticile referitoare la pretinsa lipsă de claritate și precizie a textului de lege criticat. … 9.Avocatul Poporului consideră că textul de lege este constituțional. În opinia sa, acesta este suficient de precis și de clar pentru a se observa că exercitarea acțiunii în constatare se promovează cu îndeplinirea anumitor condiții, iar sensul sintagmei „dacă partea poate cere“ poate fi determinat prin raportare la înțelesul comun al cuvintelor ce o compun. Apreciază că nu este nesocotit nici dreptul de acces liber la justiție, în condițiile în care stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile instituite de lege. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare: „[Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept.] Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege“. … 13.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, și art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.  … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că acțiunea în constatare are ca finalitate pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri prin care aceasta să statueze, cu caracter definitiv și autoritate de lucru judecat, cu privire la existența în patrimoniul reclamantului a unui anumit drept sau, după caz, la inexistența unui drept al pârâtului împotriva reclamantului. Textul de lege criticat instituie o cauză de inadmisibilitate a acțiunii în constatare. Astfel, în ipoteza în care sunt prevăzute la nivel legal mijloace procedurale prin care reclamantul poate să își realizeze în mod efectiv dreptul pe calea unei acțiuni judiciare, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate impun utilizarea acestora, în detrimentul unei simple acțiuni în constatare. … 15.În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a analizat soluția legislativă similară care se regăsea în cuprinsul art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865, prin raportare la critici asemănătoare. Prin Decizia nr. 662 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2010, și Decizia nr. 754 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 7 iulie 2010, Curtea a observat că textul menționat consacră acțiunea în constatare, numită și în recunoașterea dreptului sau în confirmare, pentru exercitarea căreia este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes și prin acțiune să nu urmărească contestarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Curtea a arătat că o particularitate importantă a acțiunii în constatare rezidă în caracterul său preventiv, scopul exercitării sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Dispozițiile criticate statornicesc, de asemenea, principiul subsidiarității acțiunii în constatare în raport cu acțiunea în realizarea dreptului. Caracterul subsidiar și limitat al acestei acțiuni constituie expresia voinței legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justiție să fie gestionat în mod eficient, astfel încât activitatea organelor judiciare să nu fie încărcată cu două acțiuni paralele: una în constatare și una în realizarea dreptului. … 16.Totodată, prin Decizia nr. 857 din 17 decembrie 2019*), încă nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a reținut, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție, că, prin regula pe care o instituie, art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă nu face altceva decât să confirme posibilitatea persoanei interesate de a se adresa instanțelor judecătorești competente, dând expresie dreptului de acces liber la justiție. Astfel, textul de lege criticat dă prevalență realizării efective a dreptului, prin intermediul justiției, pe cale administrativă sau prin „orice altă cale prevăzută de lege“. Curtea a apreciat că reglementarea criticată este de natură să confere astfel eficiență actului jurisdicțional, soluția legislativă în discuție având ca finalitate evitarea declanșării unui eventual nou proces în care, după constatarea existenței dreptului, să se solicite ulterior și realizarea acestuia. În condițiile în care, la nivel legal, există mecanisme procedurale pe care persoana interesată le poate folosi pentru a-și realiza efectiv dreptul, prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate încurajează partea să uzeze de acestea și să urmărească însăși realizarea dreptului, nu doar constatarea existenței acestuia, care ar permite perpetuarea acelor situații conflictuale care sunt de natură să necesite intervenția instanțelor judecătorești. Or, o astfel de atitudine procesuală ar conduce la încărcarea inutilă a rolului instanțelor și la trenarea clarificării situațiilor potențial litigioase. Prin urmare, textul de lege criticat nu îngrădește accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, îi oferă persoanei interesate posibilitatea să își valorifice pe deplin acest drept garantat la nivel constituțional. *) Decizia nr. 857 din 17 decembrie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 23 aprilie 2020. … 17.Totodată, Curtea constată că nu pot fi reținute argumentele ținând de situația de fapt existentă în cauză, aduse de autoarea excepției în motivarea pretinsei neconstituționalități, având în vedere că verificarea constituționalității unor dispoziții de lege se face prin raportare la prevederi și principii cuprinse în Legea fundamentală, iar nu prin raportare la o situație factuală specifică unui anumit proces. Incidența textului de lege se verifică de către instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele concrete ce caracterizează fiecare situație, judecătorul urmând să aprecieze dacă acțiunea în constatare este unica posibilitate procedurală aflată la îndemâna justițiabilului sau dacă este utilizabilă calea acțiunii în realizarea dreptului. În cauza de față, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în constatare prin care autoarea excepției a solicitat instanței de judecată să constate dreptul său de a primi de la pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română o plată compensatorie pentru încetarea contractului individual de muncă. Motivarea instanței a avut la bază împrejurarea că fusese, în precedent, deja soluționată o acțiune în realizarea acestui drept, care fusese însă respinsă ca prescrisă. Așadar, Curtea subliniază că aprecierea cu privire la existența căii legale de realizare a dreptului aparține exclusiv instanțelor sesizate cu soluționarea acțiunilor în constatare, urmând să fie analizată, așa cum s-a arătat mai sus, de la caz la caz, în funcție de împrejurările specifice cauzei. … 18.De asemenea, nu pot fi reținute nici criticile referitoare la pretinsa lipsă de claritate și precizie a textului de lege criticat, de natură să conducă la nesocotirea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Prin redactarea sa, norma supusă controlului de constituționalitate este suficient de clară și explicită încât să permită destinatarului său să înțeleagă prescripțiile acesteia. Formularea folosită de legiuitor nu ridică dificultăți în ceea ce privește posibilitatea de adaptare a comportamentului procesual al celui care intenționează să introducă o astfel de acțiune în constatare. Condiționarea de imposibilitatea legală de a uza de calea acțiunii în realizarea dreptului este exprimată într-un limbaj ușor accesibil, care nu pune probleme de înțelegere a exigenței procedurale pe care o impune. … 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Andreea Frăsie în Dosarul nr. 9.439/3/2016 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 35 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește