DECIZIA nr. 14 din 18 ianuarie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 339 din 18 aprilie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 133 18/07/2012 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 133 18/07/2012 ART. 2
ActulREFERIRE LAOUG 64 30/06/2010
ActulREFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 133 18/07/2012 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAOUG 64 30/06/2010
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 21 21/01/2014
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 393 01/10/2013
ART. 4REFERIRE LALEGE 133 18/07/2012 ART. 2
ART. 4REFERIRE LAOUG 64 30/06/2010
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996
ART. 5REFERIRE LALEGE 133 18/07/2012 ART. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 22
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 414 15/10/2013
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 393 01/10/2013
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 155 18/03/2014
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 462 14/11/2013
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 414 15/10/2013
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 393 01/10/2013
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 133 18/07/2012 ART. 2
ART. 11REFERIRE LAOUG 64 30/06/2010
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 123
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 63
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 123
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 155 18/03/2014
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 462 14/11/2013
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 414 15/10/2013
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 393 01/10/2013
ART. 13REFERIRE LALEGE 133 18/07/2012 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996 ART. 11
ART. 15REFERIRE LAORDIN 534 01/10/2001
ART. 15REFERIRE LANORMA 01/10/2001 ART. 4
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996 ART. 11
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 7 13/03/1996 ART. 11
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001 ART. 22
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 123
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 123
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 734 04/11/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 853 14/12/2021





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina-Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de comuna Vidra, județul Ilfov, prin primar, în Dosarul nr. 2.305/122/2012 al Tribunalului Giurgiu – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.037D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv deciziile nr. 393 din 1 octombrie 2013 și nr. 21 din 21 ianuarie 2014.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 11 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.305/122/2012, Tribunalul Giurgiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. Excepția a fost ridicată de comuna Vidra, județul Ilfov, prin primar, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind stabilirea liniei de hotar între două unități administrativ-teritoriale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că atribuția prefectului de a sesiza instanța de contencios administrativ cu o acțiune în stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale, instituită prin textul de lege criticat, este neconstituțională, deoarece, potrivit Legii fundamentale, este atributul exclusiv al Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, să stabilească, prin lege organică, organizarea administrației publice locale și a teritoriului. Astfel, textul de lege criticat încalcă principiul constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat, dat fiind faptul că puterea judecătorească intervine în acest mod peste atribuțiile puterii legislative. Mai mult, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 sunt în contradicție cu art. 22 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, potrivit cărora atât delimitarea teritorială, cât și orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor se stabilesc prin lege și numai după consultarea prealabilă a cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizează potrivit legii.6.Tribunalul Giurgiu – Secția civilă, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 414 din 15 octombrie 2013 și nr. 393 din 1 octombrie 2013.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 393 din 1 octombrie 2013, nr. 414 din 15 octombrie 2013, nr. 462 din 14 noiembrie 2013 și nr. 155 din 18 martie 2014.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012, potrivit cărora: „În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentațiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului județului, de către Agenția Națională, prin instituțiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentației de delimitare, inițiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale.“12.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 – Statul român, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 63 referitoare la durata mandatului Camerei Deputaților și a Senatului, art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi, alin. (2) referitor la legile constituționale și alin. (3) lit. o) privind reglementarea prin lege organică a organizării administrației publice locale, a teritoriului, precum și a regimului general privind autonomia locală, precum și art. 123 – Prefectul.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, și cu o motivare identică. Astfel, prin deciziile nr. 393 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 13 decembrie 2013, Decizia nr. 414 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 22 noiembrie 2013, Decizia nr. 462 din 14 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 27 ianuarie 2014, și Decizia nr. 155 din 18 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 15 mai 2014, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. 14.În acest sens, Curtea a reținut că, din analiza prevederilor legale incidente, respectiv art. 11 alin. (3)-(7) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, există două modalități posibile de finalizare a operațiunilor cadastrale prin care se delimitează și se marchează hotarele unităților administrativ-teritoriale, și anume fie procesele-verbale de delimitare a hotarelor, semnate de membrii comisiei de delimitare și recunoscute reciproc de reprezentanții unităților administrativ-teritoriale, fie, în cazul unor neînțelegeri legate de stabilirea liniei de hotar între două unități administrativ-teritoriale, hotărârea judecătorească care stabilește hotarele unităților administrativ-teritoriale învecinate, în baza probatoriului administrat.15.Curtea a reținut că aceste două modalități prin care se ajunge la întocmirea documentației tehnice cadastrale, documentație ce se concretizează, potrivit prevederilor pct. 4.3.1 din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul ministrului administrației publice nr. 534/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 21 noiembrie 2001, cu modificările și completările ulterioare, în dosarul de delimitare, constituie operațiuni tehnice, de identificare a hotarelor a două unități administrativ-teritoriale, pe baza planurilor parcelare care corespund vechilor hărți topografice și noilor măsurători cadastrale, operațiuni care sunt prealabile măsurii legislative prin care se delimitează teritoriul unei unități administrativ-teritoriale și nu se confundă cu aceasta. De altfel, aceeași concluzie se impune și din interpretarea sistematică a prevederilor art. 11 din Legea nr. 7/1996, legiuitorul făcând distincție între operațiunea de delimitare și marcare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, prevăzută la art. 11 alin. (3), pe de o parte, și modificarea, prin lege, a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale, pe de altă parte, prin precizarea expresă inserată în cuprinsul art. 11 alin. (7) din același act normativ.16.Curtea a mai reținut că distincția dintre aceste două operațiuni este esențială, deoarece delimitarea și marcarea hotarelor reprezintă operațiunile tehnice de materializare la teren a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, în condițiile prevăzute de lege sau de actele administrative cu caracter normativ date în aplicarea acesteia [art. 11 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, republicată, Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare], în timp ce modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale este măsura legislativă care privește exclusiv înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale. În această logică a argumentării, Curtea a reținut că nu se poate echivala o operațiune tehnică cu o măsură legislativă, cu atât mai mult cu cât și delimitarea și marcarea hotarelor unităților administrativ-teritoriale pot face obiectul reglementării printr-un act normativ.17.Pe de altă parte, prin deciziile menționate, Curtea a mai reținut că atribuirea, în temeiul textului de lege criticat, a competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale nu are semnificația unei încălcări a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat și în art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului. Pronunțând hotărârea prin care soluționează acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale, instanța de judecată nu se substituie Parlamentului, ci verifică operațiunea tehnică de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale efectuată de către comisia de delimitare, pronunțând o hotărâre ale cărei efecte nu sunt constitutive de drepturi, ci declarative, în sensul că se pronunță asupra întregii documentații cadastrale, stabilind hotarele unităților administrativ-teritoriale în conformitate cu legile în vigoare și cu prescripțiile tehnice incidente.18.Curtea a mai reținut că documentațiile cadastrale cuprinse în dosarul de delimitare, care a fost finalizat fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească care tranșează neînțelegerile dintre vecini la stabilirea liniei de hotar, reprezintă operațiuni prealabile, pur tehnice, efectuate în vederea delimitării teritoriale, care se efectuează printr-un act normativ. În situația în care, subsecvent operațiunii de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească de stabilire a hotarelor, intervine o modificare în fapt a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale, aceasta se va efectua exclusiv în condițiile legii, și anume numai după consultarea prealabilă a cetățenilor, prin referendum, în temeiul art. 22 teza a doua din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007.19.Neintervenind elemente noi, de natură a conduce la o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale, având în vedere identitatea obiectului excepției de neconstituționalitate, precum și a criticilor formulate în susținerea acesteia, Curtea reține că atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.20.De asemenea, pentru aceleași considerente pronunțate în deciziile anterioare, în prezenta cauză, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 123 – Prefectul din Legea fundamentală.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de comuna Vidra, județul Ilfov, prin primar, în Dosarul nr. 2.305/122/2012 al Tribunalului Giurgiu – Secția civilă și constată că dispozițiile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 ianuarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x