DECIZIA nr. 139 din 16 martie 2022

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (1), ale art. 145 alin. (2) și (3) și ale art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 275 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Claudia Anamaria Oancea în Dosarul nr. 13.605/1748/2017/a1 al Judecătoriei Cornetu și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.035D/2018.  … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 2021, în prezența reprezentantului Ministerului Public, Irina-Ioana Kuglay, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 18 ianuarie 2022. Constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării succesiv pentru data de 27 ianuarie 2022 și pentru data de 23 februarie 2022, când, constatându-se că judecătorii Curții nu sunt prezenți în număr de cel puțin două treimi din numărul total al acestora, în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (1) și ale art. 57 din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru 9 martie 2022. La această ultimă dată, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 16 martie 2022, dată la care a pronunțat prezenta decizie.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 19 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.605/1748/2017/a1, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 65 alin. (1),art. 145 alin. (2) și (3) și ale art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 275 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Claudia Anamaria Oancea într-o cauză având ca obiect soluționarea cererilor și excepțiilor formulate cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, autoarea excepției fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de inducere în eroare a organelor judiciare, fals în înscrisuri sub semnătură privată, influențarea declarațiilor și sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală, care exclud dintre cazurile de incompatibilitate pe cel al procurorului sau al organului de cercetare penală care a efectuat acte de urmărire penală în situația restituirii cauzei la parchet, a completării urmăririi penale sau a refacerii unor acte de procedură declarate nule de către judecător, se arată că acestea sunt neconstituționale, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (3), ale art. 11, ale art. 15, ale art. 21 alin. (3), ale art. 124 și ale art. 132 din Constituție, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 5.Se arată că, potrivit art. 49 din Codul de procedură penală din anul 1968, persoana care a efectuat urmărirea penală era incompatibilă să procedeze la completarea sau refacerea acesteia, când completarea sau refacerea era dispusă de instanță, și că rațiunea care a stat la baza acestei reglementări a fost ca, în mod obiectiv, cel care a întocmit un act de procedură penală în mod defectuos, a cărui nulitate a fost constatată de către instanță, care a încălcat dispozițiile procesuale referitoare la principiile fundamentale ce guvernează desfășurarea procesului penal, să nu mai poată lua parte la efectuarea unor acte procesuale importante, pentru a se înlătura suspiciunile care planau asupra obiectivității și imparțialității modului de soluționare a cauzei. … 6.Se arată că noul Cod de procedură penală a abrogat instituția incompatibilității procurorului și a organului de urmărire penală care au efectuat acte de urmărire penală în cauză în situația restituirii cauzei la parchet, aspect ce contravine prevederilor art. 6 din Convenție, precum și dispozițiilor art. 21 alin. (3), ale art. 124 și ale art. 132 din Constituție. Se susține că în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate subzistă acest motiv de incompatibilitate de natură a afecta garanțiile procesuale ce garantează dreptul la un proces echitabil, fiind încălcate, în mod grav, prezumția de nevinovăție, principiul egalității armelor și principiul aflării adevărului. … 7.Referitor la dispozițiile art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală, se susține că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 15, 16,20,21 și 53 din Constituție, precum și prevederilor art. 6 și 7 din Convenție, fiind lipsite de claritate și previzibilitate. … 8.Se susține că textul criticat nu arată momentul la care se consumă abaterea judiciară pe care o reglementează și nu prevede ipoteza în care neîndeplinirea obligației de prezentare la cererea organelor de urmărire penală a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea constituie infracțiunea prevăzută de art. 275 alin. (1) din Codul penal. Se arată că este deosebit de greu pentru o persoană lipsită de pregătire juridică să aprecieze asupra consecințelor conduitei sale neconforme cu exigențele legale anterior menționate. Se susține că, pentru aceste motive, prevederile art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 7 din Convenție. … 9.Se arată că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, organele judiciare nu au adus la cunoștința părților consecințele nerespectării prevederilor art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală. … 10.Pentru aceleași considerente, se susține că dispozițiile art. 275 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale, fiind lipsite de claritate, precizie și previzibilitate și, prin urmare, contrare prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 15, 16,20, 21 și 53 din Constituție, precum și prevederilor art. 6 și 7 din Convenție. … 11.Este invocat dreptul persoanei de a nu se autoincrimina, potrivit căruia statul nu poate obliga un suspect să coopereze cu acuzarea prin oferirea de probe împotriva sa, și se arată că o persoană poate refuza să dea declarații, să răspundă unor întrebări sau să furnizeze probe care ar putea să o incrimineze (nemo debet prodere se ipsum). … 12.Se susține că, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenție, ce permite statului să exercite o constrângere directă asupra suspectului prin impunerea unor sancțiuni penale sau contravenționale în cazul nerespectării obligațiilor de cooperare în ceea ce privește înscrisurile sau obiectele de probă ce trebuie puse la dispoziția organelor judiciare, dreptul persoanei de a nu se autoincrimina este afectat în momentul în care legislația națională sancționează penal sau contravențional neîndeplinirea sau refuzul obligației de a prezenta probele ce ar putea conduce la incriminarea persoanei care le oferă în cauza penală în care era sau urma să fie acuzată. Se arată că, în această ipoteză, acuzatul este pus în fața unei situații imposibile, fiind obligat să aleagă între respectarea obligației de colaborare, prin oferirea organelor judiciare a mijloacelor de probă care vor duce la condamnarea sa penală, și neîndeplinirea acestei obligații, aspect ce constituie contravenție sau infracțiune, pentru care va fi sancționat. Este invocată Hotărârea din 25 februarie 1993, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Funke împotriva Franței, în care Curtea de la Strasbourg a analizat dreptul persoanei de a nu se autoincrimina, în ipoteza în care reclamantul, suspectat de evaziune fiscală, fusese condamnat pentru refuzul de a coopera cu autoritățile vamale ce îi solicitaseră să ofere date despre conturile pe care le deținea în străinătate. În cauza anterior menționată s-a constatat că autoritățile franceze au încercat să îl determine pe reclamant să ofere probe cu privire la o infracțiune de care era suspectat, în condițiile în care acestea nu au putut sau nu au dorit să strângă probe prin alte mijloace. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că dispozițiile legii franceze nu pot justifica o încălcare a dreptului unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni de a păstra tăcerea și de a nu se autoincrimina, a cărui rațiune constă în protecția acuzatului contra unei coerciții abuzive din partea autorităților, în scopul evitării erorilor judiciare și pentru a fi respectat dreptul la un proces echitabil. … 13.Se arată că, având în vedere exigențele mai sus analizate, acuzația adusă de parchet prin rechizitoriu trebuie redată într-o asemenea manieră încât să respecte prevederile art. 6 paragraful 3 din Convenție, prin arătarea cu claritate a naturii și a cauzei acuzației. Se susține că autoarea excepției de neconstituționalitate este în situația în care, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, ar fi putut să răspundă penal pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Decizia Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr. 52/2012 raportate la cele ale art. 16 din același act, dar și potrivit art. 226 alin. (1) din Codul penal referitor la infracțiunea de violare a vieții private, întrucât camerele de filmat pe care le-a folosit au fost disimulate, angajații societății în cauză neștiind de existența lor. … 14.În ceea ce privește dispozițiile art. 145 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, se susține că acestea sunt neconstituționale, atât timp cât nu dau oricărei persoane interesate, inclusiv suspectului și inculpatului, posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul interceptărilor și în afara termenului de 20 de zile. Se apreciază că o astfel de soluție juridică contravine dispozițiilor art. 1 alin. (3), ale art. 15, 16,20, 21din Constituție, precum și prevederilor art. 6 din Convenție. Se arată că autoarea excepției a formulat două cereri de copiere a interceptărilor ce au făcut obiectul proceselor-verbale în care sunt consemnate activitățile de supraveghere tehnică efectuate în cauză, ambele fiind respinse de către parchet. Se susține că, în această situație, parchetul poate să reasculte oricând interceptările, să le dea valoare probatorie, pe când persoana supravegheată nu poate să verifice corectitudinea și fidelitatea conținutului proceselor-verbale cu interceptările efectuate pentru a evidenția eventuale erori. … 15.Judecătoria Cornetu apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate sunt conforme cu prevederile Constituției și cu cele ale tratatelor internaționale la care România este parte, întrucât oferă suficiente garanții împotriva arbitrariului, urmăresc un scop legitim pentru o societate democratică, scop determinat de nevoia de realizare a justiției penale, și păstrează un caracter proporțional între restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și scopul urmărit. … 16.În ceea ce privește lipsa de previzibilitate a dispozițiilor art. 275 alin. (1) din Codul penal, judecătorul de cameră preliminară apreciază că acestea sunt suficient de clare pentru ca persoanele cu o pregătire medie să își poată adapta comportamentul social la exigențele pe care prevederile legale anterior menționate le impun. Se arată, totodată, că nicio persoană nu poate invoca necunoașterea legii, lipsa de cunoștințe juridice de specialitate nefiind de natură a înlătura obligația de prudență a persoanelor în cadrul relațiilor sociale. … 17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 65 alin. (1), ale art. 145 alin. (2) și (3) și ale art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 275 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: – Art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) și f) se aplică procurorului și organului de cercetare penală.“ … – Art. 145 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală:(2)După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoștință, la cerere, de conținutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activitățile de supraveghere tehnică efectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică.(3)Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicării informării scrise prevăzute la alin. (1).“  … – Art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală: „(4) Următoarele abateri săvârșite în cursul procesului penal se sancționează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei: […] d) neîndeplinirea de către orice persoană a obligației de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum și neîndeplinirea aceleiași obligații de către reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligații; […]“ … – Art. 275 alin. (1) din Codul penal: „(1) Sustragerea, distrugerea, reținerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.“ …  … 21.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, ale art. 11 cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 referitoare la universalitate, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție, ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției și ale art. 132 privind statutul procurorilor, precum și dispozițiilor art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la legalitatea incriminării și a pedepsei.  … 22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 65 din Codul de procedură penală reglementează incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent și a grefierului, arătând, la alin. (1), că dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) și f) din Codul de procedură penală se aplică procurorului și organului de cercetare penală. … 23.Dispozițiile art. 64 din Codul de procedură penală prevăd cauzele de incompatibilitate ale judecătorului, arătând, la lit. a)-d) și f), că acesta este incompatibil dacă a fost reprezentant sau avocat al unei părți ori al unui subiect procesual principal, chiar și în altă cauză; este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situație dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părți, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora; a fost expert sau martor, în cauză; este tutore sau curator al unei părți sau al unui subiect procesual principal; există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată. … 24.Astfel, legiuitorul a exclus dintre cauzele de incompatibilitate ale procurorului ipoteza, prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, în care acesta a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfășurată în fața unui judecător sau a unei instanțe de judecată. În aceste condiții, în cazul restituirii cauzei la parchet de către judecător, nu există, de plano, o interdicție impusă procurorului care a efectuat acte de urmărire penală în respectiva cauză de a completa sau de a continua urmărirea penală.  … 25.Potrivit art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet în următoarele situații: rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții legale.  … 26.Cu toate acestea, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 65 alin. (1) cu cele ale art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, procurorul este incompatibil dacă există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea sa este afectată. … 27.Așa fiind, în ipoteza restituirii cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară, dacă există suspiciuni în privința imparțialității procurorului, acesta poate fi recuzat, conform art. 67 alin. (1) din Codul de procedură penală.  … 28.Totodată, actele de cercetare penală efectuate de procuror, ca urmare a restituirii cauzei la parchet, conform art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, vor fi suspuse verificării judecătorului de cameră preliminară, care va putea restitui din nou cauza la parchet, atunci când, în urma verificărilor efectuate conform art. 342 din Codul de procedură penală, ar rezulta una dintre ipotezele reglementate la art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală. De altfel, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, soluția de restituire a cauzei la parchet, conform art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, a mai fost pronunțată anterior definitiv, în vederea refacerii actului de sesizare și ca urmare a neremedierii neregularităților constatate de judecătorul de cameră preliminară conform art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală.  … 29.Totodată, împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație, potrivit art. 347 din Codul de procedură penală.  … 30.Or, posibilitatea recuzării procurorului, conform art. 67 alin. (1) coroborat cu art. 65 alin. (1) și art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, verificarea de către judecătorul de cameră preliminară a actelor de urmărire penală după refacerea sau completarea acesteia în urma restituirii cauzei, precum și posibilitatea contestării încheierii pronunțate în urma verificării anterior menționate constituie garanții ale dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție și la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.  … 31.Într-adevăr, prevederile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968 reglementau faptul că persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanță. Dar instanța, conform art. 332 alin.1 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968, putea dispune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, când se constata, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, procurorul procedând potrivit art. 268 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, fiind, prin urmare, firească existența unui astfel de caz de incompatibilitate. Cu privire la această soluție legislativă, Curtea reține faptul că ea a fost prevăzută de legiuitor în lipsa cazului de incompatibilitate a procurorului prevăzut în prezent la art. 65 alin. (1) coroborat cu art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, referitor la existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea acestuia este afectată.  … 32.Pe de altă parte, Curtea reține că, prin Codul de procedură penală în vigoare, legiuitorul a schimbat întreaga arhitectură a procesului penal și, totodată, concepția care stă la baza desfășurării acestuia, prin sporirea rolului fazei urmăririi penale în soluționarea cauzelor.  … 33.Astfel, câtă vreme procurorului îi revine posibilitatea de a aprecia asupra reluării urmăririi penale în propria sa cauză, este firesc ca tot lui să îi revină și efectuarea acesteia din nou, conform motivelor pe care le-a avut în vedere când a decis să procedeze în acest mod; el poate decide să redeschidă urmărirea penală când, după clasare, descoperă probe noi, pe care nu le cunoscuse și în raport cu care apreciază că se impune continuarea investigațiilor [art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală], sau în ipoteza în care, anulându-se în camera preliminară acte de urmărire penală și excluzându-se probe din dosarul pe care l-a instrumentat, optează pentru refacerea urmăririi penale și solicită judecătorului să îi restituie cauza [art. 346 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură penală]. … 34.În aceste ipoteze, când decide el însuși că urmărirea pe care a efectuat-o sau pe care a supravegheat-o trebuie refăcută sau completată, ar fi fost nefiresc ca el să nu poată proceda la aceasta și să decidă reluarea pentru ca un alt organ de urmărire penală să se conformeze solicitărilor lui. … 35.De altfel, procedura camerei preliminare are o importantă componentă remedială, fiind articulată pe comunicarea dintre judecător și procurorul care a sesizat instanța; acestuia din urmă îi revin nu doar dreptul de a solicita restituirea, ci și alte drepturi și atribuții proprii în faza de cameră preliminară, respectiv dreptul de fi informat asupra excepțiilor admise și obligația de a proceda la remedierea actului de sesizare. În aceste condiții, când rezultatul acestui „dialog“ procesual este restituirea cauzei, este firesc ca responsabilitatea urmăririi penale să aparțină tot procurorului care a continuat să exercite și în etapa camerei preliminare atribuțiile de decizie asupra urmăririi penale pe care el o efectuase și care s-a dovedit finalmente deficitară. … 36.Față de această organizare a fazei procesuale a camerei preliminare, soluția continuității la reluarea urmăririi penale apare ca fiind singura firească. … 37.Pe de altă parte, Codul de procedură penală actual prevede cazul de incompatibilitate de la art. 64 lit. f) din Codul de procedură penală menit să răspundă oricăror ipoteze de fapt în care imparțialitatea organului de urmărire penală ar fi afectată. Așadar, cum textul nu limitează, orice motiv de fapt care poate ridica o suspiciune de imparțialitate cu privire la organul de urmărire penală (inclusiv motive precum cele invocate în cauză de autoarea excepției) face deplin aplicabil acest caz de incompatibilitate. … 38.Așadar, Curtea constată că autoarea excepției de neconstituționalitate dorește reglementarea unui caz de incompatibilitate absolut, expres și explicit care să vizeze procurorul care a efectuat acte de urmărire penală în situația restituirii cauzei la parchet, a completării urmăririi penale sau a refacerii unor acte de procedură declarate nule de către judecător. Curtea reține însă că o reglementare suplă și flexibilă, cum este cea de la art. 64 lit. f) din Codul de procedură penală, este mult mai acoperitoare, asigurând remedierea eventualelor suspiciuni de lipsă de imparțialitate. Or, imparțialitatea procurorului nu poate fi prezumată, acesta trebuind a fi demonstrată și apreciată, de la caz la caz. … 39.Astfel, modificarea în cuprinsul noului Cod de procedură penală a cazurilor de incompatibilitate a procurorului constituie o consecință a noii abordări legislative în domeniul procesual penal, acestea constituind aspecte de politică penală a legiuitorului.  … 40.Or, câtă vreme soluția legislativă prevăzută de Codul de procedură penală în vigoare în privința incompatibilității procurorului oferă garanțiile necesare asigurării drepturilor procesuale ale inculpatului, simpla invocare a diferențelor specifice dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului reglementate prin dispozițiile art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală și cele prevăzute la art. 49 din Codul de procedură penală din 1968, pentru ipoteza restituirii cauzei la parchet, nu este de natură a demonstra neconstituționalitatea celor dintâi.  … 41.În acest context, Curtea reține că prevederile art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost reglementate de legiuitor potrivit atribuției sale constituționale prevăzute prin dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție și în limitele ce rezultă din acestea.  … 42.Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, nu s-a pus în discuție și nu s-a făcut aplicarea textului anterior menționat, motiv pentru care acesta nu are legătură cu soluționarea cauzei. Argumentul în sensul că infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată autoarea excepției, respectiv art. 275 din Codul penal – care incriminează faptele de sustragere, distrugere, reținere, ascundere ori alterare de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară -, se confundă cu abaterea judiciară prevăzută la art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală nu schimbă caracterul inadmisibil al excepției (întrucât norma de la art. 283 din Codul de procedură penală nu a fost aplicată în cauză); acest argument este unul care vizează în realitate constituționalitatea celeilalte norme criticate (respectiv din Codul penal, care prevede infracțiunea pentru care autoarea excepției a fost trimisă în judecată), așa încât această susținere nu reprezintă o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a textului de procedură, ci un argument în susținerea criticii privind textul de drept substanțial.  … 43.Or, conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Pentru acest motiv, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.  … 44.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 145 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, Curtea reține că autoarea acesteia a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor legale anterior menționate fără a formula argumente cu relevanță constituțională. În speță, faza camerei preliminare a fost de două ori parcursă, după restituirea inițială dispusă la parchet. Nici cu prima ocazie și nici după a doua sesizare a instanței, autoarea excepției de neconstituționalitate nu a ridicat în fața judecătorului de cameră preliminară vreo excepție cu privire la verificarea termenului sau a intervalului de timp în care, în cursul urmăririi penale, aceasta ar fi avut la dispoziție înregistrările; criticile au vizat doar legalitatea autorizării de către judecător a interceptărilor, precum și faptul că există neconcordanțe între înregistrări și transcrieri.  … 45.Așa fiind, Curtea nu poate reține existența unei legături rezonabile între motivele formulate de autoarea excepției și textul criticat. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate în cazul în care aceasta nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Curtea a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional sar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“ (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008). Pentru aceste considerente, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.  … 46.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 275 alin. (1) din Codul penal, Curtea reține că aceasta a fost invocată în faza camerei preliminare, fază a procesului penal în care instanța nu analizează și nu se pronunță asupra vinovăției inculpatului. Critica potrivit căreia textul art. 275 din Codul penal nu este unul suficient de clar încât să permită destinatarilor normei identificarea conduitei de conformare și, prin aceasta, nu poate antrena răspunderea penală este o apărare de fond cu privire la acuzația formulată în cauză. Or, apărările de fond cu privire la acuzație nu fac obiectul camerei preliminare și prin urmare nici excepția de neconstituționalitate privind textul de incriminare nu poate fi ridicată în această fază procesuală, ci numai după începerea judecății. Așadar, excepția anterior referită nu are legătură cu soluționarea cauzei, prin raportare la faza procesuală în care a fost invocată. Or, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 mai sus menționate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 275 alin. (1) din Codul penal este inadmisibilă.  … 47.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (2) și (3) și ale art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală, precum și ale art. 275 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Claudia Anamaria Oancea în Dosarul nr. 13.605/1748/2017/a1 al Judecătoriei Cornetu. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Claudia Anamaria Oancea în Dosarul nr. 13.605/1748/2017/a1 al Judecătoriei Cornetu și constată că dispozițiile art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.  … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește