DECIZIA nr. 138 din 20 martie 2018

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 53 alin. (1) teza a doua și alin. (3) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 3.818/1/2015 și de Mirela Popa în Dosarul nr. 40.687/3/2013/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și care constituie obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 316D/2017 și nr. 2.197D/2017. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2018, în prezența reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 2.197D/2017, doamna avocat Diana Elena Dragomir din Baroul București, cu delegație depusă la dosar, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 2.197D/2017 la Dosarul nr. 316D/2017 și, în temeiul prevederilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amânat pronunțarea pentru data de 20 martie 2018, dată la care a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 3.Prin Încheierea din 13 decembrie 2016 și prin Decizia nr. 1.116 din 15 iunie 2017, pronunțate în dosarele nr. 3.818/1/2015 și nr. 40.687/3/2013/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza a doua și alin. (3) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție invocată, din oficiu, de instanța de judecată și de Mirela Popa în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unei încheieri a Curții de Apel Galați – Secția a II-a civilă și a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie prin care au fost respinse cereri de recuzare. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale din perspectiva caracterului imprevizibil al legii, a afectării securității raporturilor juridice, a încălcării egalității în fața legii și a dreptului la apărare al părților unui litigiu. Astfel, deși se atacă o încheiere incidentală premergătoare, respectiv încheierea de recuzare, se ajunge la un rezultat de anvergură – casarea unei hotărâri definitive, pentru care legea nu deschide calea de atac a recursului, aspect care conduce la apariția unui „recurs deghizat“ – cale excepțională de atac, care casează prin efect indirect o hotărâre definitivă. Posibilitatea obținerii casării hotărârii definitive prin intermediul acestei căi de atac aparține numai părții care a formulat cererea de recuzare și nu este deschisă tuturor părților din proces.  … 5.Se mai apreciază că formularea unui recurs împotriva încheierii de recuzare plasează autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive pe tărâmul provizoratului; or recursul se îndreaptă împotriva unei încheieri pronunțate într-o procedură incidentală, însă efectul său se răsfrânge asupra unui alt obiect – o hotărâre definitivă – care, de lege lata, nu este supusă recursului. … 6.Se mai arată că modul în care este instituită procedura judecării recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare lasă fără substanță scopul urmărit prin legiferarea acestui incident procedural, acela de a îndepărta de la judecarea cauzei un magistrat sau un complet de judecată. Obligativitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, doar după ce dosarul parcurge etapa apelului, urmând ca după soluționarea dosarului, dacă recursul împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare va fi admis, judecata în apel să fie refăcută, încalcă dreptul părții la judecarea cererii sale într-un termen rezonabil. Așadar, admiterea căii de atac conduce la casarea hotărârii instanței de fond și retrimiterea cauzei spre rejudecare unui alt complet. În aceste condiții are loc o nouă judecată, un alt ciclu de administrare a probatoriului în fața instanței învestite după admiterea recuzării. Întreg ciclul procesual duce la tergiversarea cauzei, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, într-un termen rezonabil. … 7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 2.197D/2017, apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției. În acest sens arată că legiuitorul a înțeles să coroboreze interesul părții în declararea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare de momentul soluționării definitive a cauzei pe fond. Astfel, legiuitorul, prin reglementarea cuprinsă în art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, a consacrat posibilitatea atacării în mod indirect a hotărârii definitive pronunțate pe fondul cauzei raportat la interesul existent la acest moment al părții care a formulat cererea de recuzare. Legiuitorul nu a îngrădit accesul liber la justiție prin reglementarea cuprinsă în art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, dimpotrivă, în viziunea noii modificări, chiar și o hotărâre definitivă poate fi casată, în măsura în care se constată că recuzarea a fost greșit respinsă, posibilitate ce nu exista sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865. Simpla condiționare impusă legislativ este doar aceea a interesului părții de a declara calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, existent la momentul soluționării definitive a cauzei, plecând de la premisa că asupra completului de judecată planează doar o suspiciune de parțialitate. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.  … 10.Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 2.197D/2017, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a doua și alin. (3) teza a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:(1)Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. […](3)În cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanța de apel constată că recuzarea a fost în mod greșit respinsă, reface toate actele de procedură și, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanță. Când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță. … 14.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituție și prin prisma dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 739 din 23 noiembrie 2017*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a răspuns unor critici care, în esență, se refereau la determinarea momentului de la care curge termenul de 5 zile de recurs împotriva încheierii pronunțate asupra recuzării și a reținut că rațiunea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, respectiv aceea de înlăturare a posibilității de tergiversare a judecății în faza procesuală în care a fost respins incidentul procedural, subzistă și în ipoteza tezei a doua a art. 53 alin. (1), drept care legiuitorul a stabilit ca termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare să curgă de la comunicarea hotărârii pronunțate asupra fondului, și nu de la data pronunțării încheierii respective. Această concluzie rezultă inclusiv din analiza sintactică a textului legal criticat, care face referire la hotărârea prin care s-a soluționat cauza, precum și la comunicarea acestei hotărâri. Cele statuate de Curte prin decizia menționată sunt susținute și de practica instanțelor judecătorești care, în repetate rânduri, au respins recursul, ca prematur formulat, întrucât nu a fost exercitat în conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă. Exemplu în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că legiuitorul condiționează exercițiul dreptului de a ataca încheierea de respingere a recuzării de pronunțarea unei hotărâri de soluționare a cauzei. Dacă recursul împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare este exercitat înainte de soluționarea apelului declarat împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță și, implicit, înainte de comunicarea deciziei instanței de apel, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, rezultă că obiectul cererii de recurs pendinte este o încheiere intermediară, iar recursul declarat împotriva acestei încheieri, înainte de soluționarea cauzei în fond, este prematur formulat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.168 din 3 iulie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă).*) Decizia Curții Constituționale nr. 739 din 23 noiembrie 2017 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 17 aprilie 2018. … 16.În continuare, referitor la critica formulată în prezenta cauză cu privire la imprevizibilitatea normelor pentru faptul că legea deschide, deopotrivă, și un alt mecanism pentru a pune în discuție încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, respectiv instituția contestației în anulare, Curtea reține faptul că dacă cererea de recuzare a fost respinsă de instanța de fond a cărei hotărâre este supusă unei căi de atac, textul art. 53 alin. (1) teza întâi din cod permite părții interesate să atace încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare odată cu fondul cauzei. Faptul că exercițiul acestui drept procedural este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constituțional, al exercițiului unei căi de atac. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit – și este o rațiune suficientă – să restrângă posibilitatea de tergiversare prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac și să realizeze un spor de celeritate în soluționarea cauzelor. … 17.Prin dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă legiuitorul a reglementat în mod expres admisibilitatea căii de atac a recursului în situația în care hotărârea prin care s-a soluționat cauza este definitivă. Legiuitorul a intenționat să supună verificării jurisdicționale soluționarea unui incident procedural asupra căruia instanța s-a pronunțat anterior hotărârii prin care s-a soluționat cauza, măsură care nu poate fi contestată decât odată cu hotărârea prin care s-a soluționat pricina dedusă judecății. … 18.Contestația în anulare generală, potrivit art. 503 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate fi formulată împotriva hotărârilor definitive atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, iar contestația în anulare specială are în vedere hotărârile instanțelor de recurs, precum și ale celor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs și poate fi exercitată pentru motivele expres prevăzute de lege. Însă, dacă cererea de recuzare a vizat completul de apel sau de recurs, după cum hotărârea este definitivă, prin raportare la art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, nu poate fi exercitată contestația în anulare, din moment ce motivul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă privește numai ipoteza în care instanța de recurs/apel a omis să se pronunțe asupra cererii de recuzare, iar nu și atunci când a soluționat-o. … 19.În susținerea excepției de neconstituționalitate se invocă și Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2017, prin care Curtea a reținut că dispoziția de procedură penală care prevede că încheierea prin care se soluționează recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac este constituțională. Referitor la această susținere, Curtea reține că, spre deosebire de procedura penală, unde faptul că nu este reglementată nicio cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, justițiabilii având deschise, după pronunțarea hotărârii prin care se soluționează cauza penală, căile de atac prevăzute de lege, apel sau, după caz, contestație în anulare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, paragraful 36), în materie civilă, cadrul procesual al exercitării căilor de atac diferă sub aspectele arătate la paragraful anterior al prezentei decizii. Astfel, în situația în care hotărârea pronunțată în cauză este supusă căilor de atac, partea interesată poate ataca încheierea de respingere a cererii de recuzare odată cu fondul, iar, în cazul în care hotărârea asupra fondului este definitivă, contestația putând fi formulată numai în condițiile și pentru motivele prevăzute de lege, legiuitorul a reglementat recursul prevăzut de art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă. … 20.În continuare, Curtea apreciază că nici critica formulată din perspectiva asigurării securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil nu poate fi reținută, având în vedere că, în jurisprudența sa, a statuat că principiul stabilității raporturilor juridice, deși nu este în mod expres consacrat de Constituție, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008). Acest principiu al stabilității raporturilor juridice nu poate implica însă promovarea unui drept prin intermediul unei neregularități, cum ar fi pronunțarea unei hotărâri de către o instanță nelegal alcătuită. Obținerea sau apărarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe o hotărâre a cărei legalitate este pusă la îndoială prin raportare la instanța care a pronunțat-o. Contestarea prin intermediul unui recurs incidental a legalității hotărârii definitive se justifică prin necesitatea unui control judiciar al incidentului procedural fără de care soluția pronunțată în cauză riscă să fie dată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. … 21.Or Curtea reține că reglementarea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare prin dispozițiile legale criticate apare ca un mijloc eficient de apărare și ca o modalitate de asigurare chiar a securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, întrucât în lipsa acesteia ar fi posibil ca o instanță nelegal constituită să pronunțe o hotărâre dată chiar în numele legii, situație prin care să fie afectat chiar fundamentul statului de drept. … 22.Mai departe, Curtea nu poate reține nici susținerea potrivit căreia este încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi, întrucât dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor celor care se află în ipoteza normei, respectiv oricăreia dintre părți care, înainte de începerea dezbaterilor sau după, de îndată ce a cunoscut motivele de incompatibilitate, a formulat cerere de recuzare a judecătorului (art. 44 din Codul de procedură civilă), cerere respinsă de către instanță, împotriva căreia aceeași parte poate formula recursul prevăzut de dispozițiile legale criticate. … 23.Totodată, Curtea observă că dispozițiile procedurale care reglementează calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată care, potrivit art. 126 din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului. Constituția nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, statuând în art. 129 că acestea se exercită „în condițiile legii“. Accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, din oficiu, și de Mirela Popa în dosarele nr. 3.818/1/2015 și nr. 40.687/3/2013/a1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a doua și alin. (3) teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 martie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin ––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește