DECIZIA nr. 137 din 12 martie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 4 iunie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 717
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 717
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 717
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 610 10/10/2019
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 717
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 451
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 670
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 717
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 610 10/10/2019
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 717
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 717
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 572 21/09/2017
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 2
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 242
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 717 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Iași – Secția civilă în Dosarul nr. 39.016/245/2016, care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.012D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții faptul că Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a transmis la dosar un document care cuprinde opinia sa cu privire la excepția de neconstituționalitate, în sensul că textul de lege criticat nu contravine prevederilor Legii fundamentale.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 610 din 10 octombrie 2019.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 13 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 39.016/245/2016, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 717 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare împotriva unei încheieri de reluare a executării silite și a unei publicații de vânzare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, în lipsa unei mențiuni explicite, textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât cheltuielile ocazionate de copiile efectuate și certificate de executorul judecătoresc de pe actele dosarului de executare, copii care trebuie înaintate instanței de judecată în vederea soluționării contestației la executare, trebuie achitate direct executorului judecătoresc. Se arată că nu există temei pentru obligarea părții interesate să achite suma respectivă, nefiind vorba despre cheltuieli de judecată în sensul art. 451 din Codul de procedură civilă, ci despre cheltuielile proprii ale executorului judecătoresc (care nu este parte litigantă, ci organ de executare) cu operațiunea de fotocopiere a dosarului. Totodată, textul de lege menționat nu asociază în mod explicit acestei obligații o sancțiune procesuală pentru cel care nu achită contravaloarea cheltuielilor. De asemenea, prin formularea eliptică, textul permite executorului judecătoresc care instrumentează dosarul de executare și care se află în posesia acestui dosar să refuze înaintarea copiilor către instanța de judecată. Prin urmare, sub aparenta legitimitate dată de neachitarea cheltuielilor de fotocopiere de către contestator, executorul judecătoresc poate refuza înaintarea dosarului de executare la instanță, ceea ce împiedică judecarea contestației la executare, deschizând posibilitatea suspendării judecării unei cauze civile atunci când, din cauza lipsei dosarului de executare, judecata nu poate continua. Prin urmare, pe cale jurisprudențială, textul poate conduce la suspendarea judecării unei cauze ca urmare a neachitării acestor sume de bani de către contestator în mod direct executorului judecătoresc. Or, atât imposibilitatea instanței de a soluționa cauza sau de a lua măsuri utile în vederea soluționării cauzei, motivat de lipsa dosarului de executare silită, cât și suspendarea judecării unei cauze sunt veritabile obstacole în calea dreptului părții de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale civile. Obligația de plată a unei sume de bani de către o parte litigantă în mod direct către executorul judecătoresc, pentru acoperirea cheltuielilor acestuia legate de fotocopierea dosarului de executare silită, nu este o obligație procesuală care să fie justificată de interesul legitim al statului de a menține disciplina procesuală a părților, ci este legată exclusiv de interesul economic al organului de executare de a-și vedea acoperite aceste cheltuieli. Chiar dacă operațiunea de fotocopiere a actelor de executare implică unele costuri pentru executorul judecătoresc, dreptul acestuia la rambursarea acestor sume de bani poate fi satisfăcut odată cu cheltuielile de executare silită, în condițiile art. 670 din Codul de procedură civilă. Instanța de judecată, autoare a excepției de neconstituționalitate, apreciază că este cel puțin discutabil faptul că textul de lege criticat permite executorului judecătoresc să împiedice judecarea unei cauze civile al cărei obiect este verificarea legalității actelor de executare pe care chiar executorul judecătoresc le emite, cu unica justificare a nerambursării cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare silită.6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 717 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate, se observă că instanța autoare a acesteia vizează întregul alineat. Ca atare, Curtea va analiza constituționalitatea art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care are următoarea redactare: „(2) Instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea“.11.În opinia instanței autoare a excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în cadrul raporturilor de drept civil regula generală o constituie îndeplinirea de bunăvoie a obligațiilor stabilite prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu. Însă în cazul în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația instituită în sarcina sa, legislația procedural civilă permite ducerea la îndeplinire a acesteia prin intermediul executării silite. În cadrul acestei etape procesuale, persoanele interesate sau vătămate prin executare pot face contestație împotriva diverselor acte efectuate în cursul sau în legătură cu executarea silită. Așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 610 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 21 noiembrie 2019, paragraful 12, natura juridică a contestației la executare este cea a unei acțiuni civile de tip special, întrucât nu urmărește recunoașterea unui drept propriu în contradictoriu cu o altă persoană, ci înlăturarea măsurilor nelegale și prejudiciabile intervenite în faza executării silite.13.Referitor la procedura de judecată a contestației la executare, Curtea a observat, prin decizia menționată, paragraful 13, că aceasta se desfășoară după procedura prevăzută de Codul de procedură civilă pentru judecata în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Prin urmare, ca regulă, dispozițiile care reglementează judecata în primă instanță în procedura de drept comun au vocația să se aplice la soluționarea contestației la executare dacă nu contravin normelor speciale din materia contestației la executare sau altor norme speciale din materia executării silite.14.Una dintre normele cu caracter special pentru judecarea contestației la executare o constituie cea reglementată de art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă, criticată în prezenta cauză. Potrivit acestei prevederi legale, instanța sesizată cu contestația la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în cadrul termenului fixat, copii certificate de pe actele dosarului de executare și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.15.Prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu, în cursul soluționării contestației la executare formulate împotriva unei încheieri de reluare a executării silite și a unei publicații de vânzare. Din cele reținute în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, rezultă că, deși contestatorului i s-a pus în vedere să achite contravaloarea copiilor dosarului de executare, acesta nu și-a îndeplinit obligația, astfel că executorul judecătoresc a refuzat constant să transmită instanței aceste copii și a condiționat depunerea lor de plata de către contestator a contravalorii lor. În cele din urmă, executorul judecătoresc a depus copiile de pe dosarul de executare după ce instanța de judecată a dispus sancționarea sa cu amendă judiciară. 16.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că se încalcă accesul liber la justiție, întrucât executorul judecătoresc poate să refuze înaintarea copiilor de pe dosarul de executare către instanța de judecată, în cazul în care contestatorul nu achită contravaloarea fotocopierii, ceea ce împiedică judecarea contestației la executare. Curtea constată că nu poate fi reținută o astfel de critică, textul de lege criticat nefiind de natură, prin el însuși, să conducă la intervenirea situației prezentate. Instanța autoare a excepției de neconstituționalitate a circumscris controlul de constituționalitate doar la teza finală a art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Pentru a deduce consecințele pe care le poate produce, aceasta trebuie însă integrată în ansamblul textului, pentru a înțelege logica reglementării. Astfel, instanța învestită cu soluționarea contestației la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită copii certificate de pe actele dosarului de executare contestate, stabilind și un termen în acest scop. Concomitent, judecătorul îi va pune în vedere și părții interesate – care, de regulă, este contestatorul – să achite cheltuielile ocazionate de fotocopiere și transmiterea copiilor. Susținerea referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la justiție nu este întemeiată, întrucât prevederile de lege nu justifică refuzul executorului judecătoresc de a efectua fotocopiile și de a le transmite instanței dacă nu este achitată contravaloarea acestora. Obligația executorului judecătoresc este distinctă de obligația de acoperire a cheltuielilor pentru îndeplinirea acesteia, care cade în sarcina persoanei interesate. Executorul judecătoresc trebuie să ducă la îndeplinire cele dispuse de instanță, textul de lege criticat nefiind altceva decât o particularizare la etapa contestației la executare a prevederilor art. 298 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care instituie obligația autorității sau instituției publice de a prezenta, la cererea instanței, înscrisul necesar soluționării cauzei, dacă acesta se găsește în păstrarea sa.17.De altfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public. În ceea ce privește statutul executorilor judecătorești, Curtea Constituțională a constatat, în jurisprudența sa, că aceștia acționează în interesul unei bune administrări a justiției, reprezentând un organ auxiliar al acesteia, care are rolul de a pune în practică hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești (a se vedea Decizia nr. 572 din 21 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 18 ianuarie 2018, paragraful 16). Prin urmare, este justificată și prevederea legală cuprinsă în teza finală a textului de lege criticat, care obligă partea interesată la achitarea cheltuielilor în discuție. Nu se poate vorbi despre un interes economic al executorului judecătoresc care să fie satisfăcut prin acoperirea sumelor corespunzătoare fotocopierii și transmiterii dosarului de executare, ci despre o colaborare a acestuia cu autoritatea judecătorească, ce contribuie la realizarea efectivă a actului jurisdicțional, ale cărui cheltuieli trebuie să fie suportate de justițiabil. Sarcina la care este supusă partea interesată nu este una excesivă, ci se înscrie în paradigma potrivit căreia accesul la justiție este liber, dar nu și întotdeauna gratuit. Pe de altă parte, nici executorul judecătoresc nu este îndreptățit să refuze îndeplinirea obligației impuse de instanță, condiționând-o de achitarea prealabilă a cheltuielilor implicate de aceasta, întrucât își poate recupera sumele cuvenite de la partea interesată în cadrul procedurii execuționale. Judecătorul cauzei dispune, totodată, de pârghii procedurale prin care să contracareze acest eventual refuz, cea mai eficientă fiind aplicarea amenzii judiciare pentru neîndeplinirea obligației impuse de instanță, mecanism utilizat de altfel cu succes chiar în litigiul în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate. 18.Prin urmare, nu poate fi incidentă cauza de suspendare a procesului prevăzută de art. 242 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului (în speță, contestatorul), prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, judecătorul poate suspenda judecata. Aceasta, deoarece neachitarea contravalorii copiilor nu justifică refuzul executorului de a prezenta dosarul de executare în fotocopii certificate, astfel că procesul poate continua netulburat, în considerarea unei desocotiri ulterioare între executorul judecătoresc și partea care trebuia să achite aceste cheltuieli. Așadar, textul de lege criticat nu creează condițiile suspendării cauzei și, implicit, nu conduce la imposibilitatea exercitării efective a dreptului de acces la o instanță, de vreme ce nu se regăsește premisa cuprinsă în art. 242 alin. (1) mai sus citat, care să conducă la împiedicarea judecării cauzei. Posibilul blocaj nu este decât rezultatul comportamentului procesual inadecvat al executorului judecătoresc care ignoră obligația impusă de instanță și pretinde îndeplinirea acesteia doar subsecvent îndeplinirii de către partea interesată a obligației de plată a cheltuielilor, deși cele două obligații sunt independente, subiecții de drept menționați trebuind să se supună prescripțiilor legale și să respecte dispozițiile imperative ale instanței. În concluzie, Curtea constată că textul de lege criticat nu îngrădește accesul liber la justiție. 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Iași – Secția civilă în Dosarul nr. 39.016/245/2016 și constată că dispozițiile art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Iași – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x