DECIZIA nr. 136 din 21 martie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 19 iulie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 287
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 287
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 622
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 623
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 287
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 288
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 271
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 287
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 287
ART. 23REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 287
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 553
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 554
ART. 26REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 556
ART. 27REFERIRE LALEGE 253 19/07/2013 ART. 39
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 511
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 514
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 515
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 559
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 560
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 562
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 564
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 566
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 569
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 573
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 576
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 577
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 578
ART. 27REFERIRE LAOG (R) 65 19/08/1994 ART. 23
ART. 28REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 581
ART. 30REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 17
ART. 30REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 220
ART. 30REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 313
ART. 31REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 31REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 903
ART. 31REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 912
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 34REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Oana-Cristina Puică – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Corneliu Alexandru Tanco și Elena Tanco în Dosarul nr. 1.922/289/2018 al Judecătoriei Reghin și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 142D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 756D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Corneliu Alexandru Tanco și Elena Tanco în Dosarul nr. 16.441/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția penală.4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 142D/2019 și nr. 756D/2019 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.6.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condițiile pentru conexarea dosarelor.7.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 756D/2019 la Dosarul nr. 142D/2019, care a fost primul înregistrat.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a textului de lege criticat, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin Încheierea penală nr. 201/CCP din 12 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.922/289/2018/a1, admițând recursul împotriva Încheierii din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Reghin (Dosarul nr. 1.922/289/2018), Tribunalul Mureș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Corneliu Alexandru Tanco și Elena Tanco într-o cauză penală având ca obiect plângerea împotriva unei soluții de clasare dispuse de procuror cu privire la săvârșirea infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, infracțiune reglementată de prevederile art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal.10.Prin Încheierea penală din 14 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 16.441/320/2018/a1, Judecătoria Târgu Mureș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Corneliu Alexandru Tanco și Elena Tanco într-o cauză penală având ca obiect plângerea împotriva unei soluții de clasare dispuse de procuror cu privire la săvârșirea infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, infracțiune reglementată de prevederile art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal.11.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal încalcă principiul legalității, egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil. Arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „refuzul organului de executare“ se înțelege refuzul părții unui raport juridic, care poate fi orice persoană sau entitate, de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească prin care este obligată să îndeplinească un anumit act. Consideră că sintagma menționată este neclară și imprevizibilă în raport cu multitudinea de obligații ce pot fi dispuse în sarcina debitorilor prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie civilă. Prin modul de interpretare restrâns la organul de executare silită, sintagma criticată conduce la imposibilitatea sancționării unor fapte penale evidente de nerespectare a hotărârilor judecătorești. Arată că, în speță, instanța civilă a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, obligând comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie a proprietarului și, respectiv, comisia județeană la emiterea titlului de proprietate de îndată, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Întrucât punerea în posesie nu a avut loc și nu a fost emis titlul de proprietate, a fost formulată plângere penală pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești, însă organul de urmărire penală a interpretat, în mod greșit, că organ de executare poate fi numai executorul judecătoresc, pornind de la prevederile art. 623 din Codul de procedură civilă, care stabilesc că executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Autorii excepției subliniază că, potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie și numai în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, ceea ce înseamnă că, în speță, organe de executare sunt comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și, respectiv, comisia județeană, care sunt două entități învestite prin lege cu punerea în posesie și, respectiv, emiterea titlului de proprietate corespunzător. Consideră că viciul de redactare a normei juridice criticate determină încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece existența infracțiunii este apreciată de organele judiciare în mod arbitrar, în funcție de considerații subiective. De asemenea, dispozițiile de lege criticate aduc atingere și principiului nediscriminării, deoarece același act poate fi interpretat de un procuror ca fiind corespunzător, iar de un altul ca necorespunzător.12.Tribunalul Mureș – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal nu sunt contrare prevederilor constituționale invocate, autorii excepției urmărind, de fapt, interpretarea textului de lege criticat.13.Judecătoria Târgu Mureș – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că autorii excepției urmăresc, în realitate, interpretarea textului de lege criticat sub aspectul definirii noțiunii de „organ de executare“.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal, care au următorul cuprins: „(1) Nerespectarea unei hotărâri judecătorești săvârșită prin: […] b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;“.18.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești era reglementată prin prevederile art. 271 din Codul penal din 1969 într-o formă mult diferită față de cea prevăzută de dispozițiile art. 287 din noul Cod penal. Astfel, legiuitorul a modificat elementele constitutive ale infracțiunii, renunțând, în noua reglementare, la varianta săvârșirii faptei prin amenințare sau prin acte de violență față de organul de executare, în această situație reținându-se existența unui concurs de infracțiuni. De asemenea, legiuitorul a renunțat la variantele de incriminare referitoare la nerespectarea hotărârilor judecătorești privind executarea unor sancțiuni sau altor măsuri de drept penal (pedepse aplicate persoanei juridice ori măsuri de siguranță), acestea fiind incriminate distinct, în noua reglementare, sub denumirea de „neexecutarea sancțiunilor penale“ (art. 288 din noul Cod penal). Totodată, au fost introduse variante noi de incriminare referitoare la: refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească prin care este obligat să îndeplinească un anumit act; refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligație conform legii; neexecutarea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat; neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată; nerespectarea hotărârilor judecătorești privind stabilirea, plata, actualizarea și recalcularea pensiilor; nerespectarea unei măsuri de protecție dispuse în executarea unui ordin european de protecție. Legiuitorul a introdus, de asemenea, pentru anumite variante de comitere, principiul disponibilității în ceea ce privește punerea în mișcare a acțiunii penale, în sensul că aceasta se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și în ceea ce privește înlăturarea răspunderii penale prin împăcarea părților.20.Curtea reține că infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești este reglementată, prin dispozițiile art. 287 alin. (1) din Codul penal, în mai multe variante alternative de comitere, și anume: a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistență față de organul de executare; b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act; c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligație conform legii; d) neexecutarea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat; e) neexecutarea hotărârii judecătorești privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată; f) nerespectarea hotărârilor judecătorești privind stabilirea, plata, actualizarea și recalcularea pensiilor; g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea; h) nerespectarea unei măsuri de protecție dispuse în executarea unui ordin european de protecție.21.Infracțiunea analizată are ca obiect juridic special relațiile sociale care asigură autoritatea hotărârilor judecătorești, adică relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, existând și un obiect juridic special secundar care constă în relațiile sociale privitoare la drepturile cetățenilor care se realizează prin hotărâri judecătorești. În situația în care actele de violență se realizează asupra unor bunuri, infracțiunea are și un obiect material, care este format din acele bunuri – imobile sau părți ale unor imobile.22.În cazul infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 287 alin. (1) lit. a) din Codul penal, subiect activ poate fi, de regulă, orice persoană. Nu este necesar ca făptuitorul să fi avut calitatea de parte în procesul civil în care s-a pronunțat hotărârea respectivă, fiind suficient să existe o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a recunoscut un drept și făptuitorul să fi știut că acea hotărâre a fost pusă în executare. În celelalte variante normative, subiectul activ nemijlocit este calificat, acesta fiind organul de executare [lit. b)] ori persoanele care au obligația de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii [lit. c)], angajatorul [lit. d) și e)], casa publică de pensii sau administratorul fondului privat de pensii [lit. f)] ori persoana căreia îi este opozabilă hotărârea [lit. g) și h)]. Participația penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate.23.Subiectul pasiv principal al infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești este statul. Subiect pasiv secundar este persoana al cărei drept se valorifică prin punerea în executare a hotărârii judecătorești. În variantele normative prevăzute de dispozițiile art. 287 alin. (1) lit. d)-g) din Codul penal, subiectul pasiv secundar este salariatul a cărui reintegrare în muncă a fost dispusă [lit. d)], angajatul al cărui salariu s-a dispus să fie plătit de angajator [lit. e)], pensionarul [lit. f)], cel ce deține un imobil în baza unei hotărâri judecătorești [lit. g)] și, respectiv, persoana protejată printr-un ordin european de protecție [lit. h)].24.Sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, în varianta normativă prevăzută de dispozițiile art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal, Curtea reține că fapta se săvârșește prin refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act. Infracțiunea se poate comite, în această variantă normativă, atât prin refuzul de executare, ca urmare a unei somații exprese, cât și prin simpla neîndeplinire a obligațiilor de către organul de executare, aceasta fiind asimilată refuzului, în cazul în care există prin lege obligația de punere în executare a hotărârii.25.În ceea ce privește procesele penale, Curtea constată că organul de executare este reprezentat, în primul rând, potrivit prevederilor art. 553 și 554 din Codul de procedură penală, de instanța de executare și de judecătorul delegat cu executarea. Astfel, hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată. Hotărârile pronunțate în primă instanță de către Înalta Curte de Casație și Justiție se pun în executare, după caz, de Tribunalul București sau de tribunalul militar. Aceste dispoziții sunt aplicabile și în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii, cu excepția celor privind măsurile de siguranță, măsurile asigurătorii și măsurile preventive, care se pun în executare, după caz, de judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau de instanța care le-a dispus. Instanța de executare deleagă unul sau mai mulți dintre judecătorii săi pentru efectuarea punerii în executare.26.Noțiunea de „organ de executare“ nu se limitează însă numai la cele enumerate mai sus, ci se aplică și celor cărora li se adresează organele enumerate mai sus pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești. Astfel, sunt menționate explicit ca organe de executare, potrivit prevederilor art. 556 din Codul de procedură penală, organul de poliție, administrația locului de deținere, organul competent să elibereze pașaportul și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.27.De asemenea, Curtea observă că există și alte instituții cu atribuții în punerea în executare a hotărârilor judecătorești, care, deși nu sunt menționate expres ca organe de executare, pot fi considerate organe de executare în sensul dispozițiilor art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal, și anume: serviciul de probațiune pentru punerea în executare a măsurilor educative neprivative de libertate (art. 511 din Codul de procedură penală) ori înlocuirea pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității (art. 560 din Codul de procedură penală) sau în cazul anumitor măsuri și obligații impuse de instanță (art. 576 din Codul de procedură penală), organul de poliție ori comandantul locului de deținere în cazul punerii în executare a măsurilor educative privative de libertate (art. 514 și 515 din Codul de procedură penală), organele responsabile cu executarea silită a creanțelor fiscale, în cazul punerii în executare a pedepsei amenzii (art. 559 din Codul de procedură penală), amenzii judiciare (art. 577 din Codul de procedură penală) sau cheltuielilor judiciare avansate de stat (art. 578 din Codul de procedură penală), consiliul local în a cărui circumscripție își are domiciliul condamnatul, precum și organul care supraveghează exercitarea acestor drepturi, în cazul punerii în executare a pedepsei interzicerii exercițiului unor drepturi ori a măsurii de siguranță a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori o altă activitate (art. 562 și 573 din Codul de procedură penală), unitatea militară din care a făcut parte persoana condamnată, în cazul punerii în executare a pedepsei complementare a degradării militare (art. 564 din Codul de procedură penală), autoritatea de sănătate publică din județul pe teritoriul căruia locuiește persoana față de care s-a luat această măsură, în cazul punerii în executare a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical (art. 566 din Codul de procedură penală) sau a internării medicale (art. 569 din Codul de procedură penală), mandatarul judiciar în cazul punerii în executare a pedepsei complementare a plasării sub supraveghere judiciară a persoanei juridice (art. 39 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 14 august 2013). De exemplu, în sfera organelor vizate de dispozițiile art. 573 alin. (2) din Codul de procedură penală intră filialele județene și filiala municipiului București ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, care au obligația radierii din tabloul acestui corp profesional a persoanelor condamnate pentru săvârșirea anumitor infracțiuni, potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2008.28.Potrivit prevederilor art. 581 din Codul de procedură penală, dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile.29.Din punctul de vedere al legii civile, care prevede procedura executării silite, organ de executare este numai executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se prevede altfel (art. 623 din Codul de procedură civilă). Face excepție de la această regulă executarea silită a titlurilor executorii care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice.30.Astfel fiind, Curtea reține că titlurile executorii care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat se pun în executare de Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale (organele fiscale, potrivit art. 17 și 220 din Codul de procedură fiscală). Ca excepție, creanțele bugetare care, potrivit legii, se administrează de autoritățile sau instituțiile publice, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se pot executa prin executori fiscali organizați în compartimente de specialitate, aceștia fiind abilitați să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită [art. 220 alin. (3) din Codul de procedură fiscală]. Titlurile executorii care au ca obiect venituri datorate bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, precum și titlurile executorii pentru recuperarea în România a unor creanțe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene se pun în executare de către Agenția Națională de Administrare Fiscală sau Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, după caz (art. 313 din Codul de procedură fiscală).31.În ceea ce privește hotărârile judecătorești prin care este obligată o instituție – de exemplu, comisia de aplicare a legii fondului funciar, primăria de la domiciliul interzisului judecătoresc – să îndeplinească o obligație de a face, din punctul de vedere al Codului de procedură civilă, Curtea constată că acea instituție are calitate de debitor al obligației de a face, iar nu de organ de executare. Tot Codul de procedură civilă prevede modalitatea în care se poate executa o obligație de a face sau de a nu face cuprinsă într-un titlu executoriu, însă tot prin intermediul executorului judecătoresc, care emite somație, iar dacă debitorul respectivei obligații nu execută de bunăvoie, se va aplica o amendă judiciară (art. 903-909 din Codul de procedură civilă). În schimb, în cazul executării hotărârilor judecătorești referitoare la minori, dacă, după ce debitorul a fost obligat să plătească amenda, nu execută în termenul prevăzut de 3 luni, precum și atunci când debitorul este de rea-credință și ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt și va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești [art. 912 alin. (2) din Codul de procedură civilă].32.Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că dispozițiile art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal sunt clare și previzibile, astfel că nu poate fi reținută critica autorilor excepției privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității.33.De asemenea, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestora, fără privilegii și fără discriminări, fiind conforme cu prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.34.În ceea ce privește cerințele art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală referitor la dreptul la un proces echitabil – astfel cum se interpretează, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale -, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât textul de lege criticat reprezintă o normă de drept penal substanțial. Or, aplicarea principiului procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a procesului, iar nu și în ceea ce privește incriminarea faptelor, adică în domeniul dreptului substanțial, având în vedere că nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituție și nici din cel al art. 6 al convenției și al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinței procesului echitabil ar trebui să excedeze necesității asigurării garanțiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanțial.35.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Corneliu Alexandru Tanco și Elena Tanco în Dosarul nr. 1.922/289/2018 al Judecătoriei Reghin și în Dosarul nr. 16.441/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția penală și constată că dispozițiile art. 287 alin. (1) lit. b) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mureș – Secția penală și Judecătoriei Târgu Mureș – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x