DECIZIA nr. 136 din 19 martie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea BRD – Groupe Société Générale – S.A. din București, Sucursala Reșița, în Dosarul nr. 5.168/115/2011/a2 al Curții de Apel Timișoara – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 839D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu, Decizia nr. 168 din 24 martie 2022. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 18 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.168/115/2011/a2, Curtea de Apel Timișoara – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea BRD – Groupe Société Générale – S.A. din București, Sucursala Reșița, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat în contextul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 85/2006. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 sunt susceptibile de a ridica probleme de constituționalitate în ceea ce privește accesul efectiv la justiție al celor interesați în a contesta (i) raportul lichidatorului judiciar asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și (ii) planul de distribuire între creditori, prin prisma modului în care curge termenul de 15 zile în intervalul căruia orice creditor sau comitetul creditorilor poate formula contestații la raport și la plan, termen care nu corespunde principiului legalității, în componenta privind calitatea legii. În acest context, se consideră că legiuitorul și-a respectat numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera măsuri care să permită accesul la justiție în ceea ce privește contestarea raportului lichidatorului judiciar și a planului de distribuire între creditori, stabilind posibilitatea formulării contestației împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar atât de către comitetul creditorilor, cât și de către orice creditor. Soluția legislativă criticată este neconstituțională, întrucât operează cu o noțiune parțială, respectiv contestația care trebuie introdusă în termen de 15 zile de la afișare (la ușa instanței), fără însă a preciza, în mod concret, o dată obiectivă, nesusceptibilă de arbitrar, a afișării raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire, dată de la care ar trebui înregistrată contestația. Astfel, pe de o parte, legiuitorul a instituit obligația lichidatorului judiciar de a depune la trei luni un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și un plan de distribuire între creditori la dosarul cauzei și de a notifica aceasta fiecărui creditor, iar, pe de altă parte, a dat și posibilitatea comitetului creditorilor sau oricăror creditori să formuleze contestație împotriva raportului, însă a stabilit că această contestație trebuie să fie înregistrată în termen de 15 zile de la afișarea raportului și planului de distribuire. Prin urmare, momentul de la care curge termenul de 15 zile nu este cel de la data notificării creditorului sau a publicării în Buletinul procedurilor de insolvență, care este momentul de la care conținutul raportului și al planului poate să fie efectiv cunoscut de cei interesați, ci este momentul afișării (la ușa instanței), moment ce este netransparent, nepublic, incert și imprecis. … 6.Totodată, se învederează că, în pofida prevederilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, care obligă lichidatorul judiciar ca, odată cu depunerea planului de distribuire la grefa tribunalului, să notifice fiecare creditor, instanțele de judecată nu mai verifică și această ultimă obligație, ci se mărginesc să verifice doar data la care planul de distribuire este afișat, or, notificarea creditorilor este o operațiune extrem de importantă, întrucât afișarea raportului trebuie să fie cunoscută efectiv de către toți participanții la procedură, precum și de cei interesați. … 7.În contextul criticilor de neconstituționalitate se menționează jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor pretins a fi încălcate, precum și Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. … 8.Curtea de Apel Timișoara – Secția a II-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât textul legal criticat impune o sarcină disproporționată și nerezonabilă creditorilor, care trebuie să urmărească afișările de la ușa tribunalului, pentru a nu fi decăzuți din dreptul de a formula contestație, context în care menționează jurisprudența Curții Constituționale rezultată în urma examinării unei excepții de neconstituționalitate a unor norme care stabileau curgerea termenelor, pentru formularea contestației împotriva raportului administratorului judiciar asupra descrierii modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, de la data depunerii acestuia [art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006]. … 9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.  … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „(3) Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestații la raport și la plan, în termen de 15 zile de la afișare. O copie de pe contestație se comunică de urgență lichidatorului.“ Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V: Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. … 13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, și ale art. 21 – Accesul liber la justiție. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 fac parte din secțiunea 7: Falimentul, care este reglementat la art. 107 și următoarele din această lege și conține, printre altele, aspecte legate de: cazurile în care judecătorul-sindic va decide intrarea în faliment a societăților, obligațiile lichidatorului judiciar în cazul intrării în faliment, măsuri premergătoare lichidării, proceduri privind efectuarea lichidării, distribuirea sumelor realizate în urma lichidării și referitoare la închiderea procedurii.  … 15.Din evaluarea dispozițiilor art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, în ansamblu, Curtea constată că la fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării și cuprinse într-un program de administrare a lichidării care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, care va prevedea, printre altele, și plata remunerației sale, precum și un plan de distribuire între creditori. Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe va cuprinde, cel puțin, soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire, încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun și din recuperarea creanțelor, cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în averea debitorului debitoarei, totalul sumelor aflate în contul de lichidare. De asemenea, planul de distribuire între creditori cuprinde în mod obligatoriu următoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea: ajustările aduse tabelului definitiv de creanțe, sumele distribuite deja, sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv și distribuirile efectuate deja, sumele ce fac obiectul distribuirii, sume rămase de plată după efectuarea distribuirii. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului și lichidatorul va notifica aceasta fiecărui creditor, iar o copie de pe raport și o copie de pe planul de distribuire vor fi afișate la ușa tribunalului. Raportul întocmit de către lichidator poate fi contestat, astfel încât comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestații la raport și la plan, în termen de 15 zile de la afișarea la ușa instanței. O copie de pe contestație se comunică de urgență lichidatorului. În termen de 20 de zile de la afișare, judecătorul-sindic va ține cu lichidatorul, cu debitorul și cu creditorii o ședință în care va soluționa deodată, prin sentință, toate contestațiile. Curtea reține că dispozițiile art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, criticate în prezenta cauză, prevăd că au calitate procesuală de a contesta raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și planul de distribuire a sumelor încasate creditorii și comitetul creditorilor debitorului în cauză. În sensul art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, prin creditor se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care a solicitat, în mod expres, instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelul definitiv consolidat de creanțe și care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului, în condițiile legii antereferite. Au calitatea de creditor, fără a depune personal declarațiile de creanță, și salariații debitorului. … 16.Față de această împrejurare, Curtea observă că nemulțumirea autoarei excepției de neconstituționalitate este dedusă din împrejurarea că afișarea planului de distribuire la ușa instanței este o măsură susceptibilă de arbitrar, în opoziție cu eficiența publicării în Buletinul procedurilor de insolvență, întrucât dreptul acordat celor îndrituiți de a contesta un plan de distribuire este acordat doar formal, aceștia neavând posibilitatea obiectivă de a cunoaște momentul la care a avut loc afișarea acestuia, dată de la care curge termenul în care ar trebui înregistrată contestația, și de a studia dosarul cauzei pentru a afla dacă s-a afișat planul de distribuiri, ceea ce ar fi contrar principiului legalității, în componenta privind calitatea legii, și al accesului liber la justiție. … 17.În ceea ce privește principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, respectiv faptul că actul normativ trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26). Prin urmare, o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita. Având în vedere principiul generalității legilor, Curtea a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii. În acest sens sunt atât jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, precitată, paragrafele 16-18, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59. … 18.În ceea ce privește accesul liber la justiție, Curtea a statuat că acesta nu este un drept absolut, legiuitorul putând să prevadă anumite condiționări în vederea unei bune administrări a justiției, care trebuie să își găsească o justificare rezonabilă și proporțională cu obiectivul propus și să nu ducă la imposibilitatea efectivă de exercitare a drepturilor fundamentale (în speță fiind vorba despre accesul liber la justiție) (Decizia nr. 256 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 13 iunie 2014, paragraful 13). … 19.În acest context, se observă că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale parțial similare, concretizat prin Decizia nr. 168 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 iunie 2022, prin care instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Astfel, prin paragrafele 22-29 din decizia precitată, Curtea a reținut că, potrivit art. 3 pct. 29 din Legea nr. 85/2006, Buletinul procedurilor de insolvență este publicația editată de Oficiul Național al Registrului Comerțului, ce are drept scop publicarea citațiilor, convocărilor, notificărilor și comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanțele judecătorești, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii de insolvență prevăzute de lege. Întradevăr, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, însă, prin derogare de la această reglementare, art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 stipulează expressis verbis termenul de contestare a planului de distribuire, atât în ceea ce privește durata, cât și în ceea ce privește momentul lui de începere. Dispozițiile art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 prevăd că momentul începerii curgerii termenului de contestare este cel învederat în mod expres de legiuitor, și anume de 15 zile de la afișarea la ușa instanței/tribunalului a copiei de pe raport și de pe planul de distribuire, de la acel moment urmând să fie calculat termenul de contestare. Or, câtă vreme dispozițiile art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 prevăd existența unei proceduri speciale, derogatorii de la dreptul comun, acestea se aplică cu prioritate față de norma generală, potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant. Având în vedere că planul de distribuire este înregistrat la grefa tribunalului, iar o copie de pe raport și o copie de pe planul de distribuire sunt afișate la ușa instanței, lichidatorul având obligația de notifica aceasta fiecărui creditor, Curtea a apreciat că părțile, comitetul creditorilor sau orice creditor interesat au posibilitatea reală și efectivă de a lua cunoștință de actele de procedură, o atare modalitate de publicitate nefiind de natură să impieteze asupra dreptului la apărare sau accesului la justiție al acestora, întrucât, potrivit reglementării criticate, se pot formula contestații la raport și la plan, în termen de 15 zile de la afișare, urmând, totodată, ca o copie de pe contestație să fie comunicată de urgență lichidatorului. În acest sens, în cadrul procedurii insolvenței creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziție de lege pentru realizarea drepturilor lor.  … 20.Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situația specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenței a justificat și instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă însă că nu se asigură o garanție efectivă drepturilor creditorilor, iar instituirea unor proceduri speciale nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului la apărare, accesului liber la justiție sau dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008). Astfel, deschiderea procedurii insolvenței și obiectul specific al acesteia au justificat adoptarea de către legiuitor a unor norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, fără ca aceasta să aibă însă semnificația încălcării drepturilor constituționale de care se pot bucura părțile în cadrul unui proces echitabil (Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, paragraful 20). … 21.De asemenea, Curtea a subliniat că toți creditorii au același interes și aceeași legitimitate în recuperarea creanțelor lor, dar lichidarea bunurilor din averea debitorului și falimentul se fac în timp, în mod treptat, situație în care nu se pot recupera deodată toate creanțele. Această stare de lucruri impune stabilirea unei ordini de plată în raport cu natura creanțelor, ceea ce intră în atribuțiile legiuitorului. Or, stabilirea ordinii de plată a creanțelor se face prin norme juridice cu caracter procedural, iar, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 256 din 6 mai 2014, precitată, paragraful 13). … 22.În acest context, Curtea a observat că o procedură similară există și în cazul publicării lichidării, astfel cum este reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, care se face prin afișare la ușa instanței în a cărei circumscripție teritorială își are sediul persoana juridică. Referitor la această situație, prin Decizia nr. 623 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 20 februarie 2018, paragrafele 15 și 16, Curtea a învederat că prin reglementarea criticată, și anume art. 68 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, legiuitorul a ales să opteze pentru modalitatea afișării la sediul instanței, o asemenea manieră de aducere la cunoștință publică putând satisface imperativul publicității, necesar pentru exercitarea dreptului de a contesta bilanțul întocmit de lichidator. S-a arătat că, în condițiile unei atitudini diligente, persoanele interesate pot afla despre lichidare și au la dispoziție un termen în care legea le permite să formuleze contestații. Prin urmare, Curtea a apreciat că o atare reglementare nu constituie un obstacol în ceea ce privește accesul liber la justiție, nefiind de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil sau dreptului la apărare, care va putea fi exercitat plenar în cursul judecării contestației prevăzute de lege.  … 23.Considerentele mai sus învederate sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată atât la art. 1 alin. (5) din Constituție, cât și la art. 21 din aceeași Lege fundamentală, întrucât normele criticate nu trebuie interpretate în mod disparat, ci ținând seama de întreg contextul legislativ procedural aplicabil etapei falimentului. Prin urmare, din perspectiva pretinsei încălcări a principiului legalității, în componenta privind calitatea legii, și a accesului liber la justiție, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.  … 24.Distinct de acestea, în ceea ce privește celelalte precizări ale autoarei excepției de neconstituționalitate, cu privire la faptul că, deși există obligația lichidatorului judiciar ca, odată cu depunerea planului de distribuire la grefa tribunalului, să notifice fiecare creditor, instanțele de judecată nu mai verifică și această ultimă obligație, ci se mărginesc să verifice doar data la care planul de distribuire este afișat, se reține că acestea sunt chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii, iar Curtea Constituțională se poate pronunța numai asupra conformității unui text de lege cu prevederile și principiile Constituției. Printro jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a decis cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. … 25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea BRD – Groupe Société Générale – S.A. din București, Sucursala Reșița, în Dosarul nr. 5.168/115/2011/a2 al Curții de Apel Timișoara – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 122 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește