DECIZIA nr. 135 din 19 martie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 550 din 13 iunie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 43
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 25/06/2014 ART. 43
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 567 31/10/2023
ART. 4REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 5REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 169
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 CAP. 1
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 782 04/11/2020
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 555 24/10/2023
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 256 06/05/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 499 04/07/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 42 27/01/2022
ART. 18REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 43
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 42
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 267 04/06/2020
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Aurica Vișinoiu în Dosarul nr. 3.125/105/2016/a1.1 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 621D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, sens în care menționează Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2023.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 24 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.125/105/2016/a1.1, Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Aurica Vișinoiu într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care prevăd că termenul în care poate fi utilizată calea de atac a apelului în materia insolvenței curge de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență a hotărârii ce poate fi supusă acestei căi de atac, chiar și în condițiile în care partea interesată nu a fost niciodată legal citată în fața instanței judecătorești, astfel încât nu a avut cunoștință niciun moment și prin nicio modalitate legală de existența cauzei, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o persoană fizică și despre cadrul procesual al cererii privind atragerea răspunderii potrivit art. 169 din Legea nr. 85/2014. Modalitatea lacunară și incompletă de redactare a textului criticat în ceea ce privește comunicarea hotărârii ce este susceptibilă de a fi suspusă apelului numai prin Buletinul procedurilor de insolvență conduce la aplicarea legii în mod diferit, ceea ce se convertește în încălcarea principiului egalității în fața legii și restrângerea exercițiului dreptului de a utiliza calea de atac prevăzută de legea insolvenței. De asemenea, se învederează că formularea în termen a căilor de atac este condiționată de cunoașterea conținutului comunicărilor actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvență, ceea ce implică anumite cerințe (abonament la această publicație ale cărei servicii se efectuează online și, implicit, acces la internet printr-un alt abonament), aspecte ce reprezintă condiții excesive prin care se limitează accesul liber și gratuit la justiție. În contextul criticilor de neconstituționalitate este prezentată situația particulară din speță. De asemenea, se menționează jurisprudența Curții Constituționale în materia principiilor pretins a fi încălcate și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.6.Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât modalitatea de citare și de comunicare a actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență își găsește justificarea în specificul acestei proceduri. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale în materie, părțile au posibilitatea de a participa la termenele de judecată fixate de judecătorul-sindic și de a consulta dosarul cauzei, context în care pot lua cunoștință de aspecte legate de pronunțarea hotărârilor în vederea exercitării eventualelor căi de atac. În ceea ce privește critica formulată în mod concret de autoarea excepției de neconstituționalitate prin prisma faptului că nu a fost legal citată de către instanța care a soluționat cauza în etapa procesuală a fondului, învederează că acestea sunt aspecte ce țin de competența instanțelor judecătorești, iar o eventuală lipsă de citare sau o citare la un alt domiciliu, diferit de cel legal, nu conduc la neconstituționalitatea textului criticat, ci reprezintă aspecte ce țin de modul cum este aplicată legea. De altfel, în cazul persoanelor juridice, reprezentanții legali au obligația de a actualiza toate datele privind administratorii statutari, asociații, inclusiv schimbarea de domiciliu.7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(2) Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel. Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgență. Citarea apelanților, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și a intimaților în apel și comunicarea deciziilor pronunțate se fac prin BPI. Instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI. Procedura va fi considerată îndeplinită dacă citația se publică cu cel puțin 5 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru înfățișare. În vederea soluționării apelului se trimit la curtea de apel, în copie certificată, de grefierul-șef al tribunalului, numai actele care interesează soluționarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic în cazul în care apelul privește o hotărâre a judecătorului-sindic pentru care nu s-a format dosar asociat. În cazul în care instanța de apel consideră necesare și alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părților interesate, prin rezoluția la primirea cererii de apel sau prin încheiere în cursul soluționării apelului, să le depună în copie certificată sau le va solicita jucătorului-sindic.“11.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 21 – Accesul liber la justiție și ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că regimul juridic al procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență, reprezentat de Legea nr. 85/2014, cuprinde în titlul II: Procedura insolvenței, capitolul I: Dispoziții comune, secțiunea 2: Organele care aplică procedura (…), în care se regăsesc aspecte legate de (i) competența materială și teritorială a instanțelor de judecată, (ii) căile de atac aplicabile în procedura insolvenței și termenele în care acestea pot fi formulate, (iii) modalitatea de citare și de comunicare a oricăror acte de procedură, precum și a convocărilor și notificărilor către participanții la proces, în funcție de stadiul procesual în care se află litigiul și de sediul sau domiciliul părților. Astfel, curtea de apel este instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, hotărârile acesteia fiind definitive, termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar citarea apelanților, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și a intimaților în apel și comunicarea deciziilor pronunțate se fac prin Buletinul procedurilor de insolvență, context în care instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul antereferit.13.Față de această împrejurare, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii, precum și prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, așadar potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acțiune după deschiderea procedurii insolvenței, pe lângă citarea și comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvență, se vor efectua și formalitățile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie (Decizia nr. 782 din 4 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 25 februarie 2021, paragraful 12). 14.În ceea ce privește dispozițiile art. 16 din Constituție, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că principiul egalității nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite, mai ales că acesta nu presupune uniformitate, ci stabilește faptul că în situații egale trebuie să se aplice un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit. Astfel spus, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite (Decizia nr. 555 din 24 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 22 februarie 2024). Aplicând aceste considerente de principiu la normele deduse controlului de constituționalitate, se constată că instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv cu privire la procedura de citare și la căile de atac, nu creează discriminare atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare. 15.De altfel, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenței, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor (Decizia nr. 782 din 4 noiembrie 2020, precitată, paragraful 14). 16.În ceea ce privește accesul liber la justiție, Curtea a statuat că acesta nu este un drept absolut, legiuitorul putând să prevadă, în scopul unei bune administrări a justiției, anumite condiționări, care trebuie să își găsească o justificare rezonabilă și proporțională cu obiectivul propus și să nu ducă la imposibilitatea efectivă de exercitare a drepturilor fundamentale (în speță fiind vorba despre accesul liber la justiție) (Decizia nr. 256 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 13 iunie 2014, paragraful 13). 17.Față de această împrejurare, în continuarea celor mai sus prezentate, Curtea reține că legea instituie măsuri deosebite pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă în ceea ce privește situația lor juridică, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceștia să își poată exercita dreptul de acces liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, cu excepția primei comunicări a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2014, persoanele notificate vor fi citate și li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului de acces liber la justiție, inclusiv în ceea ce privește utilizarea căilor de atac (Decizia nr. 499 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 26 ianuarie 2018, paragraful 24). 18.De asemenea, referitor la chestiunea vizând accesul la Buletinul procedurilor de insolvență, prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea a reținut că accesul la justiție nu este un drept absolut, legiuitorul putând să prevadă anumite condiționări în vederea unei bune administrări a justiției, condiționări ce pot îmbrăca și forma unor obligații de ordin financiar, care țin de opțiunea legiuitorului, și care nu pot fi privite ca aducând o restrângere liberului acces la justiție sau utilizării căilor de atac, atât timp cât părțile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic, să consulte dosarul în vederea cunoașterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta și, cu minimă diligență, să urmărească publicarea acestora în Buletinul procedurilor de insolvență, în speță a hotărârii ce ar putea face obiectul apelului prevăzut la art. 43 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014, iar, pe de altă parte, să solicite în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispozițiile Codului de procedură civilă privind cheltuielile de judecată (Decizia nr. 42 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 22 martie 2022, paragraful 16).19.Distinct de acestea, în ceea ce privește celelalte precizări ale autoarei excepției de neconstituționalitate, cu privire la calitatea sa procesuală și la faptul că nu a avut cunoștință de existența cauzei, nefiind niciodată citată, se reține că acestea sunt chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea normelor referitoare la procedurile de citare de către autoritățile cu atribuții în domeniu, respectiv de către instanțele judecătorești pe rolul cărora se află litigii cu privire la procedura insolvenței și, cu precădere, legate de atragerea răspunderii materiale a administratorilor statutari, respectiv a membrilor organelor de conducere. În ceea ce privește modalitatea de citare și de comunicare a oricăror acte de procedură, precum și a convocărilor și notificărilor către participanții la procedură, astfel cum Curtea a arătat mai sus, regula este că citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar în situația în care participanții la proces au sediul, domiciliul sau reședința în străinătate, comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor către aceștia este supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1.348/2000 al Consiliului, după caz [art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014]. În acest context, de la această regulă există două excepții, în funcție de stadiul în care se află procedura insolvenței, respectiv: (i) anterior deschiderii procedurii și (ii) ulterior deschiderii procedurii. Astfel, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă [art. 42 alin. (3) din Legea nr. 85/2014], iar prima citare și comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor acestei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă și prin Buletinul procedurilor de insolvență, instanțele judecătorești fiind cele care vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul antereferit [art. 42 alin. (4) din Legea nr. 85/2014]. 20.Cu privire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. 21.Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea ținând de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, aceasta fiind cea care cunoaște stadiul procesual al litigiului și calitatea procesuală a părților, în funcție de care aplică procedurile de insolvență, și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. 22.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale dezvoltate în dinamica controlului de constituționalitate, acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale în sensul prevăzut de textul constituțional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26), ci vizează aspecte ce țin de desfășurarea procedurii insolvenței în anumite etape ale acesteia.23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aurica Vișinoiu în Dosarul nr. 3.125/105/2016/a1.1 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x