DECIZIA nr. 133 din 15 martie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 785 din 8 august 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 5
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 100
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 209
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 223
ART. 19REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 22REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 23REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 25REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 26REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 273
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 457 13/07/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, excepție ridicată de Nicolae Cotfas în Dosarul nr. 3.068/258/2018 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.030 D/2018. 2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că situațiile avute în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării infracțiunii de mărturie mincinoasă sunt diferite, motiv pentru care și soluțiile legislative în cazul retractării acesteia sunt diferite, în funcție de momentul procesual în care aceasta are loc.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 2 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.068/258/2018, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, excepție ridicată de Nicolae Cotfas întro cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută la art. 273 alin. (1) din Codul penal.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie un tratament discriminatoriu, pe de o parte, între autorii faptelor de mărturie mincinoasă care își retractează mărturia neconformă cu realitatea înainte de reținere, arestare sau punerea în mișcare a acțiunii penale și autorii faptelor de mărturie mincinoasă care dau declarații mincinoase tot în cursul urmăririi penale, dar își retractează această mărturie în faza judecății, iar, pe de altă parte, între cei dintâi și martorii care dau declarații mincinoase în etapa judecății și doresc să le retracteze tot în cursul judecății, înainte de pronunțarea unei hotărâri penale.6.Judecătoria Miercurea-Ciuc apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că obiectul juridic principal al infracțiunii de mărturie mincinoasă este format din relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției și aflarea adevărului, iar obiectul juridic secundar constă în relațiile sociale referitoare la drepturile și interesele legitime ale persoanelor în contextul înfăptuirii justiției și al aflării adevărului. Așa fiind, rațiunea pentru care legiuitorul nu a stipulat printre cauzele de nepedepsire și ipoteza în care se află autorul excepției de neconstituționalitate, aceea a retractării mărturiei mincinoase în cursul judecății unei cauze penale, este aceea că, în faza de urmărire penală, organul judiciar desfășoară o amplă activitate de strângere a probelor pentru aflarea adevărului, potrivit art. 5,art. 100 alin. (1), art. 306 și art. 309 din Codul de procedură penală, activitate care se poate desfășura în perioade lungi de timp. Astfel, prin raportare la faza urmăririi penale, sunt sancționate doar acele declarații neconforme cu realitatea care au condus la o imixtiune excesivă în viața unei persoane (luarea unor măsuri preventive severe), imixtiune care depășește inconvenientele obiective și inerente pe care le implică participarea într-un proces penal. În schimb, în faza de judecată, necesitatea desfășurării procesului penal într-un termen rezonabil dobândește un caracter imperativ, impunându-se protecția sporită a stabilității acestei proceduri judiciare față de eventualele oscilații în atitudinea anumitor subiecți procesuali (martori, experți, interpreți etc.). Așa fiind, soluția contrară celei criticate de autorul excepției ar face ca dreptul de apreciere al instanței și procesul de formare a convingerii sale să fie afectate de o condiție suspensivă, cea a retractării mărturiilor neconforme cu realitatea; lipsa retractării de către un martor sau un expert a declarației neconforme cu realitatea date anterior influențează în mod negativ aprecierea instanței asupra administrării altor probe în procesul penal. Se arată că s-ar crea astfel premise pentru tergiversarea soluționării cauzei penale, aspect care ar afecta și exercitarea dreptului la apărare de către părțile procesului penal. Se susține, totodată, că, în această situație, desfășurarea judecății ar fi expusă riscului de a dobândi un caracter preponderent aleatoriu, subiecții procesuali fiind liberi să facă declarații neconforme cu realitatea, cu toate efectele negative pe care aceasta le implică în desfășurarea judecății, putând apoi să-și retracteze mărturia înainte de pronunțarea unei hotărâri în cauză. Așadar, se susține că regimul juridic diferit al celor două categorii de făptuitori invocate de autorul excepției are o justificare obiectivă și rezonabilă, dispozițiile legale criticate nefiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Mai mult, se apreciază că reglementarea cauzelor de nepedepsire constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar admiterea excepției de neconstituționalitate pentru motivele invocate de autorul excepției ar transforma instanța de contencios constituțional în legiuitor pozitiv, care ar reglementa astfel o nouă cauză de nepedepsire. 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, care au următorul cuprins: „Autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.“11.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 273 alin. (3) din Codul penal reglementează o cauză de nepedepsire cu caracter personal, aplicabilă persoanei care are calitatea de martor și care procedează la retragerea mărturiei mincinoase. În acest context, dispozițiile art. 273 alin. (3) din Codul penal împart cauzele în care poate interveni retragerea mărturiei mincinoase în două categorii, făcând referire, pe de o parte, la cauzele penale, în care cauza de nepedepsire astfel reglementată este aplicabilă dacă mărturia mincinoasă este retrasă înainte de reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale, iar, pe de altă parte, la toate celelalte cauze, în care mărturia mincinoasă trebuie să fie retrasă înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase, pentru a fi aplicabilă cauza de nepedepsire analizată.13.Autorul prezentei excepții critică însă soluția legislativă prevăzută de dispozițiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, în ipoteza retragerii mărturiei mincinoase, arătând că acestea discriminează persoanele care comit fapte de mărturie mincinoasă în cadrul cauzelor penale și înțeleg să își retragă declarațiile ulterior momentelor procesuale enumerate în cuprinsul textului criticat (reținerii, arestării sau punerii în mișcare a acțiunii penale), dar anterior pronunțării unei hotărâri penale, în raport cu cele care se încadrează în condițiile prevăzute prin textul criticat.14.Referitor la infracțiunea de mărturie mincinoasă, Curtea reține că aceasta asigură protecție penală credibilității probei cu martori într-o procedură judiciară, întrucât este cert că declarațiile martorilor sau ale persoanelor asimilate acestora (interpret, expert) reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de probă prin care se poate afla adevărul, ele contribuind, în mod esențial, la trasarea unei corespondențe cât mai exacte între adevărul juridic și cel material. Din acest punct de vedere, era firesc ca legiuitorul să încrimineze încălcarea obligației martorilor de a contribui la stabilirea adevărului judiciar, o asemenea conduită putând prejudicia, într-o manieră esențială, actul de justiție. 15.Astfel, infracțiunea analizată, reglementată la art. 273 din Codul penal, în forma de bază, prevăzută la alin. (1) al art. 273 din Codul penal, incriminează fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat, iar, în forma sa agravată, reglementată la alin. (2) al articolului anterior menționat, incriminează mărturia mincinoasă săvârșită de un martor cu identitate protejată ori aflat în programul de protecție a martorilor, de un investigator sub acoperire, de o persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret, în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare.16.În ceea ce privește momentele procesuale enumerate în cuprinsul textului criticat, reținerea, astfel cum este reglementată la art. 209 din Codul de procedură penală, constituie măsura preventivă privativă de libertate ce poate fi dispusă în faza de urmărire penală față de suspect sau de inculpat, de către organul de cercetare penală sau de către procuror, după caz, pe o durată de cel mult 24 de ore. Aceasta implică recurgerea la constrângere și pierderea libertății de mișcare a suspectului sau a inculpatului în privința căruia este dispusă, motiv pentru care constituie o restrângere considerabilă a libertății individuale, persoana în cauză fiind izolată de societate și supusă interogatoriului preliminar. 17.La rândul său, arestarea preventivă, reglementată la art. 223 și următoarele din Codul de procedură penală, este măsura procesuală preventivă privativă de libertate cea mai intruzivă în exercitarea libertății individuale a persoanei, prin care judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța dispune arestarea inculpatului pe durata și în condițiile prevăzute de lege, în locuri speciale destinate acestui scop, în interesul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecății. 18.Cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale, Curtea reține că aceasta constă în efectuarea actului procesual prevăzut de lege prin care se formulează învinuirea (acuzarea) împotriva unei persoane și se declanșează activitatea de tragere la răspundere penală a acesteia. Prin această activitate se naște raportul procesual penal fundamental dintre stat și făptuitor, iar suspectul devine inculpat (parte în procesul penal), urmând a fi adus în fața instanței penale, în scopul aplicării sancțiunii prevăzute de legea penală dacă se va stabili că a săvârșit cu vinovăție infracțiunea de care este acuzat. Aceasta are la bază principiile care decurg din regulile fundamentale ale procesului penal, precum și din particularitățile acțiunii penale. 19.Analiza măsurilor preventive și a actului punerii în mișcare a acțiunii penale relevă însă faptul că măsura arestării preventive poate fi dispusă numai față de inculpat, prin urmare, ulterior momentului punerii în mișcare a acțiunii penale (pentru arestare, punerea în mișcare a acțiunii penale este o condiție sine qua non), motiv pentru care enumerarea în cuprinsul art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal a măsurii preventive anterior menționate este superfluă. 20.Din analiza gramaticală a textului ce reglementează soluția juridică criticată, Curtea reține că, pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) din Codul penal, în cauzele penale, retragerea mărturiei mincinoase trebuie să aibă loc în etapa urmăririi penale, anterior momentului punerii în mișcare a acțiunii penale, iar, în situația luării față de suspect sau inculpat a măsurii preventive a reținerii, anterior dispunerii acestei măsuri. 21.Astfel, pentru a deveni incidentă cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, retragerea mărturiei mincinoase trebuie să aibă loc înainte ca presupusul făptuitor să devină parte a procesului penal, prin punerea în mișcare a acțiunii penale și înainte ca acesta să poată fi reținut. Așadar, având în vedere conținutul măsurii preventive a reținerii, care implică privarea de libertate a făptuitorului, precum și cel al punerii în mișcare a acțiunii penale, care presupune formularea unei acuzații împotriva suspectului și dobândirea de către acesta a calității procesuale de inculpat, legiuitorul a ales drept limite temporale până la care martorul trebuie să procedeze la retragerea mărturiei mincinoase pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal două momente procesuale în care situația juridică a făptuitorului se schimbă în una mai puțin favorabilă, prin restrângerea exercițiului libertății sale individuale sau prin punerea sa sub acuzare. Desigur, dispunerea măsurii preventive a reținerii sau punerea în mișcare a acțiunii penale trebuie să fie determinată de aspectele relatate de martorul mincinos, iar opțiunea legiuitorului de a oferi celor care declară în defavoarea suspectului sau a inculpatului avantajul de a beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal este lesne de înțeles, având în vedere efectele negative pe care declarația mincinoasă le produce asupra persoanei în cauză, și nu doar asupra procesului de înfăptuire a justiției. 22.Prin urmare, rațiunea reglementării cauzei de nepedepsire prevăzute la art. 273 alin. (3) din Codul penal, în ipoteza retragerii mărturiei mincinoase date în cadrul procesului penal, are în vedere raportarea subiectului activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă la activitatea organelor de urmărire penală, fiind aceea de a-l stimula pe martor ca, după ce prin afirmațiile sale mincinoase determină organele judiciare să facă cercetări raportat la situații sau împrejurări nereale, inapte să conducă la aflarea adevărului, să își retragă mărturia înainte de a se produce efecte grave sau chiar ireversibile față de suspect sau față de inculpat, iar astfel activitatea de urmărire penală să fie reorientată într-o direcție care să ducă la soluționarea corectă a cauzei penale. 23.Or, având în vedere aceste considerente, martorul care comite o faptă dintre cele prevăzute la art. 273 alin. (1) și (2) din Codul penal, dar care își retrage mărturia anterior reținerii făptuitorului sau punerii în mișcare a acțiunii penale se află întro situație diferită de cea a martorului care, săvârșind una dintre faptele anterior menționate, își retrage mărturia la un moment procesual ulterior reținerii sau punerii în mișcare a acțiunii penale, cu consecința producerii în privința suspectului sau a inculpatului a unor efecte juridice de o gravitate considerabilă și a determinării organelor judiciare să acționeze potrivit unor date necorespunzătoare adevărului obiectiv, de natură a determina stabilirea unui adevăr judiciar eronat. 24.În ceea ce privește ipoteza martorilor care dau declarații mincinoase în faza judecății și doresc să le retragă anterior pronunțării, pe baza acestora, a unei hotărâri penale în defavoarea inculpatului, Curtea reține că, în această fază, se impune, cu atât mai mult, asigurarea unei protecții sporite a stabilității acestei proceduri judiciare față de eventualele oscilații ale atitudinii altor subiecți procesuali (martori, experți, interpreți), deoarece, în caz contrar, dreptul de apreciere al instanței în procesul formării convingerii sale ar fi afectat, influențând în mod negativ și aprecierea acesteia asupra admisibilității altor probe. Totodată, desfășurarea judecății ar fi expusă riscului dobândirii unui caracter preponderent aleatoriu, deoarece subiecții procesuali ar fi liberi să facă declarații neconforme cu realitatea, cu toate efectele negative asupra desfășurării judecății cauzei penale, putând apoi să își retracteze mărturia înainte de pronunțarea unei hotărâri în cauză. 25.Așa fiind, regimul juridic diferit reglementat de legiuitor în privința incidenței cauzei de nepedepsire prevăzute la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, în cazul celor două categorii de martori care săvârșesc fapte de mărturie mincinoasă dintre cele prevăzute la art. 273 alin. (1) și (2) din Codul penal, are la bază un criteriu obiectiv și rezonabil, de natură să justifice tragerea la răspundere penală a martorilor care nu își retrag declarațiile date în condițiile reglementate la art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal, respectiv anterior reținerii sau punerii în mișcare a acțiunii penale. 26.Pentru aceste motive, dispozițiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal nu creează discriminare între autorii faptelor de mărturie mincinoasă care își retrag declarațiile neconforme cu realitatea înainte de reținerea făptuitorului sau punerea în mișcare a acțiunii penale și autorii faptelor de mărturie mincinoasă care nu îndeplinesc condițiile prevăzute prin textul criticat și își retrag în faza judecății mărturia mincinoasă dată anterior în cauză. 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Cotfas în Dosarul nr. 3.068/258/2018 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc și constată că dispozițiile art. 273 alin. (3) teza întâi din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Miercurea-Ciuc și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x