DECIZIA nr. 132 din 21 martie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 3 iulie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 41 04/02/2020
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 529 11/07/2017
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 663 11/11/2014
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 529 11/07/2017
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 394 28/05/2015
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 62 24/02/2022
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 119 02/03/2021
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 793 04/11/2020
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 15REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 733 29/10/2015
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 663 11/11/2014
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 31
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 204 03/04/2018
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 529 11/07/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 107 01/11/1995
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 663 11/11/2014
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 280
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) și ale art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Roxana Ștefănescu în Dosarul nr. 19.873/3/2019 al Tribunalului București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 603D/2020.2.La apelul nominal lipsește autoarea excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței instanței de control constituțional. În acest sens invocă deciziile Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, nr. 529 din 11 iulie 2017 și nr. 41 din 4 februarie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 26 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 19.873/3/2019, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) și alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Roxana Ștefănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate de autoarea excepției împotriva unei ordonanțe a procurorului, a cărei soluție a fost menținută de procurorul ierarhic superior, în privința căreia petenta a susținut că este nelegală și netemeinică, întrucât în cauză nu au fost efectuate cercetări complete cu mijloace specifice investigării infracțiunilor cibernetice.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că normele procesual penale criticate încalcă accesul liber la justiție prin faptul că în cauzele în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală soluția de clasare nu poate fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară decât în ceea ce privește temeinicia acesteia, verificarea soluției atacate realizându-se pe baza lucrărilor, a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, conform art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală. Susține că, potrivit prevederilor legale criticate, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale poate fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară doar în cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Susține că nu există nicio rațiune pentru diferența de tratament juridic anterior menționată și că aceasta creează discriminare între părțile proceselor penale aflate în etapa urmăririi penale în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și cele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale.6.Tribunalul București – Secția I penală apreciază că normele procesual penale criticate sunt constituționale, fiind conforme cu art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, în raport cu criticile formulate de petentă. În acest sens reține că, în situația în care se va admite plângerea și se va dispune punerea în mișcare a acțiunii penale, petenta va avea dreptul de a solicita judecătorului să verifice aspectele invocate, să sancționeze actele efectuate cu încălcarea legii și să excludă probe, neexistând astfel o inegalitate de tratament și nici încălcarea dreptului său la apărare. Totodată, reține că există posibilitatea respingerii ca nefondată a plângerii, înainte ca petenta să invoce nulități absolute sau relative, însă nimic nu o împiedică pe aceasta ca, prin plângerea pe care o formulează, să invoce aspectele menționate, urmând ca judecătorul de cameră preliminară să aibă în vedere susținerile invocate pe fondul cauzei, putând chiar să admită plângerea și să dispună completarea urmăririi penale (cu indicația de a se reface actele anulabile).7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și invocă în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 529 din 11 iulie 2017, nr. 394 din 28 mai 2015 și nr. 599 din 21 octombrie 2014.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 341 alin. (2) și alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține că autoarea critică, în realitate, dispozițiile art. 341 alin. (2) fraza a doua și alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(2) […] Dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. […] (7) În cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară: […] 2. verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și: […].“12.Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că normele procesual penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 341 alin. (2) fraza a doua și alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală au mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, mai multe decizii, printre care Decizia nr. 793 din 4 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 2 februarie 2021, Decizia nr. 119 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 11 mai 2021, Decizia nr. 62 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 13 iulie 2022, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepțiile astfel invocate.14.Prin Decizia nr. 793 din 4 noiembrie 2020, precitată, paragrafele 13-17, Curtea a reținut că limitarea mijloacelor de probă, pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară poate soluționa plângerea formulată împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, este justificată, având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacată sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza materialului și a lucrărilor existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței de neurmărire/netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Așa fiind, Curtea nu a primit critica potrivit căreia se încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală reprezentând, prin ea însăși, o garanție a realizării acestui drept. Curtea a reținut că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanței procurorului de neurmărire/ netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă accesul liber la justiție. Potrivit jurisprudenței Curții, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).15.Totodată, instanța de control constituțional a reținut că în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, se menționează că aceasta a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, având în vedere faptul că, de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală și până la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016, Curtea Constituțională a pronunțat un număr mare de decizii care au produs un impact semnificativ asupra codului și care necesită intervenție legislativă asupra unor instituții importante. În acest sens este menționată procedura soluționării plângerii împotriva soluțiilor procurorului, fiind citate: Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, prin care s-a constatat că soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților este neconstituțională; Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, prin care s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță fără participarea procurorului și a inculpatului, este neconstituțională; Decizia nr. 733 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 27 ianuarie 2016, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. c) și, prin extindere, ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale prin împiedicarea accesului la justiție în cazul soluțiilor de renunțare la urmărirea penală. Astfel, Curtea a reținut că, prin modificarea normelor procesual penale în acord cu deciziile instanței de control constituțional anterior citate, viciile de neconstituționalitate constatate au fost acoperite.16.De asemenea, prin Decizia nr. 204 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 18 iulie 2018, paragraful 23, Curtea a constatat că textul criticat nu contravine nici prevederilor constituționale ale art. 24, petentul și intimații beneficiind de garanțiile realizării unei apărări eficiente, în condițiile ce rezultă din ipoteza juridică reglementată prin dispozițiile de lege criticate. Mai mult, în etapele procesuale pe care le parcurge, autorul plângerii formulate, conform prevederilor art. 340 din Codul de procedură penală, poate fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, în conformitate cu exigențele dreptului fundamental la apărare.17.Referitor la pretinsa încălcare, prin dispozițiile de lege criticate, a prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), Curtea – prin Decizia nr. 204 din 3 aprilie 2018, citată anterior, paragraful 24 – a reținut că persoanele care formulează plângeri împotriva soluțiilor de clasare pronunțate în cauze în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală se află într-o situație diferită de cea a titularilor unor astfel de plângeri promovate în cauze în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aspect ce justifică reglementarea în privința acestora a unui regim diferit, din perspectiva probelor care se impun a fi administrate cu ocazia soluționării acestor plângeri de către judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, citată anterior, și Decizia Curții Constituționale nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). În același sens este și Decizia nr. 529 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017.18.Referitor la aceeași soluție legislativă care nu permite judecătorului de cameră preliminară să verifice legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale și să excludă probele nelegal administrate sau să sancționeze actele de urmărire penală conform art. 280-282 din Codul de procedură penală, în cauzele în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, prin Decizia nr. 529 din 11 iulie 2017, precitată, paragrafele 29-32, Curtea a reținut că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, așa cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale invocate, câtă vreme petentul are deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, cu notele scrise depuse, precum și cu posibilitatea formulării de către inculpat a unor cereri sau excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Faptul că aceste drepturi fundamentale nu sunt cu nimic îngrădite prin dispozițiile legale supuse criticilor de neconstituționalitate rezultă și din reglementarea, prin dispozițiile art. 341 alin. (6) și (7) din Codul de procedură penală, a soluțiilor ce pot fi date de judecătorul de cameră preliminară plângerii împotriva ordonanțelor procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată. Astfel, indiferent de soluția pronunțată, judecătorul de cameră preliminară apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. Admițând plângerea și desființând soluția atacată, instanța poate să dispună, motivat, fie trimiterea cauzei procurorului pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală [art. 341 alin. (6) lit. b) și alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală] ori a schimba temeiul de drept al soluției de clasare dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea [art. 341 alin. (6) lit. c) și art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală], fie, atunci când probele legal administrate sunt suficiente pentru judecarea cauzei, desființarea soluției și începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, trimițând dosarul spre repartizare aleatorie [art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală]. În ambele situații, dreptul la un proces echitabil al petentului este pe deplin asigurat, acesta având posibilitatea să se prevaleze de toate garanțiile procesuale ce caracterizează acest drept, sens în care, în cazul prevăzut de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c), procurorul și inculpatul pot face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, contestație care va fi soluționată, în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, cu participarea părților, a subiecților procesuali principali și a procurorului, asigurându-se, în acest fel, comunicarea către aceștia a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului, precum și posibilitatea de a discuta în mod efectiv observațiile depuse în fața instanței. De altfel, Curtea a reținut că împrejurarea că judecătorul de cameră preliminară va putea verifica, în cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, putând să excludă probele nelegal administrate ori, după caz, să sancționeze, potrivit art. 280-282, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, în așa fel încât, în situația dispunerii începerii judecății, probele astfel excluse nu mai pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigențelor dreptului la un proces echitabil.19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Roxana Ștefănescu în Dosarul nr. 19.873/3/2019 al Tribunalului București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (2) fraza a doua și alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x