DECIZIA nr. 132 din 20 martie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lucian Mihai în Dosarul nr. 507/105/2017 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 628D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că însăși plângerea ce poate fi formulată împotriva unei ordonanței prin care este dispusă măsura controlului judiciar reprezintă o cale de atac, în sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar legiuitorul nu are obligația constituțională sau convențională de a reglementa un număr succesiv de căi de atac în ipoteza juridică invocată. Se arată, totodată, că neconstituționalitatea art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală este dedusă de autorul excepției și prin compararea acestuia cu art. 204 din Codul de procedură penală. Or nici pentru măsurile preventive reglementate prin art. 204 anterior menționat legiuitorul nu a prevăzut un număr dublu de căi de atac, singura diferență fiind aceea că ele pot fi luate exclusiv de judecător, împotriva dispunerii lor existând doar calea de atac a contestației. Prin urmare, există o similitudine între cele două ipoteze juridice invocate de autorul excepției în privința numărului căilor de atac prevăzute pentru contestarea măsurilor preventive dispuse conform dispozițiilor procesual penale mai sus invocate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 507/105/2017, Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lucian Mihai într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de autorul excepției împotriva ordonanței procurorului de dispunere a măsurii preventive a controlului judiciar. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al persoanei interesate să formuleze o cale de atac împotriva încheierii prin care se soluționează contestația cu privire la ordonanța procurorului de dispunere a controlului judiciar. Se susține că neasigurarea unei căi de atac eficiente, care să ducă la o dublă verificare a actelor emise de procuror în etapa urmăririi penale, echivalează cu lipsa unei căi efective de atac în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, într-o materie cu implicații importante asupra drepturilor fundamentale ale persoanei, cum este cea a dreptului penal. Se susține, totodată, încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor constituționale ale art. 129, care obligă la asigurarea căilor de atac împotriva tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate în fond. Se mai arată că dispozițiile art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală contravin, totodată, prevederilor art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi și libertăți dispune asupra măsurilor preventive, inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Se susține, de asemenea, că amânarea soluționării plângerii formulate în dosarul în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate este de natură a încălca cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2017, prin care a constatat că dispozițiile art. 213 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care soluționarea plângerii împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar se face cu aplicarea prevederilor art. 204 alin. (4) din Codul de procedură penală, făcându-se trimitere la considerentele deciziei anterior menționate. … 6.Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că legiuitorul are dreptul să reglementeze căile de atac care pot fi promovate în materia măsurilor preventive și, în general, împotriva hotărârilor judecătorești și că o situație juridică similară există în materia măsurilor asigurătorii luate de procuror și a modului de aducere la îndeplinire a acestora, prevăzute la art. 250 alin. (1) și alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora soluționarea contestației se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, prin încheiere motivată care este definitivă. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că prevederile art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală nu încalcă dispozițiile art. 21 și art. 129 din Constituție, întrucât legiuitorul are libertatea de a prevedea numărul căilor de atac la care pot apela procurorul și părțile, în materia măsurilor preventive și în cadrul procesului penal, în general. Se arată că, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, căile de atac se exercită în condițiile legii, iar, conform jurisprudenței Curții Constituționale, accesul la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, exercitarea dreptului fundamental anterior menționat putând fi supusă unor condiționări de fond și de formă. Se arată, totodată, că o situație similară este reglementată în materia măsurilor asigurătorii, prin dispozițiile art. 250 alin. (1) și alin. (4) din Codul de procedură penală. … 9.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Se susține că dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție nu garantează folosirea tuturor căilor de atac în toate categoriile de cauze și se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, conform căreia legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. Se conchide că prevederile art. 213 din Codul de procedură penală reprezintă, în sine, o garanție a realizării dreptului de acces la justiție. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți soluționează plângerea este definitivă.“ … 13.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare și art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 204 din Codul de procedură penală constituie regula generală în materia căii de atac cu care pot fi atacate încheierile prin care se dispune cu privire la măsurile preventive în cursul urmăririi penale. Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța sesizată cu rechizitoriul, prin care acesta se pronunță asupra măsurilor preventive, poate fi formulată contestație, care va fi soluționată de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța ierarhic superioară, art. 204 din Codul de procedură penală reglementând întreaga procedură de soluționare a contestației astfel formulate.  … 15.Spre deosebire de prevederile legale mai sus invocate, dispozițiile art. 213 din Codul de procedură penală, ce reglementează calea de atac împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror, care constituie, de fapt, diferența specifică a prevederilor art. 204 din Codul de procedură penală, prevăd o excepție de la regulile prevăzute prin aceste din urmă dispoziții legale, întrucât reglementează o cale de atac intitulată „plângere“, care poate fi promovată împotriva ordonanței procurorului prin care a fost luată măsura controlului judiciar, și nu împotriva unei încheieri a judecătorului de drepturi și libertăți. Această plângere poate fi adresată, conform art. 213 alin. (1) din Codul de procedură penală, judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond. În continuare, art. 213 anterior menționat reglementează o procedură de soluționare a plângerii similară celei prevăzute pentru soluționarea contestației reglementate la art. 204 din Codul de procedură penală, potrivit art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală, încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți soluționează plângerea fiind definitivă.  … 16.Alin. (6^1) a fost introdus în cuprinsul art. 213 din Codul de procedură penală prin art. II pct. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. … 17.Cu toate că, aparent, imposibilitatea atacării cu contestație, conform art. 204 din Codul de procedură penală, a încheierii pronunțate potrivit art. 213 din Codul de procedură penală este de natură a lipsi inculpatul și procurorul de o cale de atac consacrată în materia măsurilor preventive, în realitate, soluția legislativă criticată oferă toate garanțiile procesuale asigurate prin prevederile art. 204 din Codul de procedură penală. Aceasta, întrucât atât contestația reglementată la art. 204 antereferit, cât și plângerea prevăzută la art. 213 din Codul de procedură penală, asigură, fiecare, o cale de atac unică împotriva actului prin care a fost dispusă măsura preventivă avută în vedere. Diferența de reglementare dintre cele două proceduri, ce constă în soluționarea contestației prevăzute la art. 204 din Codul de procedură penală de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța ierarhic superioară celei care a fost sesizată prin rechizitoriu, în timp ce plângerea, reglementată la art. 213 din același cod, este soluționată de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă să judece cauza în fond, este dată de faptul că, potrivit art. 211 din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a controlului judiciar poate fi dispusă de către procuror, prin ordonanță, care este supusă controlului judecătorului de drepturi și libertăți. În mod similar, este reglementată, la art. 216 din Codul de procedură penală, dispunerea controlului judiciar pe cauțiune, în cadrul căruia prevederile art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător. De asemenea, măsura preventivă a reținerii este dispusă, conform art. 209 din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale, de către organele de cercetare penală sau de către procuror, în cazul acesteia prevederile art. 209 și 210 din Codul de procedură penală prevăzând o procedură specifică de contestare. Spre deosebire de procedura specifică celor trei măsuri preventive anterior arătate, arestul la domiciliu și arestarea preventivă pot fi dispuse doar de către judecătorul de drepturi și libertăți, prin încheiere. Prin urmare, având în vedere că măsurile preventive analizate sunt luate de organe judiciare diferite, prin acte diferite, legiuitorul a înțeles să prevadă căi de atac diferite, în reglementarea procedurii de control al respectivelor acte. Acest aspect nu este însă de natură a determina asigurarea a două căi ordinare de atac împotriva ordonanței prin care procurorul dispune măsura controlului judiciar, atât a plângerii, reglementată prin art. 213 din Codul de procedură penală, cât și a contestației, prevăzută la art. 204 din același cod, soluția legislativă analizată satisfăcând exigențele art. 13 din Convenție, care prevăd dreptul la un remediu efectiv. … 18.În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 25 din 7 decembrie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 213 și art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 ianuarie 2016, prin care, pentru argumente similare celor mai sus invocate, s-a stabilit că încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți soluționează plângerea formulată de inculpat împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat ori s-a prelungit măsura preventivă a controlului judiciar este definitivă. Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „este greu de acceptat ca în cazul unor măsuri preventive mult mai intruzive dispuse de către judecătorul de drepturi și libertăți, cum sunt arestul la domiciliu sau arestarea preventivă, să existe o singură cale de atac, conform normei generale din art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală, în timp ce, în cazul măsurii preventive a controlului judiciar dispuse prin ordonanță de către procuror, aceasta să poată face obiectul unei duble cenzuri – mai întâi plângerea formulată în condițiile art. 213 alin. (1) din Codul de procedură penală, iar apoi contestația formulată în condițiile art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală. Modalitatea în care este reglementată măsura controlului judiciar în actuala legislație, în sensul existenței unei unice căi de atac împotriva luării ori prelungirii acesteia, nu contravine dispozițiilor Convenției europene a drepturilor omului (CEDO). Posibilitatea de a ataca în fața unui judecător de drepturi și libertăți luarea sau prelungirea măsurii controlului judiciar dispuse de către procuror echivalează cu materializarea dreptului la un «recurs» efectiv în fața unei instanțe (în cazul nostru, în fața judecătorului de drepturi și libertăți), drept impus de dispozițiile art. 13 din CEDO.“ S-a arătat, totodată, că „un alt argument în favoarea unicității căii de atac în cazul măsurii controlului judiciar dispuse prin ordonanță de către procuror are în vedere restituirea dosarului de urmărire penală procurorului după soluționarea plângerii formulate în condițiile art. 213 alin. (1) din Codul de procedură penală. Astfel, potrivit art. 213 alin. (7) din Codul de procedură penală, dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la pronunțarea încheierii prin care a fost soluționată plângerea inculpatului împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, fără a se menționa posibilitatea contestării unei asemenea încheieri. Împrejurarea că durata termenului de restituire a dosarului este identică cu durata termenului de exercitare a contestației potrivit normei generale din art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală nu poate conduce la concluzia că, doar în situația luării măsurii controlului judiciar de către procuror, voința legiuitorului ar fi fost aceea de recunoaștere a două căi de atac distincte, ce pot fi exercitate succesiv, prima potrivit normei speciale [art. 213alin. (1) din Codul de procedură penală], iar cea de-a doua potrivit normei generale [art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală], căci aceasta ar contraveni principiului specialia generalibus derogant.“ … 19.Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că prevederile art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală respectă exigențele art. 21 alin. (3), art. 24 și art. 129 din Constituție.  … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucian Mihai în Dosarul nr. 507/105/2017 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 213 alin. (6^1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 martie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește