DECIZIA nr. 130 din 15 martie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 666 din 4 iulie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 336
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 336
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 336
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 5REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 192
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 336
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 336
ART. 7REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 9REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 64
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 334
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 336
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 698 31/10/2019
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1262 25/11/2008
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 698 31/10/2019
ART. 18REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 96
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1117 23/09/2010
ART. 19REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 97
ART. 19REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 113
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 1262 25/11/2008
ART. 21REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, raportate la cele ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Petrișor Nicolae în Dosarul nr. 12.566/231/2018/a1 al Judecătoriei Focșani – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.811D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că autorul deduce neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate din compararea situației în care o autorizație se dă cu drept de conducere cu cea în care o astfel de autorizație se acordă fără acest drept, respectiv în ipoteza comiterii unor infracțiuni privind regimul circulației pe drumurile publice. Se susține că această diferență de regim juridic nu încalcă dispozițiile Legii fundamentale. Se mai arată că, în comparația pe care o face, autorul nu are în vedere gradul de pericol social al acestor infracțiuni, mai exact faptul că unele sunt săvârșite cu intenție, iar altele din culpă, motiv pentru care rațiunile pentru care au fost reglementate cele două ipoteze juridice invocate sunt diferite.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 22 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.566/231/2018/a1, Judecătoria Focșani – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, raportate la cele ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Petrișor Nicolae într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de prelungire a exercitării dreptului de circulație pe drumurile publice, formulată de autorul excepției, ca urmare a faptului că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută la art. 336 alin. (1) din Codul penal.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate nu permit instanței de judecată să facă o apreciere in concreto a circumstanțelor cauzei penale, prin analiza circumstanțelor personale și a celor reale ale inculpatului, și să dispună, în consecință, prelungirea sau neprelungirea dreptului inculpatului de a conduce pe drumurile publice. În schimb, în cazul infracțiunilor foarte grave, cum este infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută la art. 192 alin. (2) și (3) din Codul penal, legiuitorul permite instanței de judecată să aprecieze în funcție de toate circumstanțele cauzei și ale făptuitorului și să dispună prelungirea dreptului analizat.6.Pentru acest motiv, se susține că dispozițiile legale criticate creează discriminare între persoane care săvârșesc fapta de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută la art. 336 alin. (1) din Codul penal, și cele care comit alte infracțiuni ce au legătură cu regimul circulației pe drumurile publice, instanței de judecată nefiindu-i permis să se pronunțe asupra dreptului celor dintâi de a conduce pe drumurile publice, prin prelungirea sau neprelungirea posibilității exercitării acestui drept până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Astfel, se susține că pentru o faptă foarte gravă, respectiv cea de ucidere din culpă a uneia sau a mai multor persoane, care ar putea fi săvârșită tot sub acțiunea alcoolului, instanța de judecată, în mod neconstituțional, respectiv discriminatoriu, are posibilitatea legală de apreciere in concreto a situației personale a făptuitorului și de a decide dispunerea prelungirii/neprelungirii dreptului acestuia de a conduce pe drumurile publice, în timp ce, în cazul persoanelor aflate în ipoteza invocată de autorul excepției, textele criticate nu permit această apreciere. 7.Judecătoria Focșani – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că textul prevede suspendarea dreptului de circulație în cazul comiterii infracțiunii prevăzute la art. 336 alin. (2) din Codul penal. Or, pentru comiterea altor infracțiuni rutiere și chiar pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă comise prin încălcarea unor norme rutiere, exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice nu este suspendată, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 141 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.8.Se arată, de asemenea, că dreptul de a conduce pe drumurile publice este un drept civil, a cărui exercitare poate fi restricționată numai dacă această restrângere se justifică și este proporțională cu interesul general ocrotit. Suspendarea dreptului de a conduce în perioada soluționării unei cauze penale are natura juridică a unei măsuri preventive, prevenția constând în ocrotirea participanților la trafic de influența conducătorilor auto care fac obiectul unor cercetări penale, dar care beneficiază de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei. 9.Se face trimitere la Hotărârea din 22 mai 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Scoppola împotriva Italiei, prin care s-a arătat că pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului la vot trebuie să fie luată de un judecător și să fie temeinic motivată. Se arată că, după pronunțarea acestei decizii, jurisprudența națională a reliefat o nuanțare a interzicerii, ex lege și fără o analiză de oportunitate și de proporționalitate, a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) din Codul penal din 1969. Astfel, cu atât mai mult, în cazul unei măsuri cu caracter preventiv, care nu are la bază pronunțarea unei soluții definitive în cauza penală, se justifică intervenția instanței de judecată pentru a analiza, de la caz la caz, dacă inculpatul mai poate sau nu exercita dreptul de a conduce, cu respectarea exigenței echilibrului dintre interesul general și cel particular.10.În consecință, se apreciază că imposibilitatea instanței de a proceda la analiza in concreto a fiecărei cereri de prelungire a dreptului de a conduce este de natură să aducă vătămări substanțiale persoanelor bănuite de săvârșirea unor infracțiuni, în privința cărora nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, raportate la cele ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: – Art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: „În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d), la art. 102 alin. (3) lit. a) și la art. 102 alin. (4) din prezenta ordonanță de urgență, precum și în cele menționate la art. 334 alin. (2) și (4),art. 335 alin. (2), art. 336,337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.“;– Art. 336 alin. (1) din Codul penal: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.“15.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiectul excepțiilor de neconstituționalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, mai multe decizii, de exemplu, Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, și Decizia nr. 698 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 28 ianuarie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate invocate. 17.Prin Decizia nr. 698 din 31 octombrie 2019, precitată, paragrafele 12-15, Curtea a reținut, în esență, că dreptul de a conduce autovehicule și dreptul de a deține un permis de conducere auto în acest scop nu reprezintă drepturi fundamentale și că suspendarea exercitării dreptului de a conduce și reținerea permisului de conducere sunt distincte sub aspectul regimului juridic. 18.Astfel, Curtea a constatat că, potrivit art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce reprezintă o sancțiune contravențională complementară, care se dispune pe timp limitat, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, și care se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.19.Totodată, Curtea a constatat că reținerea permisului de conducere, în accepțiunea dată de art. 97 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, este o măsură tehnico-administrativă dispusă de polițistul rutier în cazurile expres prevăzute de actul normativ menționat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.117 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 20 octombrie 2010). Potrivit art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, măsura reținerii permisului durează până la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori până la anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, având, deci, caracter temporar.20.De asemenea, Curtea a precizat că reținerea permisului de conducere și eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulație în cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile la care face trimitere art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 vizează atingerea scopurilor enunțate de dispozițiile art. 1 alin. (2) din acest act normativ, respectiv „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective […]“. În același sens, instanța de contencios constituțional a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat și temporar permisul de conducere reprezintă o măsură menită să înlăture din circulația pe drumurile publice pe cel care ar prezenta un pericol public pentru ceilalți participanți la trafic (a se vedea Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Escoubet împotriva Belgiei, paragraful 33).21.De asemenea, prin Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, precitată, Curtea Constituțională a statuat, referitor la dispozițiile art. 111 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, că aceste texte de lege nu instituie niciun fel de discriminare între conducătorii de autovehicule cărora li se aplică și aceia care, din culpă, au provocat accidente din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, cărora li se poate elibera dovadă înlocuitoare cu drept de circulație în anumite condiții, întrucât principiul egalității cetățenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt aplicabile și în prezenta cauză.23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petrișor Nicolae în Dosarul nr. 12.566/231/2018/a1 al Judecătoriei Focșani – Secția penală și constată că dispozițiile art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, raportate la cele ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Focșani – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x