DECIZIA nr. 13 din 7 mai 2020

Dosar nr. 481/1/2020

Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.La ședința de judecată participă domnul procuror Teodor Manea, procuror șef al Biroului de recursuri penale în interesul legii, Secția judiciară a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.La ședința de judecată participă domnul Florin Nicușor Mihalache, magistrat-asistent la Secțiile Unite, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 35 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă al Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat.S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, după care:Președintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public.Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 4.233/109/2018, prin care solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se stabilească: „Dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“, este admisibilă, precizând că îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale în acest sens.Totodată, a arătat că problema dedusă dezlegării este de natură a ajuta la lămurirea fondului cauzei.Pe fondul problemei de drept deduse dezlegării, reprezentantul Ministerului Public a precizat că, potrivit art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, întreprinzătorul este cel care exercită serviciul public, și nu întreprinderea individuală, astfel că tot întreprinzătorul este subiect de drept, în măsura în care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 175 alin. (2) din Codul penal.De asemenea, a precizat că întreprinzătorul nu poate îndeplini condițiile prevăzute de art. 308 din Codul penal, întrucât acesta nu desfășoară o activitate pentru un funcționar public, ci el este funcționarul public.În raport cu aceste împrejurări, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o dezlegare acestei probleme de drept.Președintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că nu mai sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a reținut dosarul în pronunțare asupra problemei de drept supuse dezlegării.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIEdeliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I.Titularul și obiectul sesizăriiPrin Încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.233/109/2018, Curtea de Apel Pitești – Secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.“ … II.Expunerea succintă a cauzeiCurtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie este învestită în ultimul grad de jurisdicție cu soluționarea apelurilor declarate, printre alții, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul S.G. împotriva Sentinței penale nr. 229 din 16 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția penală.Prin această sentință s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală și la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, achitarea inculpatului S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 din Codul penal.Inculpatul S.G. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 308 alin. (1) și art. 35 alin. (1) din Codul penal, reținându-se că, în calitate de administrator al I.I. S.G. SILVICULTURĂ, în perioada 15.07.2013-17.04.2014, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani cuprinse între 150 lei și 400 lei care nu i se cuvin, în scopul îndeplinirii unor acte contrare calității sale, eliberând în fals mai multor persoane fizice și juridice avize de însoțire a materialului lemnos fără livrarea efectivă a acestuia, încasând ilegal circa 19.000 lei.Instanța de fond a reținut că inculpatul S.G. – întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale nu are calitatea de funcționar public, nefiind o persoană care să fi exercitat, în perioada 15.07.2013-17.04.2014, cu sau fără o remunerație, atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești sau o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură sau care să fi exercitat, în perioada indicată, cu sau fără o remunerație, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia sau un serviciu de interes public pentru care să fi fost învestită de autoritățile publice ori care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.De asemenea, instanța de fond a reținut că inculpatul S.G., în perioada ante-menționată, nu a exercitat însărcinări în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice, mai ales că, prin Decizia nr. 1/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosarul nr. 4.039/1/2015, s-a stabilit că întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică.Împotriva acestei sentințe au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul S.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie cu nr. 4.233/109/2018.Prin Cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a solicitat Curții de Apel Pitești sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale, trimis în judecată pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal, reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public?“Reprezentantul Ministerului Public, în susținerea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a precizat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv că Dosarul nr. 4.233/109/2018 se află pe rolul Curții de Apel Pitești, în ultimă instanță, de lămurirea chestiunii de drept mai sus învederate depinde modul de soluționare pe fond a cauzei, având în vedere că inculpatul S.G., trimis în judecată pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, a fost achitat de Tribunalul Argeș prin Sentința nr. 229 din 16.07.2019, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, motivându-se în esență că inculpatul, persoană fizică, întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale, nu are calitatea de funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) sau (2) din Codul penal, și nici nu se circumscrie vreuneia din tezele reglementate de art. 308 alin. (1) din Codul penal, iar asupra chestiunii de drept mai sus învederate, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că lămurirea chestiunii de drept se impune a fi soluționată în condițiile în care prin Decizia nr. 1/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a statuat doar asupra faptului că întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică și, prin urmare, nu poate răspunde penal în condițiile prevăzute de art. 135 din Codul penal.Prin Încheierea de sesizare din data de 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a constatat îndeplinite toate cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală și, ca urmare, a dispus sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate.În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, a dispus suspendarea judecății cauzei până la pronunțarea hotărârii prealabile. … III.Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la admisibilitatea sesizăriiInstanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, reținând că Dosarul nr. 4.233/109/2018 se află pe rolul Curții de Apel Pitești, în ultimă instanță, de lămurirea chestiunii de drept mai sus învederate depinde modul de soluționare pe fond a cauzei respective, având în vedere că inculpatul S.G., trimis în judecată pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, a fost achitat de Tribunalul Argeș prin Sentința nr. 229 din 16.07.2019, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, iar asupra chestiunii de drept mai sus învederate, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.Cu ocazia sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, titularul sesizării nu a formulat un punct de vedere pe fondul problemei de drept supuse dezlegării. … IV.Punctele de vedere exprimate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și părți cu privire la dezlegarea chestiunii de dreptMinisterul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a apreciat că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.Părțile din cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 4.233/109/2018, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. … V.Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondateÎn conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.În urma consultării instanțelor de judecată s-a evidențiat opinia majoritară potrivit căreia „întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“.În acest sens au opinat Curtea de Apel Bacău și instanțele arondate (Tribunalul Bacău, Judecătoria Roman, Judecătoria Moinești), Curtea de Apel București (Tribunalul București, Tribunalul Călărași, Judecătoria Oltenița, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Buftea, Tribunalul Teleorman), Curtea de Apel Cluj (Tribunalul Bistrița-Năsăud, Judecătoria Bistrița, Judecătoria Baia Mare), Curtea de Apel Constanța (Tribunalul Constanța), Curtea de Apel Craiova (Tribunalul Dolj, Judecătoria Băilești, Judecătoria Filiași, Tribunalul Mehedinți), Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Iași și instanțele arondate (Tribunalul Iași, Judecătoria Iași, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Huși, Judecătoria Vaslui) și Curtea de Apel Pitești.În susținerea acestei opinii, rezultate din interpretarea prevederilor art. 308 din Codul penal și ale art. 175 alin. (2) din Codul penal, dar și a noțiunilor de „serviciu public“ și de „funcție publică“, așa cum au fost statuate prin considerentele deciziilor nr. 18/2017, nr. 26/2014, nr. 20/2014 și nr. 28/2017 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a mai arătat că, în raport cu specificul întreprinderii individuale din speța care a determinat problema de drept, respectiv faptul că aceasta se încadrează în categoria operatorilor economici care exploatează, prelucrează, depozitează sau comercializează materiale lemnoase, activitatea acestei întreprinderi de a emite avize de însoțire a materialului lemnos care atestă proveniența legală a acestuia, pe perioada transportului și/sau pe perioada depozitării, este un serviciu public cu specific silvic.Activitatea desfășurată de titularul întreprinderii individuale arătate anterior este supusă controlului autorităților publice, așa cum rezultă din dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund.O opinie contrară a fost exprimată de Curtea de Apel București și o parte din instanțele arondate acesteia (Tribunalul Giurgiu, Judecătoria Cornetu, Judecătoria Bolintin-Vale, Judecătoria Giurgiu), Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Timișoara și o parte din instanțele arondate acesteia (Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Timiș, Judecătoria Reșița, Judecătoria Caransebeș), Judecătoria Brăila, în sensul că „întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“.În susținerea acestei opinii s-a invocat faptul că întreprinderea individuală nu poate fi subiect activ al unei infracțiuni săvârșite în realizarea obiectului de activitate, întrucât nu are personalitate juridică, iar activitatea întreprinderii individuale nu este supusă, în sensul art. 175 alin. (2) teza finală din Codul penal, controlului sau supravegherii cu privire la îndeplinirea activității calificate ca fiind de interes public, controlul exercitat de autoritățile silvice, respectiv de alte instituții asupra circulației materialului lemnos având un caracter general.De asemenea, s-a apreciat că întreprinzătorul, titular al întreprinderii individuale, nu este în serviciul întreprinderii individuale, prin raportare la exigențele art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008.Un alt punct de vedere a fost exprimat de Tribunalul Sibiu, care a opinat în sensul că titularul întreprinderii individuale se încadrează în dispozițiile art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, în măsura în care activitatea prestată de acesta este supusă controlului unei autorități publice. În același sens a opinat și Judecătoria Onești, care a arătat că, în sistemul reglementării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, întreprinderea individuală nu are calitatea de persoană juridică, astfel încât nu poate răspunde penal, ceea ce înseamnă că titularul întreprinderii individuale va răspunde penal ca funcționar public în temeiul art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal. Sa mai menționat că art. 308 alin. (1) din Codul penal presupune ca premisă un raport de serviciu și o însărcinare de la o persoană fizică sau de la oricare persoană juridică, ori întreprinderea individuală nu este o persoană juridică. … VI.Opinia specialiștilor consultațiÎn conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, au fost solicitate opiniile mai multor specialiști în drept penal asupra chestiunii de drept supuse examinării, singurul punct de vedere fiind transmis de Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara.Asupra chestiunii de drept, astfel cum a fost formulată, Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a apreciat că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.În susținerea acestui punct de vedere, Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a precizat că art. 308 din Codul penal asimilează noțiunii de „funcționar“ două categorii de persoane, și anume persoanele care „exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal și, respectiv, persoanele care „exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice“, apreciind că solicitarea Curții de Apel Pitești privește prima categorie de persoane.Prin opinia transmisă, Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara a considerat că problema de drept supusă dezlegării a fost formulată eronat, apreciind că întrebarea trebuie reformulată în sensul de a se stabili dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale care desfășoară activități dintre cele descrise la art. 20 alin. (1) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 ar putea fi încadrat în categoria funcționarilor publici la care se referă art. 175 alin. (2) din Codul penal.Totodată, a apreciat că pentru lămurirea problemei de drept trebuie să se stabilească dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale este o persoană care „exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice“ și dacă întreprinderea individuală este o persoană fizică dintre cele la care se referă art. 175 alin. (2) din Codul penal.În ceea ce privește primul aspect a arătat că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale este, conform prevederilor art. 2 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, persoana fizică care organizează o întreprindere economică, situație în care el nu realizează o însărcinare și nici nu este în serviciul unei persoane fizice. Potrivit lit. g) a aceluiași articol, întreprinderea individuală este acea întreprindere economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică, iar potrivit lit. f), întreprinderea economică este „activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege“. Potrivit art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, „persoanele fizice (…) pot desfășura activitățile economice după cum urmează: (…) b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;“.În sprijinul acestei orientări au fost invocate considerentele Deciziei nr. 1/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și s-a concluzionat în sensul că: întreprinzătorul titular nu poate fi decât o persoană fizică; întreprinderea individuală este o formă de organizare a activității unei persoane fizice supusă unor dispoziții legale specifice; întreprinderea individuală nu este persoană juridică deoarece nu are personalitate juridică; întreprinderea individuală nu este o persoană fizică; raporturile dintre persoana fizică întreprinzător titular și întreprinderea individuală nu sunt raporturi de subordonare, întreprinzătorul titular nu este angajat, nu lucrează în serviciul întreprinderii individuale, nu realizează vreo însărcinare din partea întreprinderii individuale, ci activitatea desfășurată de el, cu un regim juridic aparte, poartă denumirea de întreprindere individuală.În ceea ce privește cel de-al doilea aspect s-a arătat că întreprinderea individuală nu este o persoană fizică, ci o formă de organizare a activității care nu se suprapune nici peste noțiunea de persoană fizică, nici peste noțiunea de persoană juridică, nefiind nici măcar „o entitate de sine stătătoare“, în sprijinul acestei afirmații fiind și dispozițiile art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008.Referitor la activitățile de emitere de avize de însoțire, respectiv documente care însoțesc materialul lemnos cu scopul de a atesta proveniența legală a acestuia, aceste activități sunt supuse controlului și aplicării sancțiunilor contravenționale de către autoritățile publice prevăzute de art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și a instalațiilor de prelucrat lemn rotund.În situația în care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va proceda la reformularea întrebării, s-a apreciat că, în urma acestui demers, instanța supremă urmează să verifice dacă persoana fizică întreprinzător titular al întreprinderii individuale este „funcționar public“ în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal.Astfel, întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale este o persoană fizică ce își organizează activitatea sub forma unei întreprinderi individuale, acesta este cel care intră în raporturi cu autoritățile și cu terții și răspunde pentru actele și faptele săvârșite (indiferent de tipul de răspundere – penală, civilă, contravențională).În ceea ce privește activitatea desfășurată de întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale în speță – emitere de avize de însoțire, respectiv documente care însoțesc materialul lemnos cu scopul de a atesta proveniența legală a acestuia, acest tip de activități sunt supuse controlului și aplicării sancțiunilor contravenționale de către autoritățile publice prevăzute de art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 996/2008, intrând, conform argumentelor expuse anterior, în categoria serviciilor de interes public la care se referă art. 175 alin. (2) din Codul penal.Pentru aceste argumente, s-a concluzionat că persoana fizică întreprinzător titular al întreprinderii individuale care desfășoară activități de interes public este „funcționar public“ în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal. … VII.Examenul jurisprudenței în materie1.Jurisprudența naționalăÎn materialele transmise, curțile de apel au precizat că nu au identificat hotărâri judecătorești relevante pentru problema de drept supusă dezlegării. … 2.Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții ConstituționaleNu au fost identificate decizii privind problema de drept analizată, însă au fost identificate două decizii prin care au fost soluționate chestiuni ce au legătură cu această problemă de drept.Astfel, prin Decizia nr. 1/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cu privire la întreprinderea individuală, Înalta Curte de Casație și Justiție a relevat:(…) Intenția legiuitorului de a exclude o posibilă asimilare a întreprinderii individuale unei persoane juridice rezultă și din analiza prevederilor inserate în cap. III secțiunea a 2-a a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, relative la regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale. Sub un prim aspect, denumirea legală a acestei secțiuni pune în lumină, fără echivoc, subiectul de drept destinatar, titular al ansamblului de drepturi și obligații pe care legea le instituie, acesta fiind întreprinzătorul persoană fizică. (…)Așa cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 24 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, subiectul de drept angajat în relațiile cu terții este întotdeauna întreprinzătorul persoană fizică, el, iar nu întreprinderea, fiind cel căruia legiuitorul îi recunoaște calitatea de comerciant. (…)Reglementând răspunderea întreprinzătorului titular cu patrimoniul de afectațiune, rezultă că legiuitorul a înțeles, o dată în plus, să reconfirme persoana fizică – întreprinzător în înțelesul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 – drept unic subiect de drept implicat în raporturile disciplinate de acest act normativ, doar ea având capacitatea de a-și asuma obligații patrimoniale și a răspunde, prin urmare, fie cu masa de afectațiune, fie cu propriul patrimoniu.(…)De asemenea, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 209/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 11 iulie 2019, a analizat situația întreprinderii familiale, statuând că „(…) întreprindere familială este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de membrii unei familii, și a dispozițiilor art. 2 lit. f) din același act normativ, potrivit cărora întreprinderea economică este activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, rezultă că întreprinderea familială nu este un subiect de drept distinct de membrii familiei care o compun. Întreprinderea familială nu este, cu alte cuvinte, o persoană juridică, ci o întreprindere economică angrenată într-o activitate economică, în înțelesul dat acestei din urmă noțiuni de dispozițiile art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 (…)“. În considerentele aceleiași decizii, instanța de contencios constituțional a reținut, de asemenea, că: „(…) nu se poate spune că întreprinderea familială participă în nume propriu la circuitul civil și nici că răspunde pentru obligațiile asumate cu bunurile proprii, pentru simplul motiv că, din principiu, întreprinderea familială, nefiind persoană juridică, nu are un patrimoniu distinct de al membrilor săi. Prin urmare, membrii întreprinderii familiale înșiși sunt cei care exploatează o întreprindere, în sensul art. 3 alin. (2) și (3) din Codul civil. (…).“ … 3.Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor OmuluiNu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. …  … VIII.Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și JustițiePunctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că întreprinzătorul are calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, în cazul în care, ca titular al întreprinderii individuale, exercită un serviciu de interes public și este învestit de autoritățile publice pentru exercitarea acestuia sau este supus controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea serviciului de interes public.Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute în art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală.În susținerea acestui punct de vedere, Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în esență, a arătat că, reglementând întreprinderea individuală, ca entitate fără personalitate juridică, legiuitorul nu a conferit întreprinderii individuale calitatea de subiect de drept distinct de constituentul său – întreprinzătorul, titular al întreprinderii individuale.Această concluzie se desprinde din economia dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, care conturează legătura indisolubilă dintre întreprinzător și întreprinderea individuală. Prin urmare, învestind o întreprindere individuală pentru exercitarea unui serviciu de interes public, autoritățile publice învestesc însuși întreprinzătorul pentru exercitarea acestui serviciu. De asemenea, autoritățile publice exercită controlul sau supravegherea cu privire la îndeplinirea serviciului de interes public asupra întreprinzătorului titular al întreprinderii individuale, iar nu asupra întreprinderii individuale, care nu are calitatea de subiect de drept distinct.Exercitând un serviciu de interes public și fiind învestit pentru exercitarea acestuia sau supus controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea serviciului de interes public, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale are calitatea de funcționar public, în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.Întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale nu se include în sfera de aplicare a art. 308 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (2) din Codul penal, întrucât nu are calitatea de persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute în art. 175 alin. (2) din Codul penal.Sub un prim aspect, întreprinderea individuală nu are calitatea de persoană fizică, ci reprezintă o întreprindere economică organizată de un întreprinzător persoană fizică, cu sensul atribuit întreprinderii economice în art. 2 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008. Or, în art. 308 alin. (1) din Codul penal, legiuitorul face referire la o persoană fizică prevăzută în art. 175 alin. (2) din Codul penal, noțiune care nu poate include întreprinderea individuală.Sub un al doilea aspect, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale nu exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul întreprinderii individuale.Nicio dispoziție cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 nu permite desprinderea concluziei că întreprinzătorul persoană fizică exercită o însărcinare de orice natură în serviciul întreprinderii individuale. În concepția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, întreprinzătorul persoană fizică este titularul întreprinderii individuale, persoana care organizează întreprinderea individuală și persoana care răspunde pentru obligațiile asumate în exploatarea întreprinderii economice, iar nu o persoană care exercită o însărcinare de orice natură în serviciul întreprinderii individuale.În realitate, întreprinderea individuală nu este un subiect de drept distinct de întreprinzător, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale constituind subiectul de drept care poate exercita, pe baza învestirii sau sub controlul ori supravegherea autorităților publice, un serviciu de interes public. … IX.Opinia exprimată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în sensul că „întreprinzătorul are calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, în cazul în care, ca titular al întreprinderii individuale, exercită un serviciu de interes public și este învestit de autoritățile publice pentru exercitarea acestuia sau este supus controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea serviciului de interes public“. … X.Dispoziții legale incidente + 
Codul penal + 
Articolul 175(1)Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a)exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;  … b)exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;  … c)exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.  … (2)De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.  + 
Articolul 308(1)Dispozițiile art. 289-292, 295, 297-300 și art. 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.(2)În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. + 
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 + 
Articolul 2În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: a)activitate economică – activitate cu scop lucrativ, constând în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii;  … e)întreprinzător – persoana fizică care organizează o întreprindere economică;  … f)întreprindere economică – activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege;  … g)întreprindere individuală – întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică;  …  + 
Articolul 4Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) pot desfășura activitățile economice după cum urmează: a)individual și independent, ca persoane fizice autorizate;  … b)ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale;  … c)ca membri ai unei întreprinderi familiale.  …  + 
Articolul 7(1)Persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (1) au obligația să solicite oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal înregistrarea și autorizarea funcționării, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, înainte de începerea activității economice în formele prevăzute la art. 4 lit. a) sau b), ca persoană fizică autorizată, denumită în continuare PFA, respectiv ca întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale. + 
Articolul 22Întreprinderea individuală nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului. + 
Articolul 23Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului. + 
Articolul 24(1)Întreprinderea individuală poate avea în obiectul de activitate cel mult 10 clase de activități prevăzute de codul CAEN. (2)Întreprinderea individuală poate angaja cel mult 8 salariați, terțe persoane, cu contract individual de muncă încheiat și înregistrat în condițiile legii și poate stabili relații contractuale, în condițiile legii, cu orice persoane fizice și juridice, cu alte întreprinderi individuale, cu PFA sau întreprinderi familiale, pentru efectuarea unei activități economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secțiuni. + 
Articolul 26Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanțelor, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului. Dispozițiile art. 31, 32 și ale art. 2.324 alin. (3) din Codul civil sunt aplicabile. + 
Articolul 27(1)Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale își încetează activitatea și este radiat din registrul comerțului în următoarele cazuri:a)prin deces; … b)prin voința acestuia; … c)în condițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. …  … XI.Punctul de vedere exprimat de către judecătorii-raportori asupra sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de dreptJudecătorii-raportori au apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind calitatea întreprinzătorului titular al unei întreprinderi individuale.Referitor la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, judecătorii-raportori au apreciat că se impune reformularea acesteia din rațiuni de acuratețe juridică, în condițiile în care chestiunea de drept în discuție rezultă cu claritate din conținutul întrebării, considerând că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispozițiilor 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală, însă în cazul în care întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. … XII.Înalta Curte de Casație și JustițieXII.1.Cu privire la admisibilitatea sesizăriiReglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea curților de apel sau a tribunalelor, învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu respectivei probleme de drept.Față de cele arătate rezultă că, pentru a fi admisibilă sesizarea în baza dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, respectiv existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de articolul anterior menționat, soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. Or, în speță, se constată că este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie fiind învestită, în Dosarul nr. 4.233/109/2018, cu soluționarea apelurilor declarate de parchet și de inculpați împotriva Sentinței penale nr. 229 din 16.07.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția penală.De asemenea, rezolvarea dată chestiunii de drept ce face obiectul trimiterii preliminare este susceptibilă a avea consecințe juridice directe asupra modului de soluționare a fondului cauzei.Deopotrivă, problema de drept nu a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești și nu face, în prezent, obiectul unui recurs în interesul legii.Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind calitatea întreprinzătorului titular al unei întreprinderi individuale.  … XII.2.Privitor la fondul chestiunii de dreptSoluționarea problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție presupune stabilirea relației dintre întreprinzător și întreprinderea individuală, respectiv natura juridică a raportului dintre întreprinzătorul titular și întreprinderea individuală.Astfel, potrivit art. 2 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, întreprinzătorul este persoana fizică care organizează o întreprindere economică (activitate economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege).Întreprinderea individuală reprezintă, conform art. 2 lit. g) din același act normativ, întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică.Din economia dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 rezultă că legiuitorul a conferit calitatea de subiect de drept implicat în raporturile juridice, respectiv de titular al ansamblului de drepturi și obligații instituite în desfășurarea activităților economice întreprinzătorului persoană fizică, și nu întreprinderii individuale care este o entitate fără personalitate juridică.În acest sens, art. 4 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 prevede că activitățile economice pot fi desfășurate de persoanele fizice ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale, iar potrivit art. 7 alin. (1), obligația de înregistrare și autorizare a funcționării îi incumbă întreprinzătorului persoană fizică, și nu întreprinderii individuale, care nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea la registrul comerțului, prevedere expresă reglementată în art. 22 din aceeași ordonanță de urgență.În același sens converg și prevederile inserate în cuprinsul capitolul III secțiunea a 2-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, relative la „Regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale“, din denumirea marginală a acestei secțiuni rezultând, cu certitudine, că subiectul de drept titular al ansamblului de drepturi și obligații pe care legea le instituie este întreprinzătorul persoană fizică.Nu în ultimul rând, se constată că art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 reglementează doar cazurile de încetare a activității și de radiere a întreprinzătorului persoană fizică.Această concluzie rezultă și din considerentele Deciziei nr. 1/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, instanța supremă relevând că „întreaga construcție normativă existentă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 este centrată pe ideea recunoașterii întreprinzătorului ca unic subiect de drept implicat în raporturile juridice pe care le disciplinează. (…) În acest context normativ rezultă că întreprinderea individuală constituie o formă de activitate economică organizată în condițiile legii de persoana fizică titulară, iar nu o entitate de sine stătătoare, capabilă a dobândi drepturi și obligații proprii în condițiile prevăzute de art. 188 din Codul civil“.Prin urmare, legiuitorul nu a conferit întreprinderii individuale calitatea de subiect de drept distinct de întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale. În același sens a concluzionat și Curtea Constituțională, în considerentele Deciziei nr. 209/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 11 iulie 2019, în cazul similar al întreprinderii familiale.Pe cale de consecință, neexistând o separare între întreprinderea individuală și întreprinzătorul titular al acesteia, în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, acesta din urmă este subiectul de drept angajat în relațiile cu terții, învestind întreprinderea individuală cu exercitarea unui serviciu de interes public, autoritățile publice învestesc însuși întreprinzătorul cu exercitarea acestui serviciu.În aceste condiții, serviciul de interes public este prestat de întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale, iar învestirea, controlul și supravegherea de către autoritățile publice relativ la îndeplinirea respectivului serviciu public se realizează cu privire la întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale, care dobândește calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.Și considerentele hotărârii prealabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, menționată anterior, în sensul că „subiectul de drept angajat în relațiile cu terții este întotdeauna întreprinzătorul persoană fizică“, „doar acesta având capacitatea de a-și asuma obligații (…) și de a răspunde (…)“, conduc la concluzia că întreprinzătorul este cel care exercită serviciul de interes public.În raport cu ipoteza relevată în conținutul întrebării ce face obiectul sesizării, respectiv în situația în care activitatea economică desfășurată în cadrul întreprinderii individuale constă în prestarea unui serviciu de interes public, supus controlului ori supravegherii autorităților publice, întreprinzătorul, care organizează această activitate, este persoana supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu, așa încât acesta are calitatea de funcționar public în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.Întreprinzătorul titular al întreprinderii individuale nu face parte dintre persoanele la care se referă art. 308 alin. (1) din Codul penal, nefiind o persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal.Astfel, pe de o parte, întreprinderea individuală nu are, în mod cert, calitatea de persoană fizică, ci reprezintă o formă de organizare a unei activități, respectiv o întreprindere economică organizată de un întreprinzător persoană fizică, cu sensul atribuit întreprinderii economice în art. 2 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008.Pe de altă parte, întreprinzătorul nu exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul întreprinderii individuale. Acesta este titularul întreprinderii individuale, persoana care organizează întreprinderea și care răspunde pentru obligațiile asumate în exploatarea întreprinderii, după cum rezultă din art. 26 din aceeași ordonanță de urgență.Nu în ultimul rând, în considerentele Deciziei nr. 1/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a reținut, cu caracter obligatoriu, că „întreprinzătorul persoană fizică – titular al întreprinderii individuale – este cel care, în calitate de «angajator persoană fizică», poate angaja terțe persoane“.Prin urmare, raporturile dintre persoana fizică – întreprinzătorul titular și întreprinderea individuală nu sunt raporturi de subordonare, întreprinzătorul nu este angajat, nu exercită vreo însărcinare în cadrul întreprinderii individuale și nu lucrează în serviciul acesteia.Față de cele ce precedă, Înalta Curte de Casație și Justiție concluzionează în sensul că întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu este inclus în sfera de incidență a prevederilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, neavând calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal. În concepția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008, întreprinzătorul nu exercită vreo însărcinare în cadrul întreprinderii, ci este însuși titularul întreprinderii individuale, cel care organizează activitatea sub forma unei întreprinderi individuale.În situația în care întreprinzătorul, ca titular al unei întreprinderi individuale, exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.Având în vedere problema de drept supusă analizei și modalitatea de redactare a întrebării adresate de instanța de sesizare, se apreciază că se impune reformularea acesteia din rațiuni de acuratețe juridică, în condițiile în care chestiunea de drept în discuție rezultă cu claritate din conținutul întrebării, așa încât nu aduce atingere limitelor sesizării, dar și în considerarea naturii și scopului procedurii reglementate de art. 475 din Codul de procedură penală, mecanism de prevenire a unei practici judiciare neunitareÎn considerarea celor expuse, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 4.233/109/2018, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“ și va stabili că:Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală.În cazul în care întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. …  … 
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 4.233/109/2018, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale reprezintă, în sensul prevăzut de art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 175 alin. (2) teza a II-a din Codul penal, persoana care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv în cadrul unei întreprinderi individuale ce exercită un serviciu de interes public, care este supusă controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public“ și stabilește că:Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală.În cazul în care întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităților publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2020.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
CORINA-ALINA CORBU
Magistrat-asistent,
Florin Nicușor Mihalache

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește