DECIZIA nr. 13 din 18 ianuarie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 555 din 7 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 66
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 66
ART. 4REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 4REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 66
ART. 5REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 5REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 5REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 21
ART. 6REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 6REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 152 06/05/2020
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 51 16/02/2016
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LAHOTARARE 967 12/11/2020
ART. 9REFERIRE LAORDIN 874 22/05/2020
ART. 9REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 13REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 13REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 66
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 381 08/06/2021
ART. 15REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 3
ART. 15REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 16REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 17REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 6
ART. 19REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 19REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 13
ART. 20REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 20REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 22REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 22REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 66
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 152 06/05/2020
ART. 23REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 23REFERIRE LAOUG 1 21/01/1999 ART. 28
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 381 08/06/2021
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 87 03/03/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) și ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Constantin Bicoci-Stoica în Dosarul nr. 15.147/200/2020 al Judecătoriei Buzău – Secția civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.674D/2021.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 16 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 15.147/200/2020, Judecătoria Buzău – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) și ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Constantin Bicoci-Stoica într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție prin care a fost amendat pentru faptul că nu a purtat masca de protecție în spațiul public.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate au o formulare generică, fapta contravențională nefiind configurată prin lege. Art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020 nu descrie nicio acțiune sau inacțiune cu caracter antisocial care ar putea deveni elementele constitutive ale unei contravenții. Pentru a respecta principiul legalității, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale, pentru ca acesta să poate fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ de rang egal cu care textul sancționator se află în conexiune, în vederea stabilirii contravenției. În Legea nr. 55/2020 nu se face trimitere la o altă lege prin care să fie reglementate clar anumite contravenții, ci doar se menționează că acestea se vor stabili prin acte administrative. O asemenea manieră de reglementare nu înlătură elementele subiective sau discreționare ce pot interveni în momentul în care agentul constatator interpretează și aplică normele cuprinse în hotărâri ale Guvernului sau ordine ale miniștrilor. Nerespectarea principiului legalității viciază și aplicarea sancțiunilor contravenționale, care trebuie realizată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, referitoare la limitele sancțiunilor, respectiv proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului.6.Prevederile art. 65 lit. h) coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020 nu indică în mod neechivoc actele, faptele sau omisiunile care constituie contravenții și nici nu permit identificarea cu ușurință a acestora, prin trimiterea la actele normative cu care textul incriminator se află în conexiune. Actele normative conexe nu sunt definite nicăieri și nu pot fi identificate cu ușurință de destinatarii normei, care, prin generalitatea normei, reprezintă întreaga populație a țării. 7.În susținerea criticilor formulate, autorul excepției invocă cele reținute de Curtea Constituțională cu privire la cerințele de calitate a normelor juridice prin deciziile nr. 152 din 6 mai 2020 și nr. 51 din 16 februarie 2016.8.Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare și prevederilor constituționale ale art. 53, întrucât restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale este permisă numai în măsura în care o astfel de limitare este necesară într-o societate democratică și este proporțională cu situația care a determinat-o. Prin urmare, având în vedere că sancțiunea contravențională implică restrângerea unor drepturi ori a unor libertăți, stabilirea și aplicarea sa trebuie să fie proporționale cu fapta săvârșită de contravenient.9.Judecătoria Buzău – Secția civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât nu respectă condițiile de calitate a legii. În acest sens, arată că temeiul de drept al reținerii contravenției în sarcina autorului excepției este art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, care trimite la art. 5 alin. (2) lit. d) din aceeași lege, acest din urmă articol stipulând faptul că nerespectarea măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d), constituie contravenție. Acest din urmă text de lege nu determină în mod exact și neechivoc care sunt măsurile de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor de risc produs asupra sănătății, generând o lipsă de previzibilitate a legii față de destinatarii normei. Deși prin Hotărârea Guvernului nr. 967/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 noiembrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 și prin Ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativității purtării măștii de protecție, a triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă s-au stabilit măsurile concrete de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor de risc produs asupra sănătății, precum și instrucțiunile generale privind măsurile de igienă, instanța nu poate aprecia că aceste acte normative cu forță inferioară au capacitatea de a acoperi lipsurile calitative ale Legii nr. 55/2020, cu atât mai mult cu cât, prin prisma intervalului redus de timp de la data intrării în vigoare a legii și până la data constatării faptei contravenționale, a fost imposibilă cristalizarea unei jurisprudențe a instanțelor prin care sintagma din articolele atacate pentru neconstituționalitate să primească o interpretare constantă. Astfel, instanța apreciază că art. 5 alin. (2) lit. d), art. 65 lit. h) și art. 66 lit. a), în ceea ce privește trimiterea la art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, sunt neconstituționale prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție. De asemenea, consideră că este încălcat art. 53 din Constituție, întrucât legiuitorul nu a individualizat fapta contravențională, neindicând măsurile de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor de risc produs asupra sănătății, fapta imputată autorului excepției nefiind astfel individualizată. În absența unui astfel de demers din partea legiuitorului, nu pot fi determinate natura și gravitatea faptei imputate, ceea ce generează concluzia că procesul de individualizare a sancțiunii contravenționale pe care instanța este chemată să îl efectueze nu poate fi considerat unul just.10.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) și ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 66 lit. a), critica vizează doar trimiterea la art. 65 lit. h). Prin urmare, obiectul controlului de constituționalitate îl constituie art. 5 alin. (2) lit. d), art. 65 lit. h) și art. 66 lit. a) în ceea ce privește trimiterea la art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: – Art. 5 alin. (2) lit. d): „Măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților sunt: […] d) măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu;“;– Art. 65 lit. h): „Constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni, următoarele fapte săvârșite pe durata stării de alertă: […] h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d);“;– Art. 66 lit. a): „Contravențiile prevăzute la art. 65 se sancționează după cum urmează:– a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravențiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) și ș);“.14.Autorul excepției susține că aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) și ale art. 53 referitoare la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, respectiv condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin prisma unor critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, Curtea a reținut, în esență, că Legea nr. 55/2020 consacră un ansamblu de măsuri care, în contextul pandemiei de COVID-19, sunt considerate apte să contribuie la prevenirea și combaterea efectelor acesteia, măsuri al căror conținut este reglementat la nivelul legii, dar a căror aplicare concretă este stabilită prin hotărâri ale Guvernului, în funcție de existența și incidența anumitor factori de risc. În acest sens, dispozițiile art. 3 alin. (4) și ale art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 55/2020 dispun că starea de alertă se instituie și se prelungește, după caz, de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, avându-se în vedere: amploarea situației de urgență, respectiv manifestarea generalizată a tipului de risc la nivel local, județean sau național, intensitatea situației de urgență, respectiv viteza de evoluție, înregistrată sau prognozată, a fenomenelor distructive și gradul de perturbare a stării de normalitate, insuficiența și/sau inadecvarea capabilităților de răspuns, densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc, existența și gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc. Dispozițiile art. 6 din același act normativ prevăd că „Hotărârile prin care se declară ori se prelungește starea de alertă, precum și cele prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind: a) baza legală; b) perioada stării de alertă; c) măsuri pentru creșterea capacității de răspuns, asigurarea rezilienței comunităților și diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condițiile concrete de aplicare și destinatarii acestor măsuri; d) instituțiile și autoritățile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor, după caz“.16.În cadrul art. 5 sunt prevăzute o serie de măsuri de creștere a capacității de răspuns, pentru asigurarea rezilienței comunităților și pentru diminuarea impactului tipului de risc. Între măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților sunt menționate și „măsurile de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu“. Curtea a apreciat că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie, în realitate, un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, măsuri care atrag obligații a căror încălcare constituie contravenții. De asemenea, a arătat că este vorba de măsuri menționate în Legea nr. 55/2020.17.Curtea a amintit că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 55/2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie sau se prelungește starea de alertă trebuie să precizeze, în mod clar, care sunt măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților, astfel că îi revine executivului sarcina să selecteze, în funcție de datele concrete ale evoluției pandemiei la un anumit moment, acele măsuri prevăzute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrângere proporțională a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ale persoanei. 18.Curtea a arătat că precizarea acestor măsuri în textele de lege supuse controlului de constituționalitate ar avea drept consecință aplicarea lor pe toată durata pandemiei de COVID-19, fără a da posibilitatea autorităților să selecteze necesitatea și intensitatea intervenției în funcție de evoluția rapidă și imprevizibilă a acestui fenomen. Reglementarea ar dobândi astfel un caracter rigid, făcând imposibilă o aplicare flexibilă, astfel încât să se asigure în mod eficient obiectivul stabilit de legiuitor de prevenire și combatere a efectelor pandemiei de COVID-19, dar și imperativul respectării caracterului proporțional al restrângerii exercițiului unor drepturi prin raportare la acest obiectiv și datele concrete ale realității. S-ar putea ajunge astfel în situația în care obligațiile impuse să aibă aceeași sferă de aplicare, deși gravitatea fenomenului s-a redus, justificând restrângerea acestei sfere sau chiar neaplicarea măsurilor.19.Caracterul general al dispozițiilor de lege analizate, ce necesită raportarea la acte administrative normative secundare în vederea aplicării, nu trebuie să conducă la concluzia că faptele care constituie contravenție sunt stabilite de organele administrative. Astfel, sintagma „măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor“ din cuprinsul Legii nr. 55/2020 se referă la măsuri consacrate la nivelul legii, așa cum de altfel este și măsura obligativității purtării măștii de protecție, consacrată în mod expres în conținutul art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. În situația persoanelor care au fost sancționate contravențional pentru nerespectarea obligației de a purta masca de protecție, Curtea a constat că acestea aveau posibilitatea de a lua cunoștință de această obligație prin examinarea conținutului art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. De asemenea, hotărârile Guvernului emise pentru instituirea și prelungirea stării de alertă, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, au menționat în mod constant obligativitatea purtării măștii de protecție.20.Prin urmare, având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a considerat că persoanele fizice aveau posibilitatea de a cunoaște măsurile la care se referă art. 5 alin. (2) lit. d) și art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, precum și obligațiile ce le revin, astfel încât să își poată conforma conduita potrivit dispozițiilor legale și să înțeleagă consecințele nerespectării acestor obligații.21.De asemenea, a apreciat că aceleași concluzii sunt valabile și în ceea ce privește posibilitatea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată de a identifica fapta contravențională, de a evalua gravitatea faptei și de a stabili o sancțiune contravențională proporțională cu aceasta.22.Curtea a reținut și că art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 prevede posibilitatea agentului constatator ca, în cazul constatării săvârșirii unei contravenții prevăzute la art. 65 lit. h) din același act normativ, să aplice o amendă de la 500 lei la 2.500 lei. În aplicarea acestei sancțiuni, agentul constatator va avea în vedere măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților, reglementate la nivel de lege și nominalizate în cuprinsul hotărârilor Guvernului de declarare sau prelungire a stării de alertă, obligațiile ce revin persoanelor fizice, valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viață și dreptul la sănătate, precum și împrejurările în care fapta a fost comisă, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare și sancționare. Prin urmare, Curtea a apreciat că agentul constatator și – în cazul contestării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției – instanța de judecată dispun de elementele necesare identificării faptei contravenționale și aprecierii caracterului proporțional al sancțiunii contravenționale.23.Cu același prilej, Curtea a menționat că nu sunt incidente considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 152 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, prin care a fost sancționat ca neconstituțional textul art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, întrucât acesta nu prevedea concret faptele care atrăgeau răspunderea contravențională și stabileau, în mod nediferențiat pentru toate acestea fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeași sancțiune contravențională principală. Or, dispozițiile analizate ale Legii nr. 55/2020 fac posibilă identificarea obligațiilor individuale a căror nerespectare constituie contravenție și permit organului constatator și, în cazul contestării, instanței de judecată ca, având în vedere valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viață și dreptul la sănătate, să aprecieze asupra gravității faptei și proporționalității sancțiunii contravenționale.24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele Deciziei nr. 381 din 8 iunie 2021 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Bicoci-Stoica în Dosarul nr. 15.147/200/2020 al Judecătoriei Buzău – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) și ale art. 66 lit. a) în ceea ce privește trimiterea la art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Buzău – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 ianuarie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x