DECIZIA nr. 13 din 14 ianuarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5)-(7) din Codul de procedură civilă și ale art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepție ridicată de Alexandrina Cioroiu, Adriana Hurtoi, Vasilica Violeta Lepădatu, Vasile Necula, Maria Rădulescu, Doinița Roșca, Vasile Șovăială și Zeinedin Ghiulendar în Dosarul nr. 5.713/118/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.554D/2018. … 2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției, domnul avocat Rareș Matei, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției care susține că textele de lege criticate aduc atingere art. 11 alin. (1) și (2), art. 16,art. 20,art. 21 alin. (1) și (3), art. 53 și art. 148 alin. (2) din Constituție. Acesta arată, în esență, că dosarele care au ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale sunt dosare de o complexitate mare în care ar trebui asigurat accesul părților inclusiv la calea de atac a recursului. Inexistența căii de atac a recursului conduce la discriminarea autorilor care nu au dreptul să exercite o cale superioară de atac. Se încalcă accesul autorilor la justiție, acces garantat prin Constituție și prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sunt aplicabile, de asemenea, considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017. … 4.Depune concluzii scrise și jurisprudență considerată relevantă. … 5.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele criticate sunt norme de procedură ce țin de opțiunea legiuitorului, iar pentru conflictele de muncă și de asigurări sociale nu este obligatorie parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicție. Nu sunt aplicabile considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, deoarece textele de lege criticate stabilesc calea de atac după criteriul materiei, iar nu după un anumit prag valoric așa cum s-a reținut în respectiva decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.713/118/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (5)-(7) din Codul de procedură civilă și ale art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepția a fost ridicată de Alexandrina Cioroiu, Adriana Hurtoi, Vasilica Violeta Lepădatu, Vasile Necula, Maria Rădulescu, Doinița Roșca, Vasile Șovăială și Zeinedin Ghiulendar într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de autorii excepției ca urmare a respingerii cererii lor de reîncadrare retroactivă într-o grupă de muncă pentru perioadele expres menționate în acțiune. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii fac referire la doctrină, precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens sunt invocate considerentele reținute în hotărârile pronunțate în cauzele Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii din 21 februarie 1975, Airey împotriva Irlandei din 9 octombrie 1979, Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii din 28 mai 1985, Kemp și alții împotriva Luxemburgului din 24 aprilie 2008, Cantoni împotriva Franței din 15 noiembrie 1996, Lawless împotriva Irlandei din 1 iulie 1961, Lungoci împotriva României din 26 ianuarie 2006, Ruiz-Mateos împotriva Spaniei din 26 iunie 1993 și Miu împotriva României din 6 noiembrie 2012. Astfel, din jurisprudența anterior menționată autorii rețin că art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează nu numai condițiile necesare desfășurării unui proces echitabil, ci și dreptul de a accede la un astfel de proces, precum și importanța exercitării unui astfel de drept; dreptul de acces la instanță trebuie privit prin raportare la locul prioritar pe care îl deține într-o societate democratică dreptul la un proces echitabil; obligațiile rezultând din Convenție, respectiv obligația de a asigura acces la justiție, cer măsuri pozitive din partea statului; dreptul de acces la un tribunal nu este absolut, ci poate suferi limitări, care însă nu îi pot afecta esența și sunt conforme numai în cazul în care urmăresc un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Autorii fac referire și la Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, este neconstituțională. … 8.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu șia exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare au fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse la dosar, concluziile apărătorului autorilor excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost reținut în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 493 alin. (5)-(7) din Codul de procedură civilă și ale art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Curtea observă însă că autorii excepției au ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza a treia din Codul de procedură civilă și ale art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011. În realitate, din examinarea textelor supuse controlului, Curtea reține că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 483 alin. (2) teza întâi cu referire la sintagma „conflictele de muncă și de asigurări sociale“ din Codul de procedură civilă și ale art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, având următorul conținut:– Art. 483 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în […] conflictele de muncă și de asigurări sociale[…]“; … – Art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011: „Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.“ …  … 13.În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 11 alin. (1) și (2) – Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (3) – Accesul liber la justiție, art. 31 alin. (1) și (2) – Dreptul la informație, art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 148 alin. (2) – Integrarea în Uniunea Europeană. Sunt încălcate, de asemenea, art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 – Dreptul la un recurs efectiv, art. 14 – Interzicerea discriminării, art. 17 – Interzicerea abuzului de drept, art. 18 – Limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, se aduce atingere și dispozițiilor art. 8 privind dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor naționale, ale art. 10 referitor la accesul egal la un tribunal independent și imparțial și ale art. 30 referitor la interpretarea Declarației din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Sunt încălcate și dispozițiile art. 47 – Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, așa cum prevede art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, modificat de art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. … 15.Curtea constată că procesul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a început în anul 2015, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, iar nu cele ale art. 483 alin. (2) teza întâi cu referire la sintagma „conflictele de muncă și de asigurări sociale“ din Codul de procedură civilă care, așa cum s-a arătat la paragraful anterior, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. … 16.Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, precum și faptul că dispozițiile art. 483 alin. (2) teza întâi cu referire la sintagma „conflictele de muncă și de asigurări sociale“ din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepția neconstituționalitate, aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 17.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011, Curtea constată că acestea reglementează o normă de procedură, legiuitorul consacrând în mod expres în materia cererilor referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă dublul grad de jurisdicție. Practic, întrucât apelul este o cale devolutivă de atac, persoana beneficiază de o examinare în fond a cauzei sale atât în fața tribunalului, cât și a curții de apel. În sistemul actualului Cod de procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, exercitându-se doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, astfel încât pe calea recursului se realizează exclusiv o analiză a legalității hotărârii atacate. În acest context, legiuitorul a prevăzut ca anumite hotărâri, pronunțate în anumite materii, cum este aceea a cererilor referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, să nu fie supuse recursului. … 18.Referitor la încălcarea art. 16 din Constituție prin raportare la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin prisma art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 din Constituție, Curtea observă că rațiunea instituirii unei singure căi de atac în materia conflictelor individuale de muncă are în vedere specificul și implicațiile lor sociale, precum și faptul că acestea se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a reglementat două grade de jurisdicție, respectiv o singură cale de atac – apelul. Nicio dispoziție constituțională și nicio reglementare internațională nu stabilesc numărul căilor de atac, reglementarea acestora intrând în competența legiuitorului național. Stabilirea unor reguli diferențiate, ținând seama de specificul unor litigii sau chiar de situația particulară în care se află persoanele implicate, nu are semnificația instituirii unor privilegii ori discriminări (a se vedea Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007, și Decizia nr. 711 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2017, paragraful 18). … 19.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție prin raportare la art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută. … 20.Cu privire la art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin Decizia nr. 46 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 30 mai 2017, paragraful 38, Curtea Constituțională a observat că în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, spre exemplu în Hotărârea din 22 decembrie 2010, pronunțată în cauza C-279/09 – DEB Deutsche Energiehandels und Beratungsgesellschaft mbH împotriva Bundesrepublik Deutschland, paragraful 35, s-au statuat următoarele: în măsura în care Carta conține drepturi ce corespund celor garantate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit art. 52 alin. (3) din acest act, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași precum cele prevăzute de Convenție și, în special, prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Așadar, în ceea ce privește conținutul dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil prevăzut de art. 47 din Cartă, Curtea de la Luxemburg a reținut prin Hotărârea din 26 februarie 2013, pronunțată în Cauza C311/11 – Stefano Melloni împotriva Ministerio Fiscal, paragraful 50, că acesta corespunde conținutului pe care jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului îl recunoaște drepturilor garantate de art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea hotărârile Curții Europene a Dreptului Omului pronunțate în cauzele Medenica împotriva Elveției din 14 iunie 2001, paragrafele 56-59, Sejdovic împotriva Italiei din 1 martie 2006 paragrafele 84, 86 și 98, și Haralampiev împotriva Bulgariei din 24 aprilie 2012, paragrafele 32 și 33). … 21.Curtea reține că reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Kudła împotriva Poloniei, paragraful 157). … 22.În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că principiul triplului grad de jurisdicție nu este un principiu constituțional care să impună legiuitorului garantarea accesului persoanelor la trei grade de jurisdicție. Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicție ale unui proces, iar, potrivit art. 126 alin. (2) coroborat cu art. 129 din aceasta, stabilirea căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 25 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, paragraful 15). … 23.Totodată, Curtea a mai statuat că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică prin natura sa o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituite obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, paragraful 21). … 24.Aplicând considerentele anterior menționate, Curtea constată că autorii excepției au avut acces la judecarea cauzei în primă instanță și în apel care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, astfel încât nu se poate reține încălcarea dreptului lor de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. … 25.Cu privire la încălcarea celorlalte dispozițiile constituționale și convenționale invocate, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate este nemotivată, deoarece autorul nu indică motivele pentru care acestea ar fi încălcate, iar din compararea cu textele de lege supuse controlului nu se poate reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate. Astfel, Curtea nu va analiza pe fond o astfel de critică, potrivit celor reținute prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012. … 26.În final, Curtea reține că în prezenta cauză nu sunt aplicabile cele reținute prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională. Curtea constată că admiterea excepției cu acel prilej a avut ca temei încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție întrucât legiuitorul a stabilit un prag valoric prin care nu a asigurat o protecție egală a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, creând discriminări între cetățeni – în ceea ce privește dreptul de a formula o cale de atac – în funcție de valoarea cererii adresate instanței judecătorești. Este vorba de o discriminare pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de persoane care au formulat cereri evaluabile în bani. Or, Curtea reține că aceste considerente nu sunt aplicabile în cauza de față unde criteriul folosit este cel al materiei, care poate fi stabilit de legiuitor potrivit opțiunii sale, fără a se putea pune semnul egalității între persoane care au litigii din materii diferite. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza întâi cu referire la sintagma „conflictele de muncă și de asigurări sociale“ din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Alexandrina Cioroiu, Adriana Hurtoi, Vasilica Violeta Lepădatu, Vasile Necula, Maria Rădulescu, Doinița Roșca, Vasile Șovăială și Zeinedin Ghiulendar în Dosarul nr. 5.713/118/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași părți, în același dosar, al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent
Cristina Cătălina Turcu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește