DECIZIA nr. 129 din 20 martie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 6 iunie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 113
ActulREFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 113
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 113
ART. 4REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 113
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 5REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 113
ART. 6REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 113
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 47 12/02/2013
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 1021 14/07/2011
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 113
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 113
ART. 14REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 14REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 113
ART. 15REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 502
ART. 15REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 354
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 15REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 42
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 42
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1069 14/07/2009
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 20REFERIRE LACOD PR FISCALA (R) 24/12/2003 ART. 113
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 819 24/11/2015
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 113 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Luciana Maria Șerban în Dosarul nr. 12.031/190/2014 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 79D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că părțile Ungur Lucian Adrian și Ungur Mirela Maria au depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa acestora.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că textul criticat este clar în ceea ce privește atât regula cu privire la condițiile înstrăinării bunurilor, respectiv dovada plății obligațiilor fiscale ale vânzătorului, cât și cu privire la excepțiile de la această regulă în ceea ce privește transferul de proprietate prin procedura de executare silită, procedura insolvenței și procedurile de lichidare. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, arată că, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii au obligația de a contribui cu taxe și impozite la cheltuielile statului, iar dreptul de proprietate implică inclusiv respectarea sarcinilor care revin proprietarului. Cu privire la solicitarea referitoare la completarea textului art. 113 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 cu o nouă excepție, aceasta este inadmisibilă, deoarece Curtea Constituțională nu poate deveni legiuitor pozitiv.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 6 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 12.031/190/2014, Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 113 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Luciana Maria Șerban, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat împotriva unei sentințe pronunțate de Judecătoria Bistrița, prin care a fost respinsă cererea prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic cu privire la transmiterea dreptului de proprietate, deoarece nu a îndeplinit toate cerințele legale prevăzute pentru încheierea valabilă a contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv cele prevăzute la art. 113 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că art. 113 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 este contrar art. 1 alin. (5) și art. 44 alin. (2) din Constituție, sens în care arată că prin prevederile criticate ar trebui înlăturate de la aplicare dispozițiile art. 113 alin. (4) și alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, în situația în care se solicită instanței de judecată pronunțarea unei soluții de validare a unui antecontract de vânzare-cumpărare care să țină loc de act autentic. În acest context, precizează că, la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, vechiul Cod civil nu prevedea o astfel de condiție pentru încheierea contractelor autentice, respectiv pentru transmiterea dreptului de proprietate, astfel cum este cea cuprinsă la art. 113 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.7.Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția I civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu, Decizia nr. 1.021 din 14 iulie 2011 și Decizia nr. 47 din 12 februarie 2013, prin care s-a statuat că impunerea obligației prevăzute în textul criticat este motivată de necesitatea creării unui climat de stabilitate și securitate juridică, precum și de preocuparea statului în a găsi metode eficiente pentru a determina contribuabilul să își execute obligațiile fiscale, indiferent de natura și cuantumul lor. 8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece criticile acesteia vizează necesitatea completării prevederilor art. 113 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 cu o nouă excepție de la obligativitatea achitării debitelor la bugetul local de către vânzător, anterior înstrăinării dreptului de proprietate asupra imobilelor.10.Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă deoarece, în realitate, autoarea acesteia solicită completarea soluției legislative și introducerea unei noi excepții de la regula prezentării certificatului de atestare fiscală și pentru situații în care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină locul unui contract de vânzare-cumpărare. Totodată, menționează că textul de lege criticat îndeplinește condițiile de claritate, cazurile de exceptare de la obligația prezentării certificatelor de atestare fiscală fiind precis determinate. Cu privire la invocarea art. 44 alin. (2) din Constituție, precizează că cetățenii au obligația fundamentală de a contribui prin taxe și impozite la cheltuielile statului [art. 56 din Constituție], iar, pe de altă parte, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului [art. 44 alin. (7) ultima teză din Constituție], printre care se numără și obligația din prezenta cauză.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 113 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins: „(6) Prevederile alin. (4) și (5) nu sunt aplicabile în cazul procedurii de executare silită, procedurii insolvenței și procedurilor de lichidare.“ 14.Dispozițiile art. 113 alin. (4) și (5) la care face referire textul criticat au următorul cuprins: „(4) Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate autorității administrației publice locale în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, potrivit alin. (2), inclusiv sumele reprezentând amenzi existente în evidența organului fiscal. Pentru bunul care se înstrăinează, impozitul datorat este cel recalculat pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică persoanei care înstrăinează, potrivit Codului fiscal. (5)Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor alin. (4), sunt nule de drept.“15.Curtea constată că Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost abrogată prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, iar Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispozițiile criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauză.16.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii și art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate instituie excepții de la regula generală potrivit căreia, pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate autorității administrației publice locale în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, situație în care impozitul datorat se aplică persoanei care înstrăinează bunul, iar în cazul înstrăinării unor bunuri și încheierii unor acte cu nerespectarea acestei cerințe, acestea sunt nule de drept.18.Curtea observă că rațiunea care a stat la baza soluției legislative de la care derogă prevederile criticate a fost crearea unui climat de stabilitate și securitate juridică, precum și preocuparea statului în a găsi metode eficiente pentru a determina contribuabilul să își execute obligațiile fiscale, indiferent de natura și cuantumul lor. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea a reținut că o asemenea măsură este expresia obligației pozitive a statului de a asigura ritmicitatea și certitudinea alimentării bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligațiilor fiscale care revin în sarcina contribuabililor. Prin urmare, faptul că legiuitorul a condiționat înstrăinarea unui teren sau a unei clădiri de stingerea tuturor creanțelor fiscale locale ale titularului dreptului de proprietate nu echivalează cu instituirea unei incapacități de a vinde sau de a dona bunul imobil în cauză, ci, din contră, o asemenea condiționare este menită să asigure în mod eficient îndeplinirea unei obligații legale și constituționale a persoanelor fizice sau juridice, și anume plata sarcinilor fiscale, indiferent de natura lor, la bugetele locale. Așa fiind, Curtea a constatat că dispozițiile de lege care instituie obligativitatea dobândirii certificatului de atestare fiscală drept condiție pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport sunt constituționale. 19.De asemenea, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat. Cu alte cuvinte, valabilitatea antecontractului de vânzare este supusă legii în vigoare la data încheierii sale, iar efectul specific al acestuia, referitor la transmiterea în viitor a dreptului de proprietate, respectiv la momentul încheierii contractului de vânzare, este supus legii în vigoare la data încheierii acestui din urmă contract. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 20).20.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate ridicată în prezenta cauză, din motivarea acesteia, Curtea observă că autoarea este nemulțumită de faptul că textul de lege criticat nu conține și alte excepții de la aplicarea dispozițiilor art. 113 alin. (4) și (5) din Codul de procedură fiscală cu privire la condițiile în care poate fi înstrăinat dreptul de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, respectiv o nouă excepție de la obligativitatea achitării debitelor la bugetul local de către vânzător anterior înstrăinării dreptului de proprietate asupra imobilelor, ipoteză în care partea cu care a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare se regăsește. Astfel, ca urmare a neîndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 113 alin. (4) și (5) din Codul de procedură fiscală, promitentul-vânzător nu poate înstrăina bunul, iar promitentul-cumpărător nu poate deveni titularul dreptului de proprietate. 21.Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale, instanța de contencios constituțional nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja instituite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016, paragraful 14), astfel că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 113 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Luciana Maria Șerban în Dosarul nr. 12.031/190/2014 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția I civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 martie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x