DECIZIA nr. 129 din 15 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 2 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Florin Lucian Grădinaru în Dosarul nr. 12.528/197/2018 al Tribunalului Brașov – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.766D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că art. 60 din Codul penal din 1969 prevedea situații speciale, precum cea invocată de autorul excepției, contrar susținerilor acestuia. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 29 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 12.528/197/2018, Tribunalul Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. 2 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Florin Lucian Grădinaru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de autorul excepției împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă cererea de liberare condiționată formulată de același autor. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 59 alin. 2 din Codul penal din 1969 încalcă dispozițiile art. 42 și art. 50 din Constituție, prin faptul că nu prevăd posibilitatea liberării condiționate a persoanelor care îndeplinesc condițiile reglementate prin textul criticat, dar nu pot presta o muncă, întrucât starea de sănătate nu le permite aceasta. Se arată că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate nu a putut fi încadrat în muncă, întrucât suferă de un handicap atestat medical, preexistent detenției, precum și de boli dobândite în perioada detenției. … 6.Tribunalul Brașov – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 prevedea condițiile ca persoana condamnată să fie stăruitoare în muncă, disciplinată și să dea dovezi temeinice de îndreptare, precum și faptul că se ținea seama și de antecedentele sale penale, pentru a putea fi liberată condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei închisorii. Astfel, potrivit prevederilor art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, pentru a putea fi liberată condiționat, persoana condamnată trebuia să execute cel puțin 2/3 din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășea 10 ani, trebuia să fie stăruitoare în muncă și să dea dovezi temeinice de îndreptare, la acordarea liberării condiționate ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Art. 59 alin. 2 din Codul penal din 1969 prevedea posibilitatea reducerii perioadei ce trebuia executată efectiv de către persoana condamnată, de la 2/3 la 1/2 din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, dacă aceasta prestează o muncă. Se arată că nici Codul penal din 1969, nici Codul penal în vigoare nu prevăd posibilitatea reducerii perioadei ce trebuie executată efectiv din pedeapsă de către persoana condamnată, de la 2/3 la 1/2 din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, dacă persoana în cauză nu prestează muncă, chiar dacă imposibilitatea prestării muncii este determinată de motive medicale, dar că nimic nu împiedică persoana condamnată, care consideră că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 589 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală să formuleze o cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii, în condițiile prevăzute la art. 592 și următoarele din Codul de procedură penală. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 59 alin. 2 din Codul penal din 1969, care au următorul cuprins: „În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.“ … 11.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 42 cu privire la interzicerea muncii forțate și ale art. 50 referitoare la protecția persoanelor cu handicap. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiectul excepțiilor de neconstituționalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 1.037 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, și Decizia nr. 145 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate invocate. … 13.Prin deciziile anterior menționate, Curtea a statuat că respectarea egalității în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalității nu presupune uniformitate, ci presupune ca la situații egale să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit. Altfel spus, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite. Este firesc și echitabil ca legiuitorul să îi stimuleze pe condamnații care desfășoară o muncă utilă, sunt stăruitori în muncă și dau dovadă prin aceasta că s-au îndreptat. Cei care satisfac aceste condiții se bucură de acest tratament fără discriminări, după cum cei care nu prestează munca, indiferent din ce cauză, sunt supuși altui tratament, tot fără discriminări. Legiuitorul a avut în vedere situația specială a altor categorii de condamnați, stabilind în acest sens, prin dispozițiile art. 60 din Codul penal, condițiile liberării condiționate în cazuri speciale. … 14.Totodată, Curtea a reținut că este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condițiile în care poate fi acordată liberarea condiționată și mijloacele de stimulare a condamnaților în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiționată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocație pe care o au, prin voința legiuitorului, toți condamnații care, după ce au executat fracțiunile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, și condiția de a fi disciplinați și de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă. … 15.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții Constituționale mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior analizate sunt aplicabile și în prezenta cauză. … 16.Totodată, critici de neconstituționalitate similare au fost formulate și cu privire la prevederile art. 100 alin. (3) din Codul penal, care conține o dispoziție legală similară celei prevăzute la art. 59 alin. 2 din Codul penal din 1969. În acest sens, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 595 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 24 noiembrie 2015, și Decizia nr. 207 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 5 iulie 2017, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 17.Prin Decizia nr. 595 din 1 octombrie 2015, precitată, paragrafele 13-17, Curtea a reținut că art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, reglementează dreptul la muncă al persoanelor condamnate, arătând că acestora li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ținându-se seama de calificarea, deprinderile și aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranță, precum și de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora. Curtea a constatat că prevederile art. 78 anterior citat sunt aplicate în coroborare cu dispozițiile capitolului VI – „Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate“ al titlului III – „Executarea pedepselor privative de libertate“, art. 83-88, din aceeași lege, care prevăd regimul de prestare a muncii, munca prestată în cazuri speciale, durata muncii prestate, plata muncii prestate, repartizarea veniturilor și recuperarea pagubelor. Astfel, art. 78 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 prevede că munca persoanelor condamnate în penitenciare se realizează: în regim de prestări de servicii pentru persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul ori exteriorul penitenciarului; în regie proprie; pentru activități cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului; în caz de calamitate; în caz de voluntariat; și în alte cazuri, în condițiile legii. De asemenea, dispozițiile art. 85 și 86 din Legea nr. 254/2013 stabilesc că durata muncii prestate este cea reglementată prin legislația muncii și că veniturile realizate de persoanele condamnate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale și se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. Totodată, capitolul VII, art. 89-94, din Legea nr. 254/2013 reglementează participarea persoanelor condamnate la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională a persoanelor condamnate. În aceste condiții, art. 94 conține dispoziții speciale privind persoanele condamnate care prezintă dizabilități, stabilind la alin. (1) că Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului dispun măsuri specifice pentru protecția sănătății fizice și psihice a unor astfel de persoane. Conform alin. (2) al art. 94, persoanelor condamnate care prezintă dizabilități li se asigură condiții pentru participarea la activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase adecvate nevoilor și personalității lor, în funcție de opțiunile și aptitudinile lor. Capitolul VIII din Legea nr. 254/2013 reglementează liberarea condiționată, art. 95 din lege condiționând liberarea condiționată a persoanei condamnate înainte de executarea în întregime a pedepsei privative de libertate de îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 99 și 100 din Codul penal. … 18.Totodată, Curtea a reținut că, în aplicarea dispozițiilor penale anterior referite, care constituie din acest punct de vedere legea generală în materie, prevederile art. 96 din Legea nr. 254/2013 reglementează modul de calcul al părții din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate și/sau a instruirii școlare și formării profesionale. Potrivit alin. (1) al acestui articol, pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă; b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopții, se consideră 3 zile executate pentru două nopți de muncă; d) în cazul participării la cursurile de școlarizare pentru formele de învățământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an școlar; e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională; f) în cazul elaborării de lucrări științifice publicate sau invenții și inovații brevetate, se consideră 30 de zile (în prezent, 20 de zile) executate, pentru fiecare lucrare științifică sau invenție și inovație brevetate. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată. … 19.Prin urmare, Curtea a constatat că atât prestarea unei munci de către persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, în condițiile dispozițiilor art. 83-88 din Legea nr. 254/2013, cât și participarea acestora la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională, precum și luarea în calcul a duratei acestor activități cu prilejul acordării liberării condiționate, potrivit art. 100 din Codul penal, după algoritmul prevăzut la art. 96 din Legea nr. 254/2013, reprezintă beneficii acordate de legiuitor, în condițiile legii, persoanelor condamnate apte să desfășoare asemenea activități. Astfel, persoanele condamnate inapte de muncă pot beneficia de dispozițiile art. 95 coroborate cu cele ale art. 96 alin. (1) lit. d)-f) din Legea nr. 254/2013, care echivalează absolvirea unui an universitar cu 30 de zile executate din pedeapsa închisorii, absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională cu 20 de zile executate din pedeapsa închisorii, iar elaborarea fiecărei lucrări științifice și a fiecărei invenții și inovații brevetate cu 30 de zile (în prezent, 20 de zile) executate din pedeapsa închisorii. … 20.Din economia reglementării, Curtea a constatat că legiuitorul a stabilit cazuri de reducere a pedepsei de care pot beneficia și persoane inapte de muncă, adaptând practic reglementarea și la situația persoanelor cu handicap. … 21.Așa fiind, Curtea a reținut că prevederile art. 100 alin. (3) din Codul penal nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 50 referitoare la protecția persoanelor cu handicap. … 22.Or, având în vedere că prevederile art. 59 alin. 2 din Codul penal din 1969 și cele ale art. 100 alin. (3) din Codul penal conțin norme similare, iar autorul excepției de neconstituționalitate a executat pedeapsa dispusă în privința sa ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 254/2013, cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 595 din 1 octombrie 2015 sunt aplicabile și în prezenta cauză. … 23.În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 din Constituție, Curtea reține că, prin reglementarea soluției cuantificării muncii prestate de către persoana condamnată și a luării ei în considerare cu prilejul calculului fracțiilor de pedeapsă ce trebuie executate în vederea liberării condiționate, legiuitorul nu a încălcat prevederile constituționale ce interzic munca forțată. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Lucian Grădinaru în Dosarul nr. 12.528/197/2018 al Tribunalului Brașov – Secția penală și constată că dispozițiile art. 59 alin. 2 din Codul penal din 1969 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește