DECIZIA nr. 128 din 20 martie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 594 din 12 iulie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 3REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 9REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 10REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE 293 25/11/2015
ART. 11REFERIRE LAOUG 35 02/09/2015
ART. 11REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 242 19/04/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LALEGE 293 25/11/2015
ART. 20REFERIRE LAOUG 35 02/09/2015 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998
ART. 21REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 507 04/07/2017
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 387 06/06/2017
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 221 04/04/2017
ART. 23REFERIRE LALEGE 185 02/07/2015
ART. 23REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 70 04/11/2014 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 17
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 192 31/03/2005
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 507 04/07/2017
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 387 06/06/2017
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 221 04/04/2017
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 69 29/01/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 260 23/04/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 763 29/11/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.->1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5) și (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Ramona Elena Albu în Dosarul nr. 1.696/105/2016 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.405D/2016.2.->La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Direcția de Sănătate Publică Prahova, Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor Publice. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 769D/2017 și 1.816D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5^5) și (5^10) din același act normativ, excepție ridicată de Anca Anamaria Dobrescu și Filofteia Bursuc în dosarele nr. 1.695/105/2016 și nr. 5.607/105/2016 ale Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.4.->La apelul nominal lipsesc autorii excepției și părțile Direcția de Sănătate Publică Prahova, Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor Publice. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 3.405D/2016, 769D/2017 și 1.816D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 769D/2017 și 1.816D/2017 la Dosarul nr. 3.405D/2016, care este primul înregistrat.6.->Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 13 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.696/105/2016, Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5) și (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Ramona Albu în cadrul unei acțiuni privind drepturi salariale.8.Prin Încheierea din 20 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.695/105/2016, Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, raportate la cele ale art. 1 alin. (5^5) și (5^10) din același act normativ. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Anca Anamaria Dobrescu în cadrul unei acțiuni privind drepturi salariale.9.Prin Încheierea din 21 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.607/105/2016, Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, raportate la cele ale art. 1 alin. (5^5) și (5^10) din același act normativ. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Filofteia Bursuc în cadrul unei acțiuni privind drepturi salariale.10.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 a prevăzut o majorare cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, majorare raportată la nivelul acestor venituri acordat pentru luna septembrie 2015. Prin alin. (10) al aceluiași articol de lege, de la această majorare a fost exclus personalul din direcțiile de sănătate publică. Astfel, s-a creat o diferență flagrantă între modalitatea de salarizare a unor categorii de personal cu aceleași atribuții în cadrul funcțiilor pe care le îndeplinesc.11.Ulterior a fost adoptată Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, prin care s-au modificat parțial dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, în sensul acordării majorării salariale de 25% și pentru personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică, prin raportare la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.12.Cu toate acestea, autorii excepției consideră că discriminarea este perpetuată, întrucât majorarea este mai mare pentru categoriile de personal pentru care creșterea salarială se raportează la nivelul veniturilor acordate pentru luna septembrie 2015. Astfel, amintesc că în luna iulie 2015 a avut loc asimilarea acestor categorii de personal la funcțiile și salariile personalului din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și, prin urmare, în luna septembrie 2015, au avut venituri mai mari față de luna iulie a aceluiași an. Pentru personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică majorarea se aplică însă luându-se în calcul salariul de bază din luna iunie 2015, chiar dacă și acestor categorii de salariați li s-a operat, în cursul lunii iulie 2015, asimilarea cu salariile personalului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Prin urmare, baza de calcul al majorării salariale este diferită, rezultând salarii mai mici decât cele pentru care baza de calcul este cuantumul veniturilor aferente lunii septembrie 2015.13.Autorii excepției consideră că nu se poate susține că salariile lor au fost deja majorate prin aplicarea Ordinului comun al Ministerului Sănătății și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 43/491/6.7.2015, astfel încât nu s-ar mai impune o majorare a salariului în plată în luna septembrie 2015, întrucât la momentul aplicării dispozițiilor ordinului amintit cuantumul salariilor lor a ajuns la un nivel pe care personalul Casei de Asigurări de Sănătate îl încasa deja de mai mulți ani.14.Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, având în vedere că personalul din direcțiile de sănătate publică, deși este tratat diferit de alte categorii de personal din sistemul public sanitar, nu este supus unei măsuri disproporționate în raport cu scopul urmărit. Astfel, reglementarea criticată a fost impusă de rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, fapt ce a determinat instituirea unui tratament juridic distinct.15.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.16.Guvernul, invocând cele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 242 din 19 aprilie 2016, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.17.Avocatul Poporului, invocând aceeași decizie a instanței de contencios constituțional, apreciază, de asemenea, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (13) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (5^5) și (5^10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014 și a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Totodată, Curtea reține că dispozițiile art. 1 alin. (5^5) și (5^10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 au fost introduse prin art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 2 septembrie 2015, aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015. Acest din urmă act normativ a introdus alin. (13) la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014.21.Curtea observă că, prin Încheierea din 13 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.696/105/2016, Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5) și (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Examinând însă încheierea de sesizare, motivarea excepției de neconstituționalitate invocată de autorul excepției, precum și opinia pe care instanța de judecată a formulat-o cu privire la excepția de neconstituționalitate, Curtea apreciază că, în realitate, dispozitivul acestei încheieri conține o eroare materială, excepția de neconstituționalitate referindu-se, în realitate, tot la dispozițiile art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 coroborate cu cele ale art. 1 alin. (5^5) și (5^10) din același act normativ, care au următorul conținut:– Art. 1 alin. (5^5): „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepție de la prevederile alin. (1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.“;– Art. 1 alin. (5^10): „Beneficiază de prevederile alin. (5^5) și (5^6) personalul din rețeaua de medicină școlară și universitară, preșcolară și antepreșcolară, asistență medicală comunitară, precum și personalul altor unități sanitare și medico-sociale publice.“;– Art. 1 alin. (13): „Pentru personalul direcțiilor de sănătate publică prevederile alin. (5^5) se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.“22.Autorii excepției apreciază că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 41 privind dreptul la muncă.23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 221 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017, Decizia nr. 507 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 18 august 2017, și Decizia nr. 387 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 20 septembrie 2017, Curtea, referindu-se la principiul constituțional al egalității în drepturi, a amintit cele statuate în jurisprudența sa, potrivit cărora „egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat“. În acest sens a fost invocată Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005. În ceea ce privește salarizarea, Curtea a apreciat că un tratament juridic identic „apare ca un imperativ în situația în care categoriile de persoane comparate desfășoară o muncă egală, în condiții identice ori similare și cu rezultate ori un impact comparabil, iar în situația în care aceste cerințe nu sunt satisfăcute, o reglementare asemănătoare sub aspectul salarizării este o opțiune exclusivă a legiuitorului, motivată de diferite rațiuni obiective, dar care nu sunt un reflex al prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție“. Cât privește categoriile de persoane comparate de autorii excepției, respectiv personalul direcțiilor de sănătate publică, pe de o parte, și personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, de cealaltă parte, Curtea a constatat că acestea au atribuții diferite, îndeplinind sarcini diferite, chiar dacă obiectivul final urmărit, acela de a asigura sănătatea publică, este comun. Astfel, a observat că, în ansamblul activităților prin care se asigură funcționarea sistemului public de sănătate, personalul direcțiilor de sănătate publică este orientat doar către anumite sarcini specifice, respectiv punerea în aplicare a unor politici și programe naționale de sănătate publică pe plan local, identificarea problemelor locale prioritare de sănătate publică, elaborarea și implementarea acțiunilor locale de sănătate publică [art. 17 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015]. De asemenea, Curtea a constatat că diferența de reglementare instituită de art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 nu reprezintă o excepție în ansamblul unei reglementări cu caracter uniform sub aspectul salarizării categoriilor de personal comparate, ci, dimpotrivă, reflectă opțiunea legiuitorului care, prin dispozițiile art. 1^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 6 noiembrie 2014 și aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 185/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, a stabilit, începând cu luna iulie 2015, un regim juridic diferit din punctul de vedere al salarizării pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Sănătății, precum și al celui din direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, asimilându-l cu cel al personalului din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, respectiv al caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului București. Prin urmare, Curtea a apreciat că dispozițiile de lege criticate nu creează un regim juridic diferit între persoane aflate în situații identice ori analoage, astfel că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor.24.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor nr. 221 din 4 aprilie 2017, nr. 507 din 4 iulie 2017 și nr. 387 din 6 iunie 2017 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.25.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dreptului la muncă, Curtea constată că autorii excepției de neconstituționalitate nu invocă aspecte distincte de cele analizate deja în jurisprudența Curții Constituționale.26.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ramona Elena Albu, Anca Anamaria Dobrescu și Filofteia Bursuc în dosarele nr. 1.696/105/2016, nr. 1.695/105/2016 și nr. 5.607/105/2016 ale Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1 alin. (13) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (5^5) și (5^10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie. ->Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 martie 2018.->
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU->
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea->
-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x