DECIZIA nr. 126 din 15 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 și 64 din Codul penal și ale art. 404 și 560 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 180/740/2018 al Curții de Apel București – Secția I penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.491 D/2018.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se arată, în acest sens, că prin argumentele formulate în susținerea excepției se solicită, în realitate, modificarea și completarea dispozițiilor legale criticate.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 21 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 180/740/2018, Curtea de Apel București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 61 și 64 din Codul penal și ale art. 404 și 560 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de procuror într-o cauză având ca obiect soluționarea unui apel declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria împotriva unei sentințe penale prin care inculpatul din cauză a fost condamnat la pedeapsa amenzii pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și de folosire de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețeaua de energie electrică sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, în formele prevăzute la art. 228 alin. (1) și (3) din Codul penal și, respectiv, la art. 92 alin. (2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că posibilitatea de a înlocui amenda penală cu munca neremunerată în folosul comunității doar în faza executării pedepsei amenzii penale creează o diferență de tratament juridic între categorii de făptuitori aflați în situații similare, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017, paragrafele 24-27), aspect ce contravine prevederilor art. 16 din Constituție. Se arată că reglementarea prin textele criticate a unui tratament juridic diferit, care obligă la muncă în folosul comunității doar în faza executării pedepsei amenzii penale, nu se justifică rațional, în condițiile în care imposibilitatea executării acesteia este evidentă încă din faza soluționării cauzei penale. Se susține, totodată, că obligarea la muncă neremunerată doar în faza executării pedepsei exclude, de plano, inculpatul de la beneficiul unei sancțiuni penale adecvate, pentru motivul că, de regulă, imposibilitatea executării pedepsei amenzii se constată doar în faza executării hotărârii judecătorești de condamnare. Se arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a consacrat principiul accesului necondiționat al persoanelor condamnate la anumite instituții de drept penal, indiferent de disponibilitățile financiare ale acestora, făcându-se trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 463 din 13 noiembrie 1997. În acest sens, se subliniază că criteriul averii nu trebuie să reprezinte o condiție de acces al persoanelor condamnate la înlocuirea amenzii penale cu munca neremunerată în folosul comunității, acces care să fie asigurat doar în faza executării hotărârilor judecătorești. Se menționează că amenda penală, ca pedeapsă penală, poate fi eficientă în cazul persoanelor condamnate cu posibilități financiare modeste doar dacă amenda penală este înlocuită cu munca neremunerată în folosul comunității direct prin hotărârea judecătorească de condamnare. De altfel, se susține că nu trebuie neglijat faptul că persoana condamnată poate fi executată silit, în condițiile în care, în faza executării hotărârii judecătorești, nu este aplicată procedura prevăzută la art. 560 din Codul de procedură penală. Așadar, se arată că imposibilitatea instanței de fond sau de apel de a dispune obligarea inculpatului la muncă în folosul comunității reprezintă o încălcare a dreptului de acces liber la justiție și a dreptului de proprietate privată, garantate prin art. 21 alin. (3) și art. 44 alin. (1) din Constituție. … 6.Curtea de Apel București – Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât, prin argumentele formulate în susținerea acesteia, Ministerul Public cere instanței de contencios constituțional să acționeze ca un legiuitor pozitiv și să completeze Codul penal cu o nouă sancțiune de drept penal, respectiv obligarea la muncă neremunerată în folosul comunității. Se susține, de asemenea, că argumentele invocate de reprezentantul Ministerului Public referitoare la excluderea persoanelor lipsite de posibilități financiare de la aplicarea pedepsei amenzii nu sunt susținute prin argumente care privesc textele relevante din Codul penal, acestea reprezentând mai degrabă aprecieri proprii cu privire la criteriile de individualizare a pedepsei. Totodată, se arată că, în susținerea încălcării prin textele criticate a dreptului de proprietate privată, autorul nu are în vedere faptul că o condiție premisă a înlocuirii pedepsei amenzii cu munca neremunerată în folosul comunității constă în lipsa mijloacelor necesare pentru plata amenzii și imposibilitatea executării acesteia, inclusiv prin executare silită. Se susține că, în egală măsură, opțiunea legiuitorului de a reglementa o procedură separată pentru înlocuirea pedepsei amenzii cu munca neremunerată în folosul comunității nu este de natură a afecta, de plano, dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 61 și 64 din Codul penal și ale art. 404 și 560 din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul critică prevederile art. 64 alin. (1) din Codul penal și cele ale art. 560 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: – Art. 64 alin. (1) din Codul penal: „În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimțământul acesteia, instanța înlocuiește obligația de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunității.“; … – Art. 560 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Instanța competentă să dispună înlocuirea obligației de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, potrivit art. 64 alin. (1) din Codul penal, este instanța de executare.“ …  … 11.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 4 alin. (2) referitoare la criteriile de nediscriminare, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale art. 44 alin. (2) cu privire la dreptul de proprietate privată. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că hotărârile penale devin executorii la data la care rămân definitive și dobândesc autoritate de lucru judecat. În acest sens, Codul de procedură penală reglementează, la art. 551 și 552, noțiunea de rămânere definitivă a hotărârii penale pronunțate în primă instanță, în apel și contestație. Hotărârile primei instanțe rămân definitive: (i) la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă contestației sau apelului; (ii) la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestației: a) când nu s-a declarat apel sau contestație în termen; b) când apelul sau, după caz, contestația declarată a fost retrasă înăuntrul termenului; (iii) la data retragerii apelului sau, după caz, a contestației, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel sau de introducere a contestației; (iv) la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația. Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate, de regulă, cu apel sau contestație, iar efectul suspensiv al căii ordinare de atac împiedică punerea în executare a hotărârii cu privire la fondul cauzei. Hotărârea instanței de apel și cea pronunțată în calea de atac a contestației rămân definitive la data pronunțării, atunci când apelul, respectiv contestația au fost admise și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel sau a organului judiciar competent să soluționeze contestația. Astfel că, spre deosebire de hotărârea instanței de fond, care devine definitivă la momente diferite, în funcție de situațiile concrete apărute în practică, și a cărei executare poate fi suspendată prin formularea căii de atac ordinare a apelului, hotărârea instanței de apel sau cea care se pronunță în contestație, în ipoteza admiterii, când procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel sau a organului judiciar competent să soluționeze contestația, devine definitivă și dobândește autoritate de lucru judecat la data pronunțării (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, paragraful 72). … 13.Totodată, Codul penal prevede, în capitolul I al titlului III – Pedepsele, categoriile de pedepse, pe care le definește ca fiind pedepse principale, pedepse accesorii și pedepse complementare. În acest sens, art. 53 din Codul penal prevede, ca pedepse principale, detențiunea pe viață, închisoarea și amenda, art. 54 din același Cod prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate, iar art. 55 din Codul penal reglementează pedepsele complementare ca fiind interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară și publicarea hotărârii de condamnare. … 14.Secțiunea a 3-a, intitulată Amenda, a capitolului II al titlului III anterior menționat reglementează, la art. 61, stabilirea amenzii, iar la art. 62 ipoteza amenzii care însoțește pedeapsa închisorii, prevăzând, la art. 63 și art. 64, două soluții legislative distincte pentru situația în care persoana condamnată la pedeapsa amenzii nu execută această pedeapsă. Astfel, prevederile art. 63 din Codul penal reglementează ipoteza neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, situație în care pedeapsa amenzii se înlocuiește cu pedeapsa închisorii, conform regulilor stabilite prin norma penală anterior menționată, iar dispozițiile art. 64 din Codul penal reglementează ipoteza în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate.  … 15.Așadar, înlocuirea obligației de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității este o măsură care poate fi dispusă, cu titlu de excepție, atunci când persoana condamnată nu poate executa pedeapsa amenzii, în tot sau în parte. Prin urmare, executarea pedepsei amenzii reprezintă regula, iar înlocuirea obligației de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității constituie excepția, prevăzută de legiuitor pentru situația în care plata amenzii nu este posibilă din motive obiective, exterioare voinței persoanei condamnate.  … 16.Totodată, din maniera de reglementare a pedepselor, rezultă că prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității nu constituie o pedeapsă, ci o formă de executare a pedepsei amenzii, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 64 din Codul penal, printre acestea regăsindu-se și consimțământul persoanei condamnate și starea sa de sănătate, care să îi permită să presteze o muncă în folosul comunității. De altfel, această calificare a soluției legislative analizate este una legală, aspect ce rezultă și din interpretarea gramaticală a denumirii marginale date de legiuitor dispozițiilor art. 64 din Codul penal, respectiv „executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității“. … 17.Mai mult, prevederile art. 64 alin. (1) din Codul penal reglementează înlocuirea de către instanță a obligației de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, și nu înlocuirea pedepsei amenzii cu această din urmă obligație. Or, existența și întinderea obligației de plată a amenzii devin certe doar în momentul rămânerii definitivă a hotărârii de condamnare.  … 18.Așadar, înlocuirea obligației de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității constituie o formă de executare a pedepsei amenzii, și nu o pedeapsă, care se aplică, cu titlu de excepție, în ipoteza în care se constată că persoana condamnată, din motive neimputabile ei, nu poate plăti suma de bani corespunzătoare amenzii care i-a fost aplicată, în condițiile în care aceasta consimte la dispunerea acestei forme de executare a obligației de plată a amenzii și dacă se constată că starea de sănătate îi permite prestarea unei astfel de munci. Altfel spus, pentru a deveni exigibilă, obligația de plată a amenzii trebuie să rămână definitivă sub aspectul existenței sale și al întinderii obiectului său, iar neexecutarea acesteia, în condițiile prevăzute de lege, din motive neimputabile persoanei condamnate, determină instanța la înlocuirea acestei obligații cu o altă obligație care constă în prestarea de zile-muncă în folosul comunității; în această ipoteză instanța nu procedează la înlocuirea pedepsei amenzii cu o altă pedeapsă constând în prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, ci la stabilirea unei modalități substitutive de executare a pedepsei amenzii.  … 19.De altfel, prestarea unei munci în folosul comunității mai este reglementată în Codul penal, în cuprinsul secțiunii a 4-a – Amânarea aplicării pedepsei și al secțiunii a 5-a – Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din cadrul capitolului V – Individualizarea pedepselor al titlului III al părții generale a Codului penal, ca obligație care poate fi impusă persoanei condamnate, în cazul amânării aplicării pedepsei [art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal] sau ca obligație impusă persoanei condamnate, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere [art. 93 alin. (3) din Codul penal] (a se vedea Decizia nr. 501 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 16 decembrie 2021, paragrafele 17-20, și Decizia nr. 616 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020, paragrafele 18-25).  … 20.Or, analizând aceste soluții legislative, Curtea constată că obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității nu poate fi impusă persoanei condamnate ca pedeapsă distinctă, ci fie ca obligație în cadrul unei modalități de individualizare a pedepsei, fie ca modalitate substitutivă de executare a pedepsei amenzii.  … 21.Așa fiind, legiuitorul, în mod logic, a prevăzut, la art. 560 alin. (1) din Codul de procedură penală, că instanța competentă să dispună înlocuirea obligației de plată a amenzii neexecutate cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, potrivit art. 64 alin. (1) din Codul penal, este instanța de executare determinată conform art. 553 din Codul de procedură penală.  … 22.Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 14 august 2013, termenul de plată a amenzii penale este de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau, după caz, de la expirarea perioadei pentru care a fost eșalonată plata. Dovada executării pedepsei amenzii se comunică judecătorului delegat cu executarea, din cadrul instanței de executare, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia. În consecință, sesizarea instanței în vederea aplicării prevederilor art. 64 din Codul penal nu se va putea face mai devreme de 3 luni și 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, întrucât este posibil ca plata să fie efectuată în ultima zi a termenului de 3 luni, dată la care începe să curgă termenul de 15 zile, și nici mai târziu de împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.  … 23.Potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 253/2013, sesizarea se soluționează conform art. 586 și 597 din Codul de procedură penală. În cadrul acestei proceduri, potrivit alin. (4) al art. 23 anterior menționat, pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea pedepsei amenzii, instanța va solicita date privind situația materială a condamnatului de la autoritatea administrației publice locale de la domiciliul acestuia și, dacă apreciază necesar, angajatorului sau organelor fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și altor autorități sau instituții publice care dețin informații cu privire la situația patrimonială a condamnatului. … 24.Așa fiind, înlocuirea executării obligației de plată a amenzii cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității de către instanța care soluționează fondul cauzei penale sau chiar de către instanța care soluționează cererea de apel, anterior constatării imposibilității persoanei condamnate de a executa obligația de plată a amenzii, ar fi contrară logicii reglementării de către legiuitor a acestei posibilități de executare a pedepsei amenzii și ar determina inițierea unei proceduri distincte, în cadrul procesului penal, anterior pronunțării unei hotărâri definitive, respectiv cea prevăzută la art. 23 din Legea nr. 253/2013, fără ca soluția pronunțată în cadrul ei să aibă același caracter definitiv.  … 25.Mai mult, acceptarea unei asemenea soluții ar echivala cu crearea, în mod indirect, a unei noi pedepse penale principale, alături de cele prevăzute la art. 53 din Codul penal, care să poată înlocui pedeapsa amenzii, în cazul imposibilității executării acesteia din motive neimputabile inculpatului.  … 26.Analizând considerentele mai sus arătate, Curtea reține însă că soluția legislativă a înlocuirii obligației de plată a amenzii cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, astfel cum este reglementată din punct de vedere substanțial și procedural, prin dispozițiile art. 64 alin. (1) din Codul penal și ale art. 560 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu creează o diferență de tratament juridic între categorii de făptuitori aflați în situații similare, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, astfel cum susține autorul excepției, întrucât aceasta se aplică doar acelor persoane condamnate la pedeapsa amenzii care nu pot executa obligația astfel impusă din motive neimputabile lor, criteriul aplicării dispozițiilor legale criticate fiind, prin urmare, unul obiectiv, care trebuie să fie constatat de către instanța de executare. Prin urmare, prevederile art. 64 alin. (1) din Codul penal și ale art. 560 alin. (1) din Codul de procedură penală nu contravin dispozițiilor art. 16 coroborat cu art. 4 alin. (2) din Constituție.  … 27.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textele criticate, a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că soluția legislativă prevăzută la art. 64 alin. (1) din Codul penal și art. 560 alin. (1) din Codul de procedură penală constituie o formă de garantare a dreptului de proprietate privată și nu o încălcare a acestui drept, întrucât reglementează o metodă substitutivă de executare a pedepsei amenzii pentru persoanele condamnate la o astfel de pedeapsă care nu dispun de mijloacele materiale necesare pentru a o plăti.  … 28.Referitor la pretinsa încălcare prin dispozițiile legale criticate a dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că dreptul fundamental prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție este asigurat prin norme de drept procesual penal, motiv pentru care, prin raportare la prevederile art. 64 alin. (1) din Codul penal, critica astfel formulată este inadmisibilă. În ceea ce privește raportarea prevederilor art. 560 alin. (1) din Codul de procedură penală la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea reține că norma procesual penală analizată asigură dreptul fundamental anterior menționat prin reglementarea instanței competente să procedeze la aplicarea prevederilor art. 64 alin. (1) din Codul penal, neputând fi reținută contrarietatea acestei norme cu standardele specifice dreptului la un proces echitabil.  … 29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de reprezentantul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 180/740/2018 al Curții de Apel București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 64 alin. (1) din Codul penal și ale art. 560 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește