DECIZIA nr. 125 din 28 februarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 17 iulie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 4REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 304 05/06/2014
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 113 06/03/2014
ART. 7REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 7REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 21
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 4 17/01/2013
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 331 10/03/2011
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 287 11/03/2008
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 1047 13/11/2007
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 661 04/07/2007
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 210 13/03/2007
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 854 18/10/2012
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 919 06/07/2010
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 775 03/06/2010
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 1261 25/11/2008
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 150 21/02/2008
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 661 24/10/2017
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 661 24/10/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1314 04/10/2011
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 424 07/04/2011
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 370 13/04/2010
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 280 18/03/2010
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1420 05/11/2009
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 25
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 25
ART. 18REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 142 21/02/2012
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 84 07/02/2012
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1201 20/09/2011
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1057 14/07/2011
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 642 17/05/2011
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1054 16/09/2010
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 775 03/06/2010
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 288 18/03/2010
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 275 18/03/2010
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 770 18/09/2007
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 661 04/07/2007
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 210 13/03/2007
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 20REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 6 14/01/2003
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 76 25/04/2000
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 81 25/05/1999
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 527 10/11/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 268 22/04/2021





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Cristian Bîzdîră în Dosarul nr. 1.860/186/2015 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.402D/2017. 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2019, în prezența reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunțării pentru data de 28 februarie 2019, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 18 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.860/186/2015, Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cristian Bîzdîră într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție, aflată în calea de atac a apelului. 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, faptul că există o vădită situație de necorelare juridică între norma generală în materia contravențiilor, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și norma specială, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, din moment ce, din rațiuni de proporționalitate, prima reglementare impune stabilirea unui minim și a unui maxim general pentru diferite sancțiuni, iar norma specială impune o limită fixă de aplicare a sancțiunii complementare, fără să țină cont de criteriile de analiză a principiului proporționalității. Astfel, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se instituie arbitrar, putând fi aplicată de o manieră similară, în situații de speță diferite, fără a se ține cont de pericolul social al faptei săvârșite. Or, pentru o aplicare corectă a principiului proporționalității, trebuie analizat, de la caz la caz, în funcție de situația dată, rezultatul produs; doar în raport cu acest rezultat se poate analiza gravitatea faptei, implicit pericolul social, pentru a decide în final asupra aplicării sancțiunii contravenționale – fie ea principală sau complementară.5.Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, în jurisprudența sa (Decizia nr. 304 din 5 iunie 2014), Curtea Constituțională a reținut că dreptul de a conduce autovehicule/vehicule nu este un drept fundamental, iar normele legale criticate nu restrâng exercițiul unor drepturi fundamentale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul asigurării desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.6.Instanța judecătorească a mai arătat că, prin Decizia nr. 113 din 6 martie 2014, Curtea Constituțională a constatat că, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală – amenda, și a uneia sau a mai multor sancțiuni complementare nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale. Astfel, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă limitată de timp constituie o veritabilă măsură disuasivă, ce are ca scop preîntâmpinarea săvârșirii unor noi fapte de natură contravențională și protejarea participanților la traficul pe drumurile publice împotriva pericolului social corespunzător comiterii lor.7.Totodată, în virtutea prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, atât instanța de fond învestită cu soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, cât și cea de apel pot utiliza, în cadrul examenului de legalitate și temeinicie a sancțiunii contravenționale, criteriile de evaluare a gradului de pericol concret al faptei contravenționale, stabilite la art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și invocă în acest sens deciziile nr. 210 din 13 martie 2007, nr. 661 din 4 iulie 2007, nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, nr. 287 din 11 martie 2008, nr. 331 din 10 martie 2011 și nr. 4 din 17 ianuarie 2013.10.Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere exprimat în sensul constituționalității prevederilor de lege criticate și reținut ca atare de Curtea Constituțională în deciziile nr. 150 din 21 februarie 2008, nr. 1.261 din 25 noiembrie 2008, nr. 919 din 6 iulie 2010, nr. 775 din 3 iunie 2010 și nr. 854 din 18 octombrie 2012. 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul conținut: „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;“.14.În opinia autorului excepției, textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 53 alin. (2) referitor la principiul proporționalității.15.Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că a mai examinat, în jurisprudența sa, critici asemănătoare, referitoare la pretinsa neconstituționalitate a unor prevederi ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, pe motivul reglementării de jure a unor sancțiuni contravenționale, fără aplicarea principiului proporționalității, în sensul instituirii posibilității ca agentul constatator să poată aprecia în concret gravitatea faptei contravenționale săvârșite și să dimensioneze în mod corespunzător sancțiunea aplicată.16.Prin Decizia nr. 661 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 25 ianuarie 2018, Curtea, examinând constituționalitatea dispozițiilor art. 100 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 (care reglementează o serie de contravenții, precum și sancțiunile corespunzătoare acestora, respectiv amenda, ca sancțiune principală, precum și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile) prin raportare la principiile legalității și al proporționalității, a reținut în esență că, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală – amenda, și a uneia sau a mai multor sancțiuni complementare nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale și nici nu restrânge exercițiul unor drepturi constituționale, ci astfel este prevăzută, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului“. Așa fiind, apare ca justificată reglementarea, prin lege, a aplicării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.17.Curtea a mai observat că dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție, invocate în motivarea excepției soluționate prin Decizia nr. 661 din 24 octombrie 2017, se referă la condițiile în care este permisă restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. Or, dreptul de a conduce pe drumurile publice nu se poate confunda cu dreptul la liberă circulație, drept fundamental consacrat de art. 25 din Constituție (a se vedea în acest sens cu titlu exemplificativ Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009, Decizia nr. 280 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, Decizia nr. 370 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010, Decizia nr. 424 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 23 mai 2011, sau Decizia nr. 1.314 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011). Prin urmare, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, pentru un anumit număr de zile, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituție, care are în vedere restrângerea exercițiului unui drept sau al unor libertăți de natură constituțională.18.În plus, cu privire la invocarea principiului egalității, consacrat de art. 16 din Constituție, Curtea observă că, prin reglementarea legală a unei sancțiuni imuabile, acest principiu nu poate fi încălcat, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai expresia aplicării unitare a legii într-o situație expres determinată. Așa fiind, sancțiunea aplicată tuturor persoanelor care săvârșesc fapta prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, o reprezintă amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.19.Având în vedere cele arătate, precum și vasta jurisprudență a Curții cu privire la textele de lege criticate (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, Decizia nr. 770 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, Decizia nr. 275 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, Decizia nr. 288 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2010, Decizia nr. 775 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 21 iulie 2010, Decizia nr. 1.054 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 27 septembrie 2010, Decizia nr. 642 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 29 iulie 2011, Decizia nr. 1.057 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 8 septembrie 2011, Decizia nr. 1.201 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 7 octombrie 2011, Decizia nr. 142 din 21 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 8 martie 2012, sau Decizia nr. 84 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012), Curtea Constituțională constată că în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței sale în materie, astfel că argumentele și soluția reținute în deciziile de mai sus își mențin valabilitatea.20.Pe de altă parte, Curtea remarcă faptul că, în cauza de față, autorul excepției își întemeiază întreaga argumentație pe o pretinsă „vădită situație de necorelare juridică între norma generală în materia contravențiilor, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și norma specială, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002“.21.Or, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a precizat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci o simplă contrarietate între norme legale din același domeniu, coordonarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare (a se vedea Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003). Prin urmare, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate are caracter de inadmisibilitate.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Bîzdîră în Dosarul nr. 1.860/186/2015 al Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x