DECIZIA nr. 125 din 15 martie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 697 din 12 iulie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 64
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 64
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 64
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 64
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 64
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 64
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 249 04/06/2020
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 665 30/10/2018
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 64
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 625 26/10/2016
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 333 12/06/2014
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 64
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 64
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 65
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 663 11/11/2014
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 280
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Costel Ghiță în Dosarul nr. 2.398/114/2018 al Tribunalului Buzău – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.451D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul a depus la dosar o cerere de soluționare în lipsă a excepției de neconstituționalitate.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, reține că motivele de neconstituționalitate formulate sunt în sensul modificării textului de lege criticat prin adăugarea unui nou caz de incompatibilitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea nr. 68 din 10 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.398/114/2018, Tribunalul Buzău – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Costel Ghiță întro cauză penală având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unor ordonanțe emise de procuror.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt contrare dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât nu conțin dispoziții cu privire la procurorul care ar trebui să efectueze reanchetarea unui caz după admiterea unei plângeri în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală.6.Tribunalul Buzău – Secția penală apreciază că prevederile art. 64 din Codul de procedură penală nu contravin dreptului la un proces echitabil, consacrat constituțional, întrucât dispozițiile judecătorului de cameră preliminară, în această situație, sunt obligatorii pentru procurorul de caz. Reține că legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, cu respectarea și a celorlalte principii și dispoziții constituționale. Consideră că, prin invocarea excepției de neconstituționalitate, petentul solicită modificarea prevederilor art. 64 din Codul de procedură penală, în sensul consacrării unui nou caz de incompatibilitate a procurorului, aspect contrar atât dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, cât și prevederilor constituționale cuprinse în art. 61 alin. (1).7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 64 din Codul de procedură penală. Având în vedere criticile formulate de autor, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, având următorul conținut: „(1) Judecătorul este incompatibil dacă: […] e) a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfășurată în fața unui judecător sau a unei instanțe de judecată; […]“.11.În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia invocă încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, privind dreptul la un proces echitabil.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că motive de neconstituționalitate similare au fost formulate cu privire la dispozițiile art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală. Astfel, prin Deciziile nr. 665 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 17 ianuarie 2019, și nr. 249 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 31 iulie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, respectiv excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, judecătorul este incompatibil dacă a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfășurată în fața unui judecător sau a unei instanțe de judecată. Norma procesual penală citată garantează imparțialitatea funcțională a judecătorului, prin evitarea cumulului de funcții judiciare, instituie o prezumție legală de incompatibilitate ce derivă din demersul obiectiv de apreciere a incompatibilității și statuează, la nivelul legislației naționale, inadmisibilitatea rolului dual al judecătorului, ce a fost consacrată pe cale jurisprudențială de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 iulie 2005, pronunțată în Cauza Meznaric împotriva Croației, paragraful 36, și Hotărârea din 21 decembrie 2000, pronunțată în Cauza Wettstein împotriva Elveției, paragrafele 42 și 47).13.Cu privire la imparțialitatea judecătorului, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, Curtea Constituțională a constatat în jurisprudența sa (Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, și Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017) că aceasta poate fi apreciată atât subiectiv, cât și printrun demers obiectiv, acesta din urmă având scopul de a determina dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa (Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunțată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că aprecierea obiectivă a imparțialității constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naștere unor suspiciuni de lipsă de imparțialitate (Hotărârea din 24 mai 1989, pronunțată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47). Valorificarea acestor principii în dreptul procesual penal român se realizează prin reglementarea, în cuprinsul prevederilor art. 64 din Codul de procedură penală, a cazurilor de incompatibilitate a judecătorului. 14.De asemenea, Curtea a observat că legiuitorul român a apreciat ca fiind necesară extinderea incidenței cazurilor de incompatibilitate a judecătorului și cu privire la persoanele care determină constituirea instanței, o parte dintre dispozițiile vizând incompatibilitatea acestuia aplicându-se, în mod corespunzător, și procurorului, magistratului-asistent și grefierului. Prin deciziile precitate, Curtea a reținut însă că dispozițiile art. 65 alin. (1) și (4) raportat la art. 64 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură nu sunt lovite de un viciu de neconstituționalitate, cazul de incompatibilitate menționat garantând imparțialitatea funcțională a judecătorului, prin evitarea cumulului de funcții judiciare.15.Raportat la motivele de neconstituționalitate formulate de autor, Curtea reține că, în procedura de soluționare a plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, petentul are deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, cu notele scrise depuse, precum și cu posibilitatea formulării unor cereri sau excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. 16.Faptul că dreptul la un proces echitabil nu este cu nimic îngrădit în această procedură rezultă și din reglementarea, prin dispozițiile art. 341 alin. (6) și (7) din Codul de procedură penală, a soluțiilor ce pot fi date de judecătorul de cameră preliminară plângerii împotriva ordonanțelor procurorului de neurmărire/ netrimitere în judecată. Astfel, indiferent de soluția pronunțată, judecătorul de cameră preliminară apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. Admițând plângerea și desființând soluția atacată, instanța poate să dispună motivat fie trimiterea cauzei procurorului pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală [art. 341 alin. (6) lit. b) și alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală] ori schimbă temeiul de drept al soluției de clasare, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea [art. 341 alin. (6) lit. c) și alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală], fie, atunci când probele legal administrate sunt suficiente pentru judecarea cauzei, desființarea soluției și dispunerea începerii judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, trimițând dosarul spre repartizare aleatorie [art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală]. În ambele situații, dreptul la un proces echitabil al petentului este pe deplin asigurat, acesta având posibilitatea să se prevaleze de toate garanțiile procesuale ce caracterizează acest drept, sens în care, în cazul prevăzut de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c), inculpatul poate face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, contestație ce va fi soluționată – ca urmare a publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015 – cu participarea părților, a subiecților procesuali principali și a procurorului, asigurându-se, în acest fel, comunicarea către aceștia a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului, precum și posibilitatea de a discuta în mod efectiv observațiile depuse în fața instanței. 17.De altfel, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că împrejurarea că judecătorul de cameră preliminară va putea verifica, în cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, putând să excludă probele nelegal administrate ori, după caz, să sancționeze potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, în așa fel încât, în situația dispunerii începerii judecății, probele astfel excluse nu mai pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigențelor dreptului la un proces echitabil.18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Costel Ghiță în Dosarul nr. 2.398/114/2018 al Tribunalului Buzău – Secția penală și constată că dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Buzău – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
semnează MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x