DECIZIA nr. 123 din 28 februarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 443 din 4 iunie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 57
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 3REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 122 09/03/2017
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 911 05/07/2011
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 834 23/06/2011
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 224 15/02/2011
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 11REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 114
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 834 23/06/2011
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 224 15/02/2011
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 830 22/06/2010
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 329 23/03/2010
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 329 23/03/2010
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 113
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1368 26/10/2010
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 900 06/07/2010
ART. 19REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Alexandru Ciochia în Dosarul nr. 28.999/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.992D/2017. 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2019, în prezența reprezentantului autorului excepției, domnul avocat Tiberiu Laza, și al Ministerului Public, domnul procuror Sorin-Ioan Chiriazi, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunțării pentru data de 28 februarie 2019, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Sentința civilă nr. 1.012 din 16 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 28.999/3/2016, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alexandru Ciochia într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a ordinului prefectului prin care a fost suspendat dreptul autorului excepției de a conduce autovehicule pe drumurile publice până la soluționarea definitivă a unei alte cauze, respectiv Dosarul nr. 31.981/3/2015 al aceleiași instanțe judecătorești. 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, faptul că, în condițiile în care există un litigiu pe rolul instanțelor de judecată cu privire la anularea permisului de conducere a autovehiculelor, litigiu suspendat la momentul invocării excepției, în prezent, emiterea unui ordin prin care se suspendă dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice pe perioadă nedeterminată încalcă „principiul libertății individuale prevăzut de art. 23 alin. (11) din Constituția României și prezumția de nevinovăție“. 5.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și invocă, în acest sens, deciziile nr. 834 din 23 iunie 2011, nr. 911 din 5 iulie 2011 și nr. 122 din 9 martie 2017. 8.Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, având în vedere, pe de o parte, jurisprudența în materie a Curții Constituționale (Decizia nr. 224 din 15 februarie 2011), iar, pe de altă parte, faptul că afirmația autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice s-ar fi întemeiat, în speță, pe o ordonanță de renunțare la urmărirea penală ține de modul de interpretare și aplicare a legii. De asemenea, precizează că verificarea tuturor circumstanțelor care conduc sau nu la legalitatea ordinului prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, precum și incidența normelor legale în materie intră în aria de competență a instanței de judecată sesizate cu cererea de anulare a actului administrativ, iar instanța de contencios constituțional nu se poate substitui judecătorului în interpretarea prevederilor legale incidente în cadrul unui proces și aplicarea concretă a acestora în respectiva cauză. 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele depuse la dosar, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: „(8) În situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința sau, după caz, locuiește, în situația persoanelor aflate la studii în România, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere.“Dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. e), la care textul legal criticat face trimitere, prevăd următoarele:  + 
Articolul 114(1)Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: (…)e)permisul de conducere a fost obținut cu încălcarea normelor legale, situație constatată de instanța competentă.
12.În opinia autorului excepției, textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (11), potrivit cărora „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată“. 13.Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că a mai examinat, în jurisprudența sa, constituționalitatea dispozițiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prin raportare la aceleași texte constituționale, exemplificative fiind, în acest sens, Decizia nr. 329 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, Decizia nr. 830 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, Decizia nr. 224 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 8 martie 2011, sau Decizia nr. 834 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 28 iulie 2011.14.Prin aceste decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția și a constatat că textul de lege criticat este constituțional. Astfel, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate stabilesc posibilitatea autorității emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, atunci când această autoritate a sesizat instanța de judecată în vederea anulării permisului de conducere obținut cu nerespectarea dispozițiilor legale. 15.Analizând un pretins conflict între dreptul individual al persoanei fizice în cauză și interesul public, Curtea a observat, de pildă, prin Decizia nr. 329 din 23 martie 2010, că între exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de către unele persoane pentru care există indicii privind dobândirea permisului de conducere fără a fi absolvit un curs de pregătire sau fără parcurgerea etapelor de examinare teoretică și practică ori prin susținerea formală a acestora, pe de o parte, și ocrotirea interesului general, care se identifică în acest caz cu necesitatea menținerii siguranței circulației pe drumurile publice, pe de altă parte, legiuitorul a înțeles să dea prioritate celei din urmă. Faptul că legiuitorul a instituit măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce un autovehicul în cazul în care există suspiciuni conform cărora permisul a fost obținut cu încălcarea normelor legale, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, nu are semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituție.16.De altfel, măsura propusă de textul de lege criticat este una temporară, ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care se dispune anularea permisului de conducere. În cazul în care instanța de judecată constată că nu poate dispune anularea permisului de conducere, acesta fiind obținut cu respectarea normelor legale, va respinge cererea introdusă de autoritatea emitentă a permisului de conducere, urmând ca aceasta din urmă să facă aplicarea art. 113 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și să dispună restituirea permisului de conducere titularului.17.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluțiile reținute în deciziile de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.18.Mai mult, în jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 1.368 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 900 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Curtea a statuat că prezumția de nevinovăție este proprie doar procesului penal, neavând nicio legătură cu cauzele de natură civilă, comercială, fiscală sau de contencios administrativ, întrucât este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei. Pe de altă parte, Curtea a mai observat că prezumția de legalitate a actelor emise de autoritățile statului, a cărei încălcare o reclamă autorul excepției de neconstituționalitate, nu este consacrată la nivel constituțional, ci reprezintă o prezumție de ordin legal, ce poate fi răsturnată prin mijloacele de probă administrate în cursul procesului, aprecierea asupra acesteia revenind judecătorului cauzei.19.Or, obiectul acțiunii judecătorești în care a fost invocată prezenta excepție îl constituie anularea unui act administrativ, deci o cauză de contencios administrativ, și nu de natură penală. Analizând actele depuse la dosar, Curtea reține că în cauză s-a dispus, prin ordin al prefectului, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, având în vedere o acuzație în materie penală (și procesul penal desfășurat în consecință) referitoare la veridicitatea fișei medicale depuse odată cu solicitarea preschimbării permisului auto al autorului excepției, aspect pe care acesta din urmă îl consideră relevant pentru invocarea art. 23 alin. (11) din Constituție în susținerea neconstituționalității dispozițiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Or, așa cum s-a arătat mai sus, cauza în care s-a ridicat excepția nu are natură penală, iar măsura suspendării este luată în temeiul unor dispoziții legale ce urmăresc protejarea unui interes public (ce constă în siguranța circulației pe drumurile publice) superior dreptului individual de a conduce autovehicule. În plus, contrar susținerilor autorului excepției, măsura dispusă prin actul administrativ contestat (Ordinul prefectului municipiului București nr. 155 din 11 martie 2016) nu este „pe perioadă nedeterminată“, ci până la soluționarea definitivă a dosarului în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a exercitat dreptul de tutelă administrativă referitor la acel permis de conducere (respectiv Dosarul nr. 31.981/3/2015, soluționat definitiv în favoarea autorului excepției prin Decizia civilă nr. 184 din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal). 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Ciochia în Dosarul nr. 28.999/3/2016 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x