DECIZIA nr. 123 din 21 martie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 218 alin. (3) lit. a) teza întâi din Codul de procedură penală, ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția penală în Dosarul nr. 13.916/299/2018/a9 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.805D/2019. … 2.La apelul nominal lipsește partea, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 3.033D/2019 și nr. 1.616D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 218 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sanda-Ioana Mailat în Dosarul nr. 769/107/2019/a6 al Tribunalului Alba – Secția penală, respectiv de Evelyn Guarnieri în Dosarul nr. 2.784/30/2020/a1.3 al Tribunalului Timiș – Secția penală. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, în Dosarul Curții nr. 1.616D/2020, s-a prezentat doamna Anca-Crina Iliescu, interpret autorizat de limba italiană, pentru a asigura traducerea pentru autoarea excepției, Evelyn Guarnieri, pe parcursul soluționării excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.033D/2019 și nr. 1.616D/2020 la Dosarul nr. 1.805D/2019, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că soluția legislativă criticată este clară, precisă și previzibilă, reținând, totodată, că art. 218 alin. (3) din Codul de procedură penală stabilește două impedimente în ceea ce privește dispunerea măsurii arestului la domiciliu. Subliniază că măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă de către instanța de judecată după verificarea condițiilor prevăzute expres de lege, apreciind, totodată, că acestea din urmă trebuie coroborate cu dispozițiile art. 126 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 12 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 13.916/299/2018/a9, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 218 alin. (3) lit. a) teza întâi din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive privind pe inculpatul trimis în judecată, în stare de arest preventiv, cercetat sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni comise asupra unui membru de familie. … 8.Prin Încheierea nr. 43 din 5 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 769/107/2019/a6, Tribunalul Alba – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 218 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Sanda-Ioana Mailat într-o cauză în care autoarea a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea unei infracțiuni comise asupra unui membru de familie. … 9.Prin Încheierea din 23 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.784/30/2020/a1.3, Tribunalul Timiș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 218 alin. (3) lit. a) teza întâi din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Evelyn Guarnieri într-o cauză având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive privind pe inculpata-autoare a excepției de neconstituționalitate, trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, cercetată sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni comise asupra unui membru de familie. … 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că norma procesual penală criticată, contrar dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, nu reglementează faptul că arestul la domiciliu se poate dispune cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie cu care acesta nu locuiește. Din această perspectivă, consideră că norma criticată ar trebui să reglementeze cu privire la conviețuirea efectivă, iar nu să instituie prezumția absolută că membrii de familie conviețuiesc. În opinia autoarelor, legiuitorul trebuie să creeze premisa beneficiului măsurii, urmând ca judecătorul care o dispune să analizeze condițiile de fond necesare. … 11.Tribunalul Alba – Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, normele procesual penale fiind contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Totodată, reține că membrii familiei nu beneficiază de drepturi și libertăți exprese, suplimentare celor de care se bucură și beneficiază toți cetățenii. Observă că, prin art. 48 – „Familia“ din Constituție, se reglementează doar condițiile în care se întemeiază familia, nefiind prevăzute alte drepturi în favoarea acesteia și a membrilor ei. Ori, câtă vreme familia și membrii acesteia nu beneficiază de drepturi și libertăți suplimentare prin Constituție, este evident că aceștia au aceleași drepturi și libertăți ca și ceilalți cetățeni. De asemenea, consideră că normele procesual penale criticate îngrădesc libertatea magistratului de a dispune luarea măsurilor necesare în cauza pe care o instrumentează și sunt, totodată, în antiteză cu alin. (2) al aceluiași articol din același act normativ. Reține că arestul la domiciliu nu vizează domiciliul propriu-zis al inculpatului (domiciliul din actul de identitate), ci o locuință unde acesta poate executa măsura, iar, pentru situația în care această locuință este deținută de o terță persoană, măsura arestului la domiciliu presupune acordul terțului.  … 12.Tribunalul Timiș – Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, reține că dispozițiile art. 218 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală prevăd că măsura arestului la domiciliu nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie, fără a se diferenția dacă, în astfel de situații, inculpatul locuiește efectiv sau nu împreună cu membrul de familie, persoană vătămată. Arată că prin „imobil unde se execută arestul la domiciliu“ se înțelege imobilul unde inculpatul locuiește efectiv. Arată că, în doctrină, s-a reținut că scopul instituirii interdicției legale de a se dispune măsura arestului la domiciliu, dacă suspiciunea rezonabilă vizează comiterea de către inculpat a unei infracțiuni asupra unui membru de familie, nu este dat de gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, ci de necesitatea asigurării protecției membrilor de familie și evitarea riscului comiterii unor noi infracțiuni față de aceștia, pornindu-se de la prezumția legală relativă că inculpatul și membrii săi de familie au același domiciliu. Interdicția de dispunere a măsurii arestului preventiv raportat la subiectul pasiv al infracțiunii, în ipoteza relevată anterior, este de natură a încălca dispozițiile art. 16 din Constituție, prin realizarea unei diferențe de tratament juridic între persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune împotriva vieții sau a integrității fizice ori psihice a unui subiect pasiv care nu are calitatea de membru de familie, în sensul conferit de dispozițiile art. 177 din Codul penal, și persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune împotriva unui membru de familie, respectiv o infracțiune contra vieții sau a integrității fizice ori psihice îndreptată împotriva unui subiect pasiv care are calitatea de membru de familie, însă nu locuiește efectiv împreună cu inculpatul. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 218 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, în forma anterioară modificării acestora prin art. 43 pct. 2 din titlul II al Legii nr. 146/2021 privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare și execuțional penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 18 mai 2021, întrucât acestea au produs efecte în cauzele în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. Normele procesual penale criticate au următorul conținut: „(3) Măsura nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie […].“ … 17.Autoarele excepției de neconstituționalitate invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, ale art. 23 privind libertatea individuală, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cât și prevederile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală privind tratatele internaționale privind drepturile omului, cu referire la art. 5 paragraful 1 lit. c) și paragraful 3 privind dreptul la libertate și la siguranță și la art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.  … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarele acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, modificarea normelor procesual penale criticate, în sensul de a reglementa posibilitatea dispunerii măsurii arestului la domiciliu cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie cu care acesta nu locuiește. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, și, prin urmare, nu are competența de a cenzura o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat și nici de a face propuneri de lege ferenda. … 19.Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa faptul că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv (în acest sens Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 640 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 24 decembrie 2019, paragraful 14, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, Decizia nr. 191 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, paragraful 13, Decizia nr. 245 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 iulie 2020, paragraful 15, Decizia nr. 515 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2020, paragraful 13, și Decizia nr. 213 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 26 septembrie 2022, paragraful 12). Cu alte cuvinte, deși susținerile autoarelor excepției cu privire la dispunerea măsurii preventive a arestului la domiciliu, în ipoteza invocată, ar putea fi întemeiate cât privește inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie cu care acesta nu locuiește, critica de neconstituționalitate nu poate fi reținută. Modificarea conținutului unei norme juridice, în sensul adaptării ei la realitățile sociale, este o prerogativă exclusivă a autorității legislative, în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Curtea Constituțională, potrivit competenței sale înscrise în art. 146 din Constituție și în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituțională nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea dispozițiilor art. 218 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, în sensul de a aprecia dacă acestea corespund realităților sociale existente la un moment dat, respectiv dacă inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie are posibilitatea de a locui sau nu în același domiciliu cu persoana vătămată – membru de familie. … 20.De altfel, Curtea constată că, ulterior sesizării cu prezenta excepție de neconstituționalitate, legiuitorul a intervenit și a modificat art. 218 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit celor solicitate de autoarele excepției, prin art. 43 pct. 2 din titlul II al Legii nr. 146/2021 privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare și execuțional penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 18 mai 2021, în sensul că „Măsura nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie cu care acesta locuiește, cu privire la inculpatul care locuiește cu persoanele prevăzute la art. 221 alin. (2) lit. b) ori cu privire la persoana cercetată sau condamnată pentru infracțiunea de evadare“. Per a contrario, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă dacă inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie nu locuiește cu acesta din urmă. … 21.Având în vedere cele reținute anterior, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 218 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală este inadmisibilă. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 218 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția penală în Dosarul nr. 13.916/299/2018/a9 al acestei instanțe, de Sanda-Ioana Mailat în Dosarul nr. 769/107/2019/a6 al Tribunalului Alba – Secția penală și de Evelyn Guarnieri în Dosarul nr. 2.784/30/2020/a1.3 al Tribunalului Timiș – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția penală, Tribunalului Alba – Secția penală și Tribunalului Timiș – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește