DECIZIA nr. 122 din 2 martie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală și ale art. 347 alin. (3) teza finală raportat la art. 345 alin. (3) și art. 346 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Casapu în Dosarul nr. 62/32/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.292D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Mihai Apopii a comunicat un punct de vedere prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, la care a anexat un set de înscrisuri. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, Decizia Curții nr. 383 din 27 mai 2015, paragraful 27. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței instanței de control constituțional în materie, respectiv deciziile nr. 838 din 8 decembrie 2015 și nr. 253 din 25 aprilie 2017. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea nr. 496 din 24 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 62/32/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală și ale art. 347 alin. (3) teza finală raportat la art. 345 alin. (3) și art. 346 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Alexandru Casapu cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva Încheierii nr. 7 din 5 aprilie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Bacău – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care, în temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, au fost respinse cererile și excepțiile invocate de inculpați, inclusiv de autorul excepției, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. 42/P/2016 din data de 30 ianuarie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privindu-i pe inculpați, inclusiv pe autorul excepției. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 342 din Codul de procedură penală, care nu permit judecătorului de cameră preliminară să constate că în cauza aflată pe rolul său a intervenit unul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate. Totodată, arată că, din interpretarea dispozițiilor art. 347 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală raportate la art. 345 alin. (3) și art. 346 alin. (3) și (4) din același act normativ, rezultă că judecătorul de cameră preliminară nu poate dispune restituirea cauzei la parchet decât în cazurile prevăzute de art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, printre care nu se regăsește și ipoteza intervenirii uneia dintre cauzele care împiedică exercitarea acțiunii penale. … 6.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens reține, în esență, în acord cu jurisprudența instanței de contencios constituțional, că procedura de cameră preliminară a fost concepută de legiuitor ca o procedură-filtru în cadrul căreia se examinează competența și legalitatea sesizării instanței, legalitatea actelor de urmărire penală efectuate în cauză, precum și legalitatea modului de administrare a probelor în faza de urmărire penală. Totodată, instanța supremă arată că, prin specificul ei, activitatea judecătorului de cameră preliminară nu privește fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând și nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție. Neavând, prin urmare, competența de a analiza fundamentul și aptitudinea funcțională ale acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară nu poate evalua nici incidența vreunuia dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală (în speță, intervenirea prescripției răspunderii penale) și nici nu poate dispune o soluție cu privire la acțiunea penală în acest sens, această atribuție constituind apanajul exclusiv al instanței de judecată. Apreciază că o astfel de limitare a competenței funcționale a judecătorului de cameră preliminară învestit cu rechizitoriu nu constituie expresia încălcării dreptului la un proces echitabil și la apărare al acuzatului, astfel cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, întrucât prin dispozițiile art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală se instituie în competența acestuia tocmai verificarea conformității probelor administrate și a actelor procesuale efectuate în cursul urmăririi penale cu garanțiile de echitabilitate a procedurii. Legalitatea administrării probelor și a efectuării anchetei este strâns și exclusiv legată de asigurarea caracterului echitabil al procesului penal. Ca urmare, instanța supremă reține că, prin conținutul dispozițiilor care reglementează camera preliminară și prin soluțiile care pot fi dispuse în acest cadru, sunt prevăzute criteriile în baza cărora se stabilește dacă procedura în cursul urmăririi penale a avut un caracter echitabil pentru a se putea proceda la judecata pe fond. Deopotrivă, instanța supremă apreciază că aceeași limitare a competenței funcționale a judecătorului de cameră preliminară nu are ca efect nici încălcarea dreptului la apărare al autorului excepției, atâta vreme cât acesta are posibilitatea de a invoca oricare dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală în fața judecătorului ce va fi învestit cu judecarea fondului cauzei.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere exprimat anterior și reținut de Curtea Constituțională în deciziile nr. 181 din 21 martie 2017, nr. 186 din 21 martie 2017, nr. 803 din 5 decembrie 2017, nr. 22 din 18 ianuarie 2018, nr. 246 din 19 aprilie 2018 și nr. 272 din 24 aprilie 2018. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 342 din Codul de procedură penală și ale art. 347 alin. (3) teza finală raportat la art. 345 alin. (3) și art. 346 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, având următorul conținut:– Art. 342: „Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.“; … – Art. 345 alin. (3): „În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.“; … – Art. 346 alin. (3) și (4):(3)Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții.(4)În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecății. … – Art. 347 alin. (3): „[…] Dispozițiile art. 345 și 346 se aplică în mod corespunzător.“ …  … 12.În susținerea neconstituționalității normelor procesual penale criticate, autorul excepției invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, cât și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a analizat, în jurisprudența sa, critici similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunțării deciziilor nr. 253 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 18 iulie 2017, nr. 516 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 25 octombrie 2017, nr. 239 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 10 iulie 2018, și nr. 241 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 4 iulie 2019, Curtea a statuat că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție, „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“, iar, cât privește modalitatea concretă de realizare a justiției, instanța de control constituțional a constatat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, aceasta este circumscrisă legii care stabilește atât competența instanțelor judecătorești, cât și procedura de judecată. Așa fiind, plenitudinea de jurisdicție a autorităților chemate să înfăptuiască justiția este structurată, și nu limitată în funcție de anumite proceduri, termene și condiții a căror respectare este indisolubil legată de actul de justiție. Cu alte cuvinte, ceea ce prevalează, din perspectiva raportării la menirea instanțelor judecătorești, este faptul ca aspectele conflictuale deduse judecății să fie dezlegate de o instanță judecătorească. Singurele limitări ale plenitudinii de jurisdicție a instanțelor judecătorești sunt reprezentate de competența acordată Curții Constituționale conform art. 146 din Legea fundamentală (în acest sens este și Decizia nr. 302 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2012) și de domeniile excluse controlului judecătoresc potrivit art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală. … 14.În continuare, Curtea a reținut că, sub acest aspect, în cadrul procesului penal, judecătorul de cameră preliminară, judecătorul de drepturi și libertăți și instanțele de fond stabilite de lege au deplină legitimitate, potrivit competenței atribuite de lege, să se pronunțe asupra dezlegării tuturor pricinilor date în competența lor, respectând deci exigența mai sus enunțată. Împrejurarea că în anumite proceduri, cum ar fi procedura de cameră preliminară, apel, căi extraordinare de atac, legiuitorul a instituit anumite limite [cum ar fi obiectul procedurii în camera preliminară prevăzut de art. 342 din Codul de procedură penală, efectul devolutiv sau extensiv al apelului în cadrul limitelor prevăzute de art. 417 alin. (1), art. 418 și art. 419 din Codul de procedură penală și cu respectarea principiului non reformatio in pejus, exercitarea contestației în anulare numai în situațiile prevăzute de art. 426 din Codul de procedură penală, a recursului în casație în situațiile prevăzute de art. 434 alin. (2) din Codul de procedură penală etc.] nu înseamnă că este afectată plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, deoarece, așa cum s-a arătat, aceasta se circumscrie numai legii, în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, cu condiția ca, prin reglementarea la nivel legal a principiilor constituționale referitoare la procedura de judecată, legiuitorul să asigure atât dreptul părților de a avea un parcurs procedural previzibil, cât și dreptul acestora de a-și adapta în mod rezonabil conduita procesuală în conformitate cu ipoteza normativă a legii, aspecte care se constituie în garanții indispensabile ale dreptului la un proces echitabil, cât și crearea premiselor constituționale în vederea realizării de către instanțele judecătorești a unei justiții unice, egale și imparțiale. … 15.Prin urmare, Curtea a constatat că, din această perspectivă, plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești nu este absolută, ea putând fi structurată prin instituirea unor termene, condiții legale ori competențe limitate (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011). … 16.În aceste condiții, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competență și la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzația în materie penală. … 17.De asemenea, Curtea a constatat că judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, acesta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată. … 18.Totodată, în Decizia nr. 239 din 19 aprilie 2018, precitată, paragraful 22, și în Decizia nr. 241 din 16 aprilie 2019, precitată, paragraful 19, Curtea a constatat că existența unui caz dintre cele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a)-j) din Codul de procedură penală ar putea fi valorificată doar în faza de judecată, intrând în atribuțiile instanței de judecată competente să soluționeze fondul cauzei și să pronunțe – în condițiile art. 396 alin. (5)-(8) din Codul de procedură penală – o soluție de achitare sau încetare a procesului penal. Curtea a precizat că valorificarea cazurilor care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale excedează competenței judecătorului de cameră preliminară, astfel cum este aceasta circumscrisă în raport cu obiectul camerei preliminare, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil și la un recurs efectiv, în condițiile în care, astfel cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016, legiuitorul poate institui anumite limite de competență, prin aceasta nefiind afectată plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, deoarece aceasta se circumscrie, în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, numai legii. De altfel, Curtea a reținut că există norme procesual penale în temeiul cărora instituțiile procesual penale invocate să poată fi valorificate în celelalte faze ale procesului penal, cu respectarea drepturilor fundamentale invocate, în condițiile în care instituția procesuală a camerei preliminare nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal, iar, din reglementarea atribuțiilor pe care funcția exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, activitatea acestuia nu privește fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând și nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție. … 19.În același fel, în deciziile nr. 253 din 25 aprilie 2017, precitată, paragraful 32, nr. 516 din 6 iulie 2017, precitată, paragraful 21, și nr. 241 din 16 aprilie 2019, precitată, paragraful 20, Curtea a reținut că schimbarea încadrării juridice a faptei, așadar stabilirea textului de lege care prevede și sancționează fapta socialmente periculoasă și caracterizarea ei ca infracțiune, aplicarea principiului non bis in idem, respectiv aprecierea cu privire la caracterul complet al probelor necesare pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei excedează competenței judecătorului de cameră preliminară, astfel cum este aceasta circumscrisă în raport cu obiectul camerei preliminare, în acord cu prevederile constituționale privind dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv. … 20.Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Casapu în Dosarul nr. 62/32/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și constată că dispozițiile art. 342 din Codul de procedură penală și ale art. 347 alin. (3) teza finală raportat la art. 345 alin. (3) și art. 346 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește