DECIZIA nr. 122 din 10 martie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Carmen Oana Cadea în Dosarul nr. 7.787/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 277D/2018. … 

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 316D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Simona Lucia Marinescu și de Daniel Fănel Stancu în Dosarul nr. 4.506/2/2017 al aceleiași instanțe.  … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 316D/2018 la Dosarul nr. 277D/2018, care a fost primul înregistrat.  … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că dispozițiile de lege criticate nu pun în discuție condiții de fond, ci doar condiții de formă ale rezoluției de clasare a Inspecției Judiciare, pentru care nu este necesară o cale de atac în instanță. Astfel, magistratul vizat nu are niciun interes pentru atacarea în instanță a rezoluției Inspecției Judiciare. Prin conținutul lor normativ, dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 8 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.787/2/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Carmen Oana Cadea în cadrul acțiunii având ca obiect contestația formulată de aceasta împotriva rezoluției Inspecției Judiciare de clasare a sesizării disciplinare. … 8.Prin Încheierea din 8 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.506/2/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Simona Lucia Marinescu și Daniel Fănel Stancu în cadrul acțiunii având ca obiect anularea rezoluției Inspecției Judiciare de respingere a sesizării disciplinare. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 277D/2018, autoarea acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, deoarece recunosc, în privința plângerii împotriva rezoluției de clasare, calitate procesuală activă numai persoanei care a formulat sesizarea. Astfel, magistratului față de care s-a dispus soluția clasării unei plângeri adresate Inspecției Judiciare nu îi este recunoscută vreo cale de atac prin care să poată pune în discuție ori să obțină înlăturarea unor constatări de fapt neconforme realității, cuprinse în rezoluția de clasare. Nu există niciun mijloc procedural care să asigure obținerea rezultatului judiciar menționat, iar, în acest context, recunoașterea, prin dispozițiile criticate, a posibilității contestării rezoluției de clasare numai în favoarea persoanei care a formulat sesizarea încalcă art. 21 din Constituție. Se susține că limitarea liberului acces la justiție poate fi legitimă numai în măsura în care nu este afectată substanța acestui drept, respectiv dacă există alte mijloace adecvate care să permită apărarea drepturilor și intereselor legitime vătămate prin actul cu privire la care legiuitorul a limitat sfera subiectelor cărora le recunoaște legitimare procesuală activă. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale cu privire la liberul acces la justiție, iar, în final, se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, cu precizarea că, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, Curtea Constituțională nu a fost chemată să se pronunțe asupra aspectelor invocate în prezenta cauză. … 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 316D/2018, autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii și celor ale art. 21 privind accesul liber la justiție. În acest sens, se invocă mutatis mutandis Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care s-a constatat că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă“, din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din lege. Textul de lege criticat este restrictiv, deoarece îngrădește dreptul magistratului ce a fost supus unei proceduri de cercetare disciplinară de a avea acces la o instanță de judecată, face ca inspectorul judiciar să aibă ultimul cuvânt cu privire la încadrarea în drept a situației de fapt prezentate și face posibil un verdict definitiv în cadrul unei proceduri administrative, fără a oferi mijlocul juridic de corectare a erorilor judiciare (prin prisma apărărilor formulate de magistrat). … 11.Se mai arată că art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 dă posibilitatea magistraților ca, în materie disciplinară, să poată ataca în instanță doar o sancțiune disciplinară. Astfel doar magistratul sancționat disciplinar poate ataca cu recurs hotărârea secției care a aplicat sancțiunea, în timp ce magistratul care primește o soluție de respingere a sesizării motivată greșit nu mai poate face nimic și e obligat să accepte situația la dosarul profesional, ceea ce nu este firesc. … 12.Se susține că, potrivit art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Or, deși calea de atac se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii, potrivit art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă, „în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate“. Această soluție legislativă nu a existat în Codul de procedură civilă din 1865, este o reglementare nouă și bine-venită, necesitatea apariției sale fiind determinată de o suită de situații jurisprudențiale în care soluția din dispozitiv era nimerită, însă motivarea putea crea mari complicații ulterioare, legate de efectul substanțial al hotărârii judecătorești. Legiuitorul a instituit o reglementare prin care supune controlului judiciar o rezolvare juridică prin prisma motivării; în speță, se dorește un control judecătoresc asupra rezolvării unei sesizări disciplinare a judecătorilor. … 13.De asemenea, se susține că, în materia răspunderii penale, art. 18 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală – Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului, prevede următoarele: „În caz de amnistie, de prescripție, de retragere a plângerii prealabile, de existență a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunțării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.“ Potrivit art. 339 și art. 340 din Codul de procedură penală, împotriva soluției procurorului, se poate face plângere la procurorul ierarhic superior, iar apoi la judecătorul de cameră preliminară. Orice inculpat are dreptul să demonstreze că fapta nu există. Procedura de cercetare disciplinară a judecătorilor este o procedură de tip acuzatorial, în care inspectorul care a considerat oportună începerea cercetării disciplinare îl cercetează pe judecător și îi ia declarație. Inspectorul exercită o formă de putere asupra judecătorului cercetat, ei nu se găsesc pe poziții de egalitate juridică, confruntându-se acuzarea și apărarea. Firește, egalitatea procesuală există și în fața instanței de judecată. Astfel, chiar dacă regulile procesuale sunt cele ale procedurii civile, procedura de cercetare disciplinară are, în sine, caracter acuzatorial. Există și o jurisprudență a abaterilor disciplinare realizată de inspecția disciplinară, iar noțiunea de jurisprudență este lipsită de sens în lipsa unui control adecvat și efectiv al instanței cu privire la problematica de fapt și de drept a oricărei spețe. … 14.În final, autorii excepției susțin că abaterea disciplinară este o instituție de drept substanțial ce antrenează o formă de răspundere juridică, fiind analoagă infracțiunii, contravenției și delictului civil; or, în cadrul acestora din urmă, accesul la o instanță este asigurat, pentru ca instanța să verifice modul în care s-a stabilit fapta și modul în care au fost tratate apărările formulate de părțile implicate. Procedura de cercetare nu se poate opri în mod definitiv în fața unei alte jurisdicții decât cea a unei instanțe de judecată, întrucât accesul la justiție ar fi îngrădit în mod nepermis. … 15.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituție. … 16.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următorul cuprins:– Art. 47 alin. (1) lit. b): „În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: […] b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;“; … – Art. 47 alin. (5): „Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.“ …  … 20.Prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, la care fac referire dispozițiile de lege criticate, stabileau că, „În cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori“, iar art. 45 alin. (4) lit. b) prevedea următoarele: „Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare: […] b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (2).“ Totodată, Curtea reține că art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004 avea următorul cuprins: „În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: […] c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii“, iar art. 47 alin. (4) prevedea că „Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).“ … 21.În vederea stabilirii obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea – analizând obiectul cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate și motivarea autorilor acesteia – constată, pe de-o parte, că, în Dosarul nr. 277D/2018, s-a atacat în instanță rezoluția de clasare a sesizării (în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b), constatându-se că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare), iar, pe de altă parte, în Dosarul nr. 316D/2018, s-a atacat în instanță rezoluția de respingere a sesizării (constatându-se, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu există condițiile pentru exercitarea acțiunii disciplinare). Însă în ambele dosare autorii excepției sunt nemulțumiți de faptul că magistrații vizați nu pot ataca la instanță aceste rezoluții, ci doar persoana care a formulat sesizarea. … 22.Curtea reține, în primul rând, că, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. De la publicarea în Monitorul Oficial al României a acestei decizii, prin care s-a recunoscut accesul la justiție împotriva rezoluției de clasare a sesizării, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b), și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 234/2018, care, prin introducerea art. 45^1 în Legea nr. 317/2004, a reglementat expres condițiile de exercitare a acestui drept de acces la justiție al persoanei care a formulat sesizarea, dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 – referitoare la atacarea rezoluției de respingere a sesizării de către persoana care a formulat sesizarea la Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile – s-au aplicat, prin analogie, și în ipoteza atacării rezoluției de clasare a sesizării. Astfel, potrivit soluției de principiu adoptate în ședința judecătorilor Secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 13 februarie 2017 și Deciziei nr. 75 din 19 ianuarie 2017, pronunțată de aceeași instanță, „Rezoluția de clasare a sesizării pronunțată […] în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile, în virtutea aplicării principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din Codul de procedură civilă, referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speță a regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004)“. … 23.Așadar, Curtea constată că, deși autorii excepției din cele două dosare au atacat, pe de-o parte, în Dosarul nr. 277D/2018, rezoluția de clasare a sesizării (în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b), constatându-se că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare), iar, pe de altă parte, în Dosarul nr. 316D/2018, rezoluția de respingere a sesizării (constatându-se, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu există condițiile pentru exercitarea acțiunii disciplinare), problema de drept pe care o invocă este aceeași, și anume imposibilitatea atacării de către magistratul vizat a rezoluției de clasare sau de respingere a sesizării, imposibilitate dedusă per a contrario din prevederile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004. Având în vedere acestea, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie numai dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004. … 24.În al doilea rând, referitor la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. 47 alin. (5) au fost modificate prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018, având, în prezent, următorul conținut: „Rezoluția de respingere a sesizării prevăzute la alin. (1) lit. b) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere.“ De asemenea, art. 47 alin. (1) lit. b) a fost modificat, cu următorul conținut: „După efectuarea cercetării disciplinare, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: […] b) respingerea sesizării, în cazul în care constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.“ … 25.Totodată, Curtea reține că, ulterior sesizării sale, întreaga secțiune referitoare la atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților a capitolului 4 al Legii nr. 317/2004 a suferit modificări și completări, iar, în prezent, soluția de clasare a sesizării este prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, iar soluția de respingere a sesizării, în cazul în care constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii, este prevăzută de art. 47 alin. (1) lit. b) din aceeași lege. În mod corelativ, posibilitatea de atacare – de către persoana care a formulat sesizarea – a rezoluției de clasare a sesizării este, în prezent, conținută de art. 45^1, iar posibilitatea de atacare – de către persoana care a formulat sesizarea – a rezoluției de respingere a sesizării este prevăzută la art. 47 alin. (5) din lege. În consecință, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate numai dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018. … 26.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și în art. 21 privind accesul liber la justiție. … 27.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat face parte din secțiunea a 4-a – Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților a capitolului IV – Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii al Legii nr. 317/2004. Așa cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, angajarea răspunderii disciplinare a magistraților implică trei etape, parcurse succesiv: o primă etapă a verificării prealabile, efectuată de Inspecția Judiciară, urmată de faza cercetării disciplinare prealabile, efectuată, după caz, de Ministerul Justiției, de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv de Parchetul de pe lângă aceasta, sau de Inspecția Judiciară și care are loc în situația în care se apreciază de către inspectorul judiciar, în etapa verificării prealabile, că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, și, apoi, etapa acțiunii disciplinare propriu-zise, desfășurată în fața secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 575 din 20 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 25 ianuarie 2019, paragraful 16). … 28.Cât privește soluțiile pe care le poate dispune inspectorul judiciar în etapa verificării prealabile și în etapa cercetării disciplinare prealabile, Curtea reține că acestea sunt prevăzute în art. 47 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018, care prevedea următoarele: „În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă; c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.“ Curtea observă că, în cauzele de față, în Dosarul nr. 277D/2018, s-a dispus clasarea sesizării – potrivit art. 47 alin. (1) lit. b), pentru motivul prevăzut de art. 45 alin. (4) lit. b) – constatându-se, în urma efectuării verificărilor prealabile, că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, iar, în Dosarul nr. 316D/2018, s-a dispus respingerea sesizării – potrivit art. 47 alin. (1) lit. c) – constatându-se, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii disciplinare.” … 29.Cu privire la posibilitatea atacării rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară în etapa verificării prealabile, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, precitată, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. La paragraful 34, Curtea a constatat că, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare. Or, în această situație, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și deci exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească. Dacă în primele 3 ipoteze reglementate de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv atunci când sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sesizării sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt, caracterul definitiv al soluției clasării este legitimat prin aceea că aceasta nu are un caracter irefragabil deoarece persoana interesată poate face o nouă sesizare cu respectarea condițiilor prevăzute, așa cum a decis instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) se dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiție prin posibilitatea atacării soluției la instanța judecătorească. Ulterior acestei decizii, legiuitorul nu a pus de acord, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituție, textul declarat ca fiind neconstituțional cu prevederile Constituției. Abia prin Legea nr. 234/2018 s-a reglementat, în mod expres în art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, posibilitatea de atacare, de către persoana care a formulat sesizarea, a rezoluției de clasare a sesizării, în ipoteza în care, în urma efectuării verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare.  … 30.Cu privire la dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, criticate sub aspectul imposibilității atacării de către magistrat a rezoluției de respingere a sesizării, Curtea s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 575 din 20 septembrie 2018, precitată. La paragraful 18 al acestei decizii, Curtea a reținut că autorul excepției este nemulțumit, în esență, de faptul că doar persoana care a formulat sesizarea adresată Inspecției Judiciare referitoare la săvârșirea unei abateri disciplinare de către un magistrat poate să conteste în fața instanței judecătorești, potrivit textului de lege criticat, rezoluția de respingere a sesizării, iar nu și magistratul vizat de cercetarea disciplinară. Curtea a constatat că soluția de respingere a sesizării, cu care se finalizează cercetarea disciplinară, este dată în urma unei analize realizate de inspectorul judiciar cu ascultarea celui în cauză și verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat, care, potrivit art. 46 alin. (1) teza a doua, sunt obligatorii, în cadrul acestei etape stabilindu-se faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției [art. 46 alin. (1) teza întâi]. De aceea, împrejurarea că legea nu prevede posibilitatea ca magistratul cercetat să conteste în fața instanței judecătorești soluția de respingere a sesizării este explicabilă prin faptul că soluția de respingere a sesizării este, în mod evident, favorabilă acestuia și, ca atare, magistratul cercetat nu justifică niciun interes în promovarea unei astfel de acțiuni. Or, interesul este una dintre condițiile esențiale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție. La paragrafele 19 și 20 ale acestei decizii, Curtea a reținut că judecătorul cercetat a solicitat instanței să înlăture din dispozitivul rezoluției în discuție mențiunea referitoare la comunicarea acesteia către Comisia de evaluare a activității profesionale a judecătorilor, precum și mențiunile cuprinse în considerente, care se referă la „anumite aspecte“ în legătură cu care inspectorul judiciar care a efectuat cercetarea disciplinară consideră că „se impune a fi avute în vedere în cadrul procedurii de evaluare a activității profesionale a judecătorilor, din perspectiva indicatorului B (1) a) – calitatea redactării hotărârilor judecătorești“. Curtea a reținut că, în virtutea prevederilor art. 38 alin. (2) din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007, modificat și completat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.157/2015, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 15 noiembrie 2016, Inspecția Judiciară poate transmite din oficiu comisiei de evaluare date și informații utile pentru efectuarea evaluării. Așadar, Curtea a constatat că autorul excepției nu a contestat propriu-zis soluția de respingere a sesizării cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare, ipoteză normativă reglementată de textul de lege supus controlului de constituționalitate, ci a solicitat înlăturarea din cuprinsul rezoluției a anumitor mențiuni, distincte de soluția dispusă prin rezoluție, mențiuni care nu țin de răspunderea disciplinară a magistraților. Or, textul de lege ce formează obiect al excepției de neconstituționalitate vizează exclusiv soluția de respingere a sesizării, cererea de înlăturare a oricăror alte mențiuni, care nu au legătură cu răspunderea disciplinară, neintrând în domeniul de aplicare al art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004. În consecință, Curtea a decis că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, neîndeplinind condiția legăturii cu soluționarea cauzei, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. … 31.În cauza de față, Curtea reține că, în mod similar cu autorul excepției din cauza soluționată prin Decizia nr. 575 din 20 septembrie 2018, autorii excepției nu au contestat propriu-zis soluția de clasare, respectiv de respingere a sesizării cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare, soluții pe care, în mod evident, nu aveau interes să le atace, ci au solicitat înlăturarea din cuprinsul rezoluțiilor Inspecției Judiciare (de clasare, respectiv de respingere a sesizării) a acelor considerente prin care s-a reținut că magistratul vizat „a tergiversat judecata“ într-un dosar în care a fost repartizat sau a acelor considerente privind existența laturii obiective a abaterii disciplinare. Întrucât autorii excepției nu au contestat propriu-zis soluția de respingere a sesizării cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare, ipoteză normativă reglementată de textul de lege supus controlului de constituționalitate, Curtea constată că acesta nu are legătură cu soluționarea cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate.  … 32.Mai mult, Curtea reține că autorii excepției din speța de față au formulat la instanța judecătorească cereri de înlăturare a unor mențiuni din cuprinsul rezoluțiilor Inspecției Judiciare (de clasare, respectiv de respingere a sesizării), mențiuni care, în opinia lor, au legătură cu răspunderea disciplinară, referindu-se la tergiversarea judecării unei cauze și, respectiv, la existența laturii obiective a abaterii disciplinare. În acest sens, acțiunile formulate în instanță de autorii excepției au avut ca temei, pe lângă dispozițiile de lege criticate, și dispozițiile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Având în vedere acestea, Curtea constată că analiza admisibilității cererilor de înlăturare a unor mențiuni din cuprinsul rezoluțiilor Inspecției Judiciare (de clasare, respectiv de respingere a sesizării), mențiuni care, în opinia autorilor excepției, au legătură cu răspunderea disciplinară, precum și stabilirea temeiului de soluționare a unor astfel de cereri de chemare în judecată intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.  … 33.Astfel, interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situației de fapt concrete din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. „Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale – se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, 1995) – în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [… ]“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). În consecință, problema de drept invocată de autorii excepției și dedusă spre soluționare Curții Constituționale, referitoare la admisibilitatea cererilor de înlăturare a unor mențiuni din cuprinsul rezoluțiilor Inspecției Judiciare și la temeiul de soluționare a acestora, este, în realitate, una de interpretare și de aplicare a legii la cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională. … 34.De altfel, Curtea observă că în materia supusă analizei, competența de soluționare a cauzelor aparține, în exclusivitate, Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, care, în cauzele în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate, a considerat admisibile cererile autorilor excepției. Astfel, prin sentința civilă prin care s-a soluționat cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 277D/2018, instanța a considerat că „dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 trebuie interpretate și aplicate în coroborare cu dreptul comun în materie, respectiv Legea nr. 554/2004 […]. O atare interpretare nu este de natură a nesocoti principiul specialia generalibus derogant, întrucât dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 nu derogă de la prevederile de drept comun ale art. 1 din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă tocmai o aplicare concretă a acestora în materia răspunderii disciplinare a magistraților. Cu alte cuvinte, legiuitorul a identificat, prima facie, că persoana care poate justifica un interes personal și direct în contestarea rezoluției de clasare este persoana care a formulat sesizarea, însă pot exista și alte situații în care o altă persoană să poată justifica un interes legitim privat în contestarea acestei rezoluții, chiar dacă soluția dată de inspectorul judiciar îi este, la prima vedere, favorabilă“. Totodată, instanța a stabilit că, în niciun caz, la evaluarea activității reclamantei, nu va putea fi reținută ca temei rezoluția de clasare a sesizării. De asemenea, prin sentința civilă prin care s-a soluționat cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 316D/2018, instanța a considerat că rezoluția de respingere a sesizării este un act administrativ unilateral cu caracter complex, având atât scopul de a soluționa sesizarea formulată în condițiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 prin respingere, cât și de a finaliza cercetarea disciplinară față de magistratul vizat. În consecință, instanța a stabilit că magistratul vizat de cercetarea disciplinară ca subiect pasiv al acelui raport juridic și a cărui conduită profesională este analizată în conținutul rezoluției de respingere a sesizării nu poate fi exclus din categoria persoanelor ce pot învesti instanța de judecată cu exercitarea controlului judiciar asupra acestui act administrativ, în măsura în care este vătămat prin conținutul său. Așadar, principiile specifice materiei contenciosului administrativ sunt în sensul asigurării accesului la instanță în beneficiul persoanei vătămate de un act administrativ, astfel cum este definită aceasta la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. A mai considerat instanța că magistratul vizat de cercetarea disciplinară este titularul unui interes legitim privat, astfel că temeiul admisibilității acțiunii reclamanților se regăsește în art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), c) și p) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. … 35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Carmen Oana Cadea în Dosarul nr. 7.787/2/2017 și de Simona Lucia Marinescu și de Daniel Fănel Stancu în Dosarul nr. 4.506/2/2017 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește