DECIZIA nr. 120 din 7 martie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1000 din 7 octombrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 16
ActulREFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 19
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 16
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 19
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 1353 19/10/2010
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 287 27/03/2012
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 1353 19/10/2010
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 16
ART. 15REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 19
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 727 02/11/2021
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 18REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 18REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 19
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 831 13/12/2018
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina-Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (7) și ale art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Constantin-Cosmin Moromete în Dosarul nr. 17.435/280/2018 al Judecătoriei Pitești – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.758D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, arătând că autorul acesteia este nemulțumit de elemente ce țin de fondul cauzei și propune completarea dispozițiilor criticate cu elemente concrete, ceea ce constituie atributul legiuitorului. În subsidiar, excepția este neîntemeiată, în acest sens fiind aplicabile considerentele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 831 din 13 decembrie 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 16 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 17.435/280/2018, Judecătoria Pitești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 alin. (7) și ale art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată de Constantin-Cosmin Moromete într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că prin reglementarea sumară/lacunară a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 se încalcă egalitatea în drepturi și dreptul la apărare, nefiind complet și corect reglementată procedura de întocmire a procesului-verbal de contravenție în cele două situații posibile, respectiv când presupusul contravenient este prezent la întocmire și când acesta lipsește.6.Nu este definită complet și corect sintagma „în lipsa unui martor“, însă este consemnată obligația agentului constatator de a preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod ori, în speță, agentul constatator nu a precizat nimic cu privire la încheierea în lipsă a procesului-verbal, acesta nefiind semnat de niciun martor, aspect ce conduce la concluzia nelegalității actului.7.Autorul excepției arată că a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de contravenție și a creat toate condițiile necesare pentru încheierea acestuia, însă agentul constatator a încheiat abuziv procesul-verbal de contravenție și a reținut lipsa contravenientului, deși nu a existat niciun impediment ori motiv pentru a se proceda în această manieră. Au fost încălcate astfel art. 16 și 24 din Constituție, fiindu-i obstrucționat cu bună-știință dreptul la apărare prin punerea în imposibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal de contravenție în rubrica special destinată pentru acest scop.8.Astfel, reglementarea sumară prevăzută de art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 încalcă dreptul la apărare prin faptul că legiuitorul nu definește cu precizie condițiile esențiale în care agentul constatator poate încheia procesul-verbal de contravenție în lipsă, creându-se astfel o situație arbitrară prin care agentul constatator poate încheia procesul-verbal „în lipsă“ chiar dacă presupusul contravenient este prezent și poate menționa orice dorește, fără ca aspectele consemnate să poată fi probate sau demonstrate. 9.Pentru a pune în acord dispozițiile art. 16 alin. (7) și ale art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 cu prevederile constituționale invocate este necesară admiterea excepției de neconstituționalitate și, în consecință, completarea art. 16 alin. (7) și a art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 cu elemente concrete care pot conduce la încheierea procesului-verbal de contravenție în lipsă, chiar și în situația în care presupusul contravenient este prezent la fața locului și acordă tot suportul agentului constatator.10.Judecătoria Pitești – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând considerentele care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 1.353 din 19 octombrie 2010. Totodată, instanța mai apreciază că textul de lege criticat are în vedere ipoteza în care în mod obiectiv nu există posibilitatea prezenței unui martor, iar orice neajuns procedural anterior sesizării instanței este suplinit prin numeroasele garanții procesuale din faza de judecată, instanța de judecată fiind cea care face cenzura de rigoare a actului dedus judecății, putând sancționa orice abuz al agentului constatator prin reținerea nelegalității procesului-verbal de contravenție, cu consecința directă a anulării acestuia.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 287 din 27 martie 2012 și Decizia nr. 1.353 din 19 octombrie 2010. Totodată, mai arată că autorul excepției solicită modificarea textelor de lege criticate, ceea ce contravine art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 alin. (7) și ale art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având următorul cuprins:– Art. 16 alin. (7): „În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal.“;– Art. 19 alin. (3): „În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.“16.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi și art. 24 – Dreptul la apărare.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, egalitatea în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Pornind de la aceste considerente, Curtea observă că agentul constatator și persoana care a săvârșit fapta contravențională sunt în situații diferite, astfel că nu se poate susține încălcarea principiului egalității în drepturi. Pe de o parte, agentul constatator acționează în calitate de reprezentant al statului și este împuternicit să apere un interes general, iar, pe de altă parte, contravenientul trebuie să beneficieze de administrarea unui probatoriu adecvat (a se vedea Decizia nr. 727 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 5 iulie 2022, paragrafele 16 și 17).18.Referitor la încălcarea dreptului la apărare, Curtea observă că agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, sub sancțiunea nulității procesului-verbal, în momentul încheierii acestuia. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal, la rubrica „Alte mențiuni“ [art. 16 alin. (7)din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001]. Potrivit art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. De asemenea, în lipsa confirmării împrejurărilor de către un martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. De altfel, alin. (3) este subsecvent alin. (1) din art. 19 al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, articol care stabilește regula de bază potrivit căreia, atunci când contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, procesul-verbal este semnat de către un martor. Agentul constatator poate încheia procesul-verbal și în absența acestui martor, potrivit alin. (3), însă în această situație el trebuie să motiveze care sunt împrejurările obiective care l-au determinat să încheie procesul-verbal în acest mod. Ca atare, prevederile criticate sunt reglementate într-o logică firească, clară, neputându-se reține că sunt contradictorii sau contrare condițiilor de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015.19.Curtea reține, de asemenea, că autorului contravenției i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul la apărare întrucât acesta poate să ceară instanței de judecată anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Astfel, cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Așadar, dispozițiile de lege criticate stabilesc reguli de procedură clare, precise și de natură să ofere suficiente garanții cu privire la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții de către instanța de judecată, astfel încât să garanteze dreptul la apărare (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 831 din 13 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 23 mai 2019, paragrafele 16-21). 20.În final, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate dorește o completare a unor mențiuni în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției cu elemente concrete care pot conduce la încheierea procesului-verbal de contravenție în lipsă. Or, o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin-Cosmin Moromete în Dosarul nr. 17.435/280/2018 al Judecătoriei Pitești – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 16 alin. (7) și ale art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Pitești – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina-Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x