DECIZIA nr. 120 din 10 martie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de părțile civile Adrian Drăgun, Andra Teodora Drăgun, Iustin Adrian Drăgun, Ciprian Drăgun, Oana Mădălina Mandeș, Oana Rotaru, Serviciul Județean de Ambulanță Vrancea, Spitalul de Urgență „Sfântul Pantelimon“ din Focșani și Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni“ din București în Dosarul nr. 3.571/91/2017 al Tribunalului Vrancea – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 139D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că rațiunile pentru care se dispun măsurile preventive prevăzute de art. 202 din Codul de procedură penală și care vizează libertatea individuală a persoanei nu privesc drepturile și libertățile părții civile sau ale persoanei vătămate, motiv pentru care nu se poate susține încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor constituționale invocate de autorii excepției. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 27 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.571/91/2017, Tribunalul Vrancea – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de părțile civile Adrian Drăgun, Andra Teodora Drăgun, Iustin Adrian Drăgun, Ciprian Drăgun, Oana Mădălina Mandeș, Oana Rotaru, Serviciul Județean de Ambulanță Vrancea, Spitalul de Urgență „Sfântul Pantelimon“ din Focșani și Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni“ din București, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei încheieri prin care a fost înlocuită măsura arestării preventive, dispusă în privința inculpatului din cauza penală în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, cu măsura controlului judiciar. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma „inculpatul sau procurorul“ din cuprinsul dispozițiilor art. 205 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională, întrucât nu acordă și părții civile dreptul de a formula contestație împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare. Se arată că partea civilă este întotdeauna și persoană vătămată, aceasta din urmă putându-se constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătorești. Se susține că, chiar dacă nu este subiect procesual principal și nu are nici calitatea de subiect pasiv al infracțiunii, partea civilă poate avea interesul procesual de a cunoaște măsurile preventive dispuse în privința inculpatului în cursul procedurii camerei preliminare și de a contesta soluțiile dispuse în privința acestor măsuri de către judecătorul de cameră preliminară. Se susține că excluderea părții civile din rândul titularilor dreptului de a formula contestație, conform art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală, încalcă accesul la justiție, dreptul la un proces echitabil și principiul egalității în drepturi, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile constituționale și convenționale invocate. … 6.Tribunalul Vrancea – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se susține că aceasta este justificată de faptul că scopul măsurilor preventive constă, în esență, în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar, prin raportare la acest scop, partea civilă ar putea avea interesul legitim de a contesta încheierile prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare, conform art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală. Se susține că interesul prevenirii săvârșirii unor noi infracțiuni nu aparține doar instituțiilor statului, ci și persoanelor afectate, direct sau indirect, de săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală, motiv pentru care părțile procesului penal trebuie să aibă posibilitatea de a interveni în judecata referitoare la dispunerea unei măsuri preventive. Se face trimitere la dreptul părții civile de a contesta dispunerea măsurilor asigurătorii. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Împotriva încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu dispune asupra măsurilor preventive, inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune la judecătorul de cameră preliminară care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare.“ … 11.Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, prevederilor art. 6, 7 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, la legalitatea incriminării și la interzicerea discriminării, precum și dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție referitoare la interzicerea generală a discriminării. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul criticat reglementează calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare. … 13.Conform art. 202 alin. (4) din Codul de procedură penală, măsurile preventive ce pot fi dispuse în cursul procesului penal sunt: reținerea, controlul judiciar; controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu și arestarea preventivă. Potrivit alin. (1) al art. 202 din Codul de procedură penală, măsurile preventive pot fi luate dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare, iar scopul dispunerii lor constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. … 14.Așa fiind, măsurile preventive sunt măsuri procesuale, personale, și nu reale, puse la dispoziția organelor judiciare penale și care constau în restrângeri ale libertății individuale a persoanei sau ale exercițiului altor drepturi și libertăți fundamentale, determinate de particularitățile fiecărei cauze și de condițiile în care se desfășoară procesul penal. Aceste măsuri funcționează ca mijloace de prevenire sau de înlăturare a unor împrejurări, expres reglementate la art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală. Existența a cel puțin unuia dintre scopurile dispunerii măsurilor preventive trebuie verificată atât în momentul dispunerii, cât și în cel al prelungirii lor sau al înlocuirii unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă, în toate cele cinci cazuri anterior menționate, organul judiciar având obligația de a alege măsura potrivită și suficientă pentru atingerea respectivului scop, având în vedere natura lor preventivă, și nu retributivă. … 15.Măsurile preventive pot fi dispuse, confirmate, prelungite sau menținute pe tot parcursul procesului penal, conform dispozițiilor procesual penale care le reglementează, dacă nu există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. … 16.Dintre măsurile preventive reglementate la art. 202 alin. (4) din Codul de procedură penală, reținerea, arestul la domiciliu și arestul preventiv sunt măsuri privative de libertate, iar controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune sunt măsuri neprivative de libertate, dar care implică restrângerea exercițiului mai multor drepturi și libertăți fundamentale (a se vedea Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, paragraful 26). … 17.În considerarea caracterului lor restrictiv, legiuitorul a prevăzut, în mod distinct, procedura de contestare a măsurilor preventive dispuse în fiecare etapă a procesului penal. … 18.Dispozițiile art. 14-18 din Codul de procedură penală reglementează acțiunea penală, iar cele ale art. 19-28 din același cod reglementează acțiunea civilă. Potrivit art. 14 alin. (1) din Codul de procedură penală, acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, iar, conform art. 19 din Codul de procedură penală, acțiunea civilă poate fi exercitată în cadrul procesului penal și are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. … 19.Astfel, acțiunea penală derivă din dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârșesc infracțiuni și presupune soluționarea de către organele judiciare a unui raport juridic penal de conflict. Pe lângă acestea, dispozițiile Codului de procedură penală prevăd posibilitatea existenței în cadrul procesului penal a unui conflict de drept extrapenal și, prin urmare, a unui raport juridic extrapenal, de natură civilă, care constituie obiectul acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal. Aceasta reprezintă un mijloc juridic prin care raportul de conflict civil este adus în fața organelor judiciare penale, în scopul soluționării lui de către acestea din urmă. … 20.Având în vedere modul în care sunt reglementate și caracterul lor personal, Curtea reține că măsurile preventive au ca scop realizarea instrucției penale, prin buna soluționare a cauzelor penale, în vederea aflării adevărului și a tragerii la răspundere penală a persoanelor care săvârșesc infracțiuni. Prin urmare, dispunerea măsurilor preventive are în vedere soluționarea acțiunii penale, respectiv a raportului juridic penal de conflict, astfel cum rezultă și din prevederile art. 202 alin. (3) din Codul de procedură penală, conform cărora „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia“. … 21.La rândul lor, art. 29 din Codul de procedură penală prevede că participanții în procesul penal sunt organele judiciare, avocatul, părțile, subiecții procesuali principali, precum și alți subiecți procesuali, iar conform art. 32 din Codul de procedură penală, părțile sunt subiecții procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acțiune judiciară, acestea fiind inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente. Dintre acestea, potrivit art. 82 din Codul de procedură penală, inculpatul este persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală, conform art. 84 din Codul de procedură penală, partea civilă este persoana vătămată sau succesorii săi, care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal, iar, conform art. 86 din Codul de procedură penală, persoana responsabilă civilmente este persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces. … 22.Prin urmare, spre deosebire de inculpat, care este întotdeauna parte a raportului juridic penal de conflict, putând avea și calitatea de parte a raportului juridic civil ce face obiectul acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal, partea civilă are doar calitatea de parte a raportului juridic civil. Pentru acest motiv, aceasta nu are un interes procesual specific cu privire la maniera de soluționare de către organele judiciare a raportului juridic penal, așadar, în privința dispunerii măsurilor preventive în cursul procesului penal. … 23.În acest sens este de reținut că acțiunea civilă rămâne distinctă de acțiunea penală, în tot cursul procesului penal, motiv pentru care aceasta poate fi soluționată împreună cu acțiunea penală, conform art. 25 alin. (1) din Codul de procedură penală, sau separat de aceasta, potrivit alin. (5)-(6) ale aceluiași articol. De asemenea, potrivit art. 26 alin. (1) din Codul de procedură penală, acțiunea civilă poate fi disjunsă de acțiunea penală, atunci când soluționarea acesteia determină depășirea termenului rezonabil de soluționare a acțiunii penale. … 24.Având în vedere această coexistență distinctă a celor două acțiuni ce pot fi exercitate în cadrul procesului penal, partea civilă, care are doar calitatea de parte a raportului juridic civil de conflict, nu poate justifica un interes procesual cu privire la felul în care se soluționează acțiunea penală sau cu privire la dispunerea de către organele judiciare a măsurilor preventive în privința inculpatului. … 25.Aceasta întrucât măsurile preventive au în vedere libertatea individuală sau restrângerea altor drepturi și libertăți ale persoanei, însă nu și bunurile sale, având astfel un caracter personal, și nu real. Or, în aceste condiții, exercitarea de către partea civilă a unei căi de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive ar fi în dezacord cu natura și cu scopul reglementării sale ca parte a procesului penal, astfel cum acestea rezultă din prevederile art. 84 din Codul de procedură penală. … 26.Pentru aceste motive, sintagma „inculpatul și procurorul“, din cuprinsul art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală, criticată de autorul excepției, care conferă doar inculpatului și procurorului dreptul de a exercita contestație împotriva încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu dispune asupra măsurilor preventive, este în acord cu natura și scopul dispunerii măsurilor preventive, nefiind contrară prevederilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției. … 27.Astfel, în privința pretinsei încălcări, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenție, care prevăd accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, Curtea reține că partea civilă beneficiază în cursul procesului penal de toate garanțiile specifice acestor drepturi, asigurate prin dispozițiile procesual penale, ce reglementează regimul său juridic de parte a acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal, în scopul realizării intereselor sale procesuale, care au ca finalitate repararea prejudiciilor civile produse prin fapta ce constituie obiectul acțiunii penale. Referitor la accesul la justiție, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că acesta implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată, dar și că acesta nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiții de formă și de fond impuse de legiuitor, prin raportare la art. 21 din Constituție (a se vedea Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006 și Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). De asemenea, s-a reținut prin aceeași jurisprudență că este de competenta exclusivă a legiuitorului să instituie aceleași reguli de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă în mod categoric din dispozițiile constituționale potrivit cărora „competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege“ și în conformitate cu care „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“ (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 2004). În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, instanța de contencios constituțional a statuat că examinarea echitabilă a cauzei necesită asigurarea respectării unor principii procedurale fundamentale, precum contradictorialitatea și dreptul la apărare (a se vedea Decizia nr. 231 din 16 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 28 martie 2000), precum și faptul că noțiunea de proces echitabil presupune egalitatea mijloacelor în ceea ce privește părțile, adică posibilitatea ca fiecare dintre acestea să își expună cauza în fața instanței, în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă (a se vedea Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004). … 28.Cu privire la invocarea de către autorul excepției de neconstituționalitate a principiului egalității în drepturi, prevăzut la art. 14 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, Curtea reține că, astfel cum rezultă din argumentele mai sus invocate, partea civilă se află, în cadrul procesului penal, într-o situație juridică diferită de cea a inculpatului și a procurorului, aspect ce justifică reglementarea în privința sa a unui regim diferit referitor la exercitarea căii de atac a contestației împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare, potrivit art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că principiul egalității presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată) și, de asemenea, că principiul egalității nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferențe de situații, inegalitatea reală, ce rezultă din această diferență, putând justifica reguli distincte, în funcție de scopul legii care le conține (a se vedea Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). … 29.Referitor la pretinsa încălcare, prin prevederile art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dispozițiilor art. 7 din Convenție, acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât textul criticat reprezintă o normă de drept procesual penal, iar garanțiile specifice principiului legalității incriminării și a pedepsei sunt asigurate prin normele dreptului penal substanțial. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de părțile civile Adrian Drăgun, Andra Teodora Drăgun, Iustin Adrian Drăgun, Ciprian Drăgun, Oana Mădălina Mandeș, Oana Rotaru, Serviciul Județean de Ambulanță Vrancea, Spitalul de Urgență „Sfântul Pantelimon“ din Focșani și Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni“ din București în Dosarul nr. 3.571/91/2017 al Tribunalului Vrancea – Secția penală și constată că dispozițiile art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vrancea – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește