DECIZIA nr. 12 din 18 ianuarie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 599 din 20 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ActulREFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 1REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 1REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 111
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 392 08/06/2021
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 381 08/06/2021
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 3REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 4REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 4REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 4REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 5REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 5REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 6REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 2
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 93
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 93
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 8REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 36
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 13REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 13REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 13REFERIRE LALEGE 81 30/03/2018 ART. 7
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 93
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 381 08/06/2021
ART. 15REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 15REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 16REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 5
ART. 16REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 65
ART. 18REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 2
ART. 18REFERIRE LAOUG 1 21/01/1999 ART. 3
ART. 18REFERIRE LAOUG 1 21/01/1999 ART. 4
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 93
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 93
ART. 19REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 2
ART. 19REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020 ART. 4
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 93
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 93
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 93
ART. 21REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 391 08/06/2021
ART. 22REFERIRE LALEGE 55 15/05/2020
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 108
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 108
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 381 08/06/2021
ART. 28REFERIRE LAORD DE URGENTA 192 05/11/2020 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 80 03/03/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, ale art. 4, ale art. 5 lit. d) și ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. Excepția a fost ridicată de Felicia Lăcrămioara Năstasie în Dosarul nr. 10.990/225/2020 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.658D/2021.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Astfel, cu privire la criticile de neconstituționalitate privind dispozițiile Legii nr. 55/2020, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021 și Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021. În ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, arată că nu era necesară o lege de abilitare a Guvernului pentru emiterea ordonanței de urgență, precum și faptul că în nota de fundamentare și în preambulul actului normativ emiterea acestuia este justificată prin situația extraordinară raportată la contextul pandemiei de COVID-19.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 29 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.990/225/2020, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, ale art. 4, ale art. 5 lit. d) și ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă. Excepția a fost ridicată de Felicia Lăcrămioara Năstasie într-o cauză având ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție prin care a fost amendată pentru că nu a purtat masca de protecție în spațiul public.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că dispozițiile art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 califică drept contravenție nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d) din aceeași lege. Aceste dispoziții legale au un caracter general și nespecific privind fapta care constituie contravenție. Art. 13 din Legea nr. 55/2020 nu definește purtarea măștii de protecție ca fiind sub incidența sintagmei „măsuri individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor“.6.În ceea ce privește art. 2 din Legea nr. 55/2020, arată că starea de alertă este un termen juridic „alienat“, nefiind prevăzut în Constituție și care încearcă să înlocuiască starea de urgență. Există o similitudine între definiția stării de urgență, așa cum a fost reținută de Comisia de la Veneția în Raportul adoptat la Strasbourg în data de 19 iunie 2020, și definiția stării de alertă, așa cum reiese din textul de lege criticat. Guvernul poate doar să declare o stare de urgență, dar nu poate emite hotărâri care restrâng drepturi, declararea stării de urgență necesitând aprobarea Parlamentului. 7.Referitor la art. 4 din Legea nr. 55/2020, autoarea excepției arată că, potrivit reglementărilor stării de urgență, definite la art. 53 coroborat cu art. 93 din Constituție, restrângerea drepturilor se poate face doar prin lege. Președintele României este cel care poate defini aceste măsuri excepționale prin care se restrâng drepturi și care cere Parlamentului încuviințarea măsurilor, în cel mult 5 zile de la instituirea acestora. În cazul dispozițiilor de lege criticate, Guvernul instituie măsuri excepționale, la propunerea ministrului afacerilor interne. Aceste reglementări încearcă să înlocuiască autoritatea executivă a Președintelui prin autoritatea ministrului afacerilor interne și cea legislativă a Parlamentului prin autoritatea executivă a Guvernului. Așadar, instituția stării de alertă este o încălcare a statului de drept. Amintește și că, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituție, Parlamentul nu poate institui reglementări în afara Constituției, creând o instituție nouă, starea de alertă, ci trebuia, proporțional cu situația dată, să reglementeze regimul unei stări de urgență prin lege, după ce Președintele a instituit-o, în termen de 5 zile de la instituire. 8.În ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, autoarea excepției arată că aceasta încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5), ale art. 61 alin. (1), ale art. 108 alin. (3) și ale art. 115 alin. (1), (2), (4) și (5). De asemenea, susține că sunt încălcate și dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În acest sens, arată că Legea nr. 262/2019 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe nu menționează sub nicio formă modificarea unei legi privind restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale. Această lege a ieșit din vigoare în februarie 2021 și nu a fost emisă o altă lege de abilitare a Guvernului pentru perioada de timp scursă de la încetarea efectelor sale. Proiectul de lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe L360/2020 a fost respins de Senat. Totodată, autoarea excepției arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 restrânge drepturi și libertăți cu încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție. De asemenea, apreciază că nu a existat o situație extraordinară care să justifice emiterea acestei ordonanțe de urgență, iar Guvernul nu putea legifera în absența unei legi de abilitare. Arată că situația extraordinară are în vedere un grad ridicat de abatere de la comun, însă Legea nr. 55/2020 a fost adoptată într-un context excepțional, ce a avut în vedere toți factorii pe care Guvernul îi enumeră în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020, fapt ce nu mai poate încadra modificarea Legii nr. 55/2020 în sfera urgenței stabilite de Constituție. Consideră că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 a fost modificată cu încălcarea art. 3 alin. (1) și a art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, sintagma „spațiu public“ fiind contrară voinței legiuitorului primar, care în varianta inițială a Legii nr. 55/2020 a prevăzut obligativitatea purtării măștii de protecție în spații publice închise, nu și în cele deschise. Autoarea excepției arată și că, în mod contrar dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 24/2000, în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020 nu s-a menționat temeiul legal al emiterii actului normativ. Totodată, consideră că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020 restrâng dreptul cetățenilor la libera circulație și o serie de alte drepturi fundamentale, prin condiționarea oricărei activități de purtarea măștii de protecție. 9.Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.10.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 2, ale art. 4, ale art. 5 lit. d) și ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1042 din 6 noiembrie 2020. În ceea ce privește art. 5 lit. d) din Legea nr. 55/2020, Curtea constată că autoarea excepției are în vedere, în realitate, dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. d). De asemenea, în ceea ce privește dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020, Curtea constată că criticile de neconstituționalitate intrinsecă vizează doar prevederile art. I pct. 1. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: – Art. 2 din Legea nr. 55/2020: „Starea de alertă reprezintă răspunsul la o situație de urgență de amploare și intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporționale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia și necesare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa vieții, sănătății persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale și culturale importante ori a proprietății.“;– Art. 4 din Legea nr. 55/2020:(1)Starea de alertă se instituie de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, și nu poate depăși 30 de zile. Starea de alertă poate fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne.(2)Starea de alertă se instituie pe întreg teritoriul țării sau doar pe teritoriul unor unități administrativ-teritoriale, după caz. (5)Valabilitatea documentelor eliberate de instituțiile și autoritățile publice, precum și de entitățile private autorizate conform legii se menține pe toată perioada stării de alertă, precum și pentru o perioadă de 90 de zile de la încetarea acestei stări.(6)Prin excepție de la alin. (1), în cazul dovezilor înlocuitoare ale permiselor de conducere – cu drept de circulație, se menține numai valabilitatea celor emise în temeiul art. 111 alin. (1) lit. b), alin. (4) sau (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe toată perioada stării de alertă, precum și pentru o perioadă de 10 zile de la încetarea acestei stări. Pentru aceeași perioadă se menține și valabilitatea prelungirii dreptului de circulație, dispusă de procuror sau de instanța de judecată potrivit art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.“;– Art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020: „Măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților sunt: […] d) măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu;“;– Art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020:Constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni, următoarele fapte săvârșite pe durata stării de alertă: […]h)nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d);“;– Art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020:Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1.La articolul 13, litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:a)obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă;14.Autoarea excepției susține că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitoare la statul de drept, separația puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. g) referitor la reglementarea prin legi organice a regimului stării de asediu și al stării de urgență, art. 93 privind măsurile excepționale, art. 108 alin. (3) referitor la legile de abilitare în temeiul cărora se emit ordonanțele Guvernului și art. 115 alin. (1), (2), (4) și (5) privind delegarea legislativă.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. d) și ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 au mai fost supuse analizei de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, Curtea a reținut că sintagma „măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor“ din cuprinsul Legii nr. 55/2020 se referă la măsuri consacrate la nivelul legii, așa cum de altfel este și măsura obligativității purtării măștii de protecție, consacrată în mod expres în conținutul art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. În situația persoanelor care au fost sancționate contravențional pentru nerespectarea obligației de a purta masca de protecție, Curtea a constatat că acestea aveau posibilitatea de a lua cunoștință de această obligație prin examinarea conținutului art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. De asemenea, hotărârile Guvernului emise pentru instituirea și prelungirea stării de alertă, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, au menționat în mod constant obligativitatea purtării măștii de protecție.16.Prin urmare, având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a considerat că persoanele fizice aveau posibilitatea de a cunoaște măsurile la care se referă art. 5 alin. (2) lit. d) și art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, precum și obligațiile ce le revin, astfel încât să își poată conforma conduita potrivit dispozițiilor legale și să înțeleagă consecințele nerespectării acestor obligații.17.De asemenea, Curtea a apreciat că aceleași concluzii sunt valabile și în ceea ce privește posibilitatea agentului constatator, respectiv a instanței de judecată de a identifica fapta contravențională, de a evalua gravitatea faptei și de a stabili o sancțiune contravențională proporțională cu aceasta.18.În ceea ce privește critica referitoare la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 55/2020, Curtea reține că, potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 1999, cu modificările și completările ulterioare, „Starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situații: a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale; b) iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.“ Potrivit art. 4 din aceeași ordonanță de urgență, „pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale poate fi restrâns, cu excepția drepturilor omului și libertăților fundamentale prevăzute la art. 3^2, numai în măsura în care situația o cere și cu respectarea art. 53 din Constituția României, republicată.“ Prevederile art. 93 din Constituție stabilesc că Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țară ori în unele unități administrativ-teritoriale, solicitând Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. 19.Autoarea excepției, observând că dispozițiile art. 2 și 4 din Legea nr. 55/2020 se referă la măsuri concepute să răspundă unei situații de amploare și intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, măsuri necesare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa vieții, sănătății persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale și culturale importante ori a proprietății și care pot presupune restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, face o paralelă cu situația de urgență și constată că nu sunt îndeplinite condițiile constituționale prevăzute de art. 93. Concluzia sa este aceea că starea de alertă este o instituție juridică „alienată“.20.Față de această critică, Curtea reține că, în argumentele pe care le invocă, autoarea excepției face abstracție de faptul că dispozițiile art. 53 alin. (1) din Constituție prevăd posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți dacă se impune pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. O astfel de restrângere poate fi dispusă prin lege, numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății. Posibilitatea stabilirii prin lege a unor astfel de restrângeri este prevăzută de legiuitorul constituant distinct de situația de urgență, astfel că instituirea măsurilor care restrâng exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți potrivit art. 53 din Constituție se face după o procedură diferită de cea prevăzută de art. 93.21.Prin urmare, Curtea apreciază că nu există niciun obstacol constituțional pentru legiuitor ca, în considerarea situațiilor enumerate în art. 53, să reglementeze printr-o lege, așa cum este și Legea nr. 55/2020, o serie de măsuri care pot avea drept efect restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, fără a fi necesară instituirea stării de urgență de către Președintele României, așa cum susține autoarea excepției. În măsura în care măsurile instituite se circumscriu condițiilor constituționale ale art. 53, gruparea acestora sub conceptul de „stare de alertă“ nu prezintă niciun aspect contrar prevederilor Legii fundamentale.22.Cât privește competența Guvernului ca în temeiul prevederilor legale ale Legii nr. 55/2020 să emită hotărâri prin care să instituie ori să prelungească starea de alertă, Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 108 alin. (1) și (2) din Constituție, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, iar hotărârile se emit pentru organizarea executării legii. Prin urmare, Guvernul are competența constituțională de a emite hotărâri în executarea legilor. De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 22 iulie 2021, paragraful 41, a reținut că Legea nr. 55/2020 constituie un act normativ-cadru care stabilește principiile de bază ale instituirii stării de alertă, prevăzând, cu titlu general, măsurile ce pot fi dispuse în cadrul acesteia, în vederea atingerii obiectivelor mai sus arătate. Aceste măsuri, astfel cum se arată, în mod expres, la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, sunt adoptate în aplicarea legii analizate, de către Guvern, prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, starea de alertă putând fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile. Această manieră de reglementare denotă intenția legiuitorului de a crea un cadru legal pentru implementarea măsurilor cu caracter administrativ necesare și adecvate particularităților crizei epidemiologice existente și evoluției acesteia în fiecare perioadă de timp. Aceste necesități de reglementare nu puteau fi, în mod evident, anticipate la data elaborării Legii nr. 55/2020 și nici prevăzute, în mod expres, în cuprinsul acestei legi, având în vedere caracterul lor variabil, imprevizibil. Cu toate acestea, legea analizată prevede, în mod expres, procedura de instituire și de prelungire a stării de alertă, măsurile care pot fi dispuse pe parcursul acesteia, perioadele de timp pentru care pot fi luate și prelungite astfel de măsuri, condițiile implementării lor, precum și autoritățile și instituțiile statale implicate. 23.Referitor la criticile de neconstituționalitate vizând Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020, Curtea constată că autoarea excepției critică inexistența unei legi de abilitare necesare pentru emiterea acestui act normativ, potrivit art. 115 alin. (1) și (2) din Constituție.24.Referitor la această critică, Curtea reține că prevederile constituționale invocate de autoarea excepției au în vedere condițiile necesare emiterii de către Guvern a ordonanțelor simple și nu se referă la ordonanțele de urgență, ale căror condiții de adoptare sunt reglementate în art. 115 alin. (4)-(8) din Constituție. Potrivit acestor din urmă prevederi constituționale, aprobarea sau respingerea ordonanței de urgență se realizează printr-o lege ulterioară. În acest sens, prevederile constituționale ale art. 115 alin. (5) prevăd că „Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență.“ În alin. (7) al aceluiași articol constituțional se menționează că „Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).“25.Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea constată că susținerile autoarei excepției referitoare la neconstituționalitatea emiterii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020 raportată la prevederile art. 115 alin. (1) și (2) din Constituție sunt neîntemeiate.26.Referitor la susținerea potrivit căreia emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 192/2020 nu a fost justificată de existența unei situații extraordinare, analizând nota de fundamentare a actului normativ, Curtea reține că situația avută în vedere de Guvern privește contextul extraordinar cauzat de evoluția pandemiei de COVID-19, care a impus adoptarea unor măsuri urgente, apte să asigure dreptul la sănătate, precum și alte drepturi fundamentale, așa cum sunt dreptul la învățătură și dreptul la muncă. Curtea apreciază că o astfel de situație se circumscrie exigențelor constituționale ale art. 115 alin. (4), care condiționează exercitarea competenței legislative delegate a Guvernului prin emiterea ordonanțelor de urgență de existența unei situații extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată. Astfel, evoluția imprevizibilă și gravitatea situației determinate de pandemia de COVID-19 a impus o intervenție legislativă promptă și adecvată, care să răspundă provocărilor concrete pe care le-a ridicat răspândirea virusului SARS-CoV-2 și efectele acestuia asupra sănătății persoanelor.27.Prin urmare, Curtea apreciază că actul normativ criticat a fost adoptat cu respectarea prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4) din Constituție.28.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate intrinsecă referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, Curtea constată că autoarea excepției are în vedere dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 prin care obligația purtării măștii de protecție a fost extinsă în toate spațiile publice, considerând că este încălcat dreptul la liberă circulație. Față de această critică, Curtea reține că, prin Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, paragraful 61, referindu-se la măsura purtării obligatorii a măștii de protecție, a reținut că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului la liberă circulație al persoanelor. Curtea apreciază că, în cauză, nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie. 29.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Felicia Lăcrămioara Năstasie în Dosarul nr. 10.990/225/2020 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și constată că dispozițiile art. 2, ale art. 4, ale art. 5 alin. (2) lit. d) și ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, în ansamblu, și dispozițiile art. I pct. 1 din această ordonanță, în special, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 ianuarie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x