DECIZIA nr. 119 din 2 martie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 491 din 11 mai 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 793 04/11/2020
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 530 11/07/2017
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 529 11/07/2017
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 788 15/12/2016
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 315
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 238
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 530 11/07/2017
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 501 30/06/2020
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 204 03/04/2018
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 107 01/11/1995
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 280
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 132 21/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 99 10/03/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 23 27/01/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 62 24/02/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 703 28/10/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) și alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurelian Victor Beleca în Dosarul nr. 2.146/303/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.152D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, solicitând menținerea jurisprudenței în materie. În acest sens, invocă Decizia Curții nr. 793 din 4 noiembrie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 27 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.146/303/2018, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) și alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Aurelian Victor Beleca în soluționarea plângerii formulate împotriva soluției de clasare date prin Ordonanța nr. 3.584/P/2016 din data de 1 septembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că încălcarea dispozițiilor constituționale invocate se realizează sub aspectul faptului că, în cauzele în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, soluția de clasare nu poate fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară decât în ceea ce privește temeinicia acesteia, verificarea soluției atacate realizându-se pe baza lucrărilor, a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, conform dispozițiilor art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală. Totodată, susține că diferențierea între cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și cele în care nu a fost luată o astfel de măsură, sub aspectul posibilității verificării de către judecătorul de cameră preliminară a legalității efectuării urmăririi penale ori a administrării probelor, este artificială și încalcă dispozițiile constituționale menționate.6.Judecătoria Sectorului 6 București – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că aprecierea autorului excepției, în sensul că, în cauzele în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, soluția de clasare nu poate fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară decât în ceea ce privește temeinicia acesteia, este rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legale invocate. Reține că obiectul plângerii reglementate de art. 340 din Codul de procedură penală îl reprezintă soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată, care sunt verificate de judecătorul de cameră preliminară pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul temeiniciei soluției de neurmărire sau netrimitere în judecată, indiferent dacă s-a pus sau nu în mișcare acțiunea penală.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere, reținut în deciziile Curții nr. 788 din 15 decembrie 2016, nr. 529 din 11 iulie 2017 și nr. 530 din 11 iulie 2017, potrivit căruia dispozițiile art. 341 alin. (2) și alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, întrucât textul constituțional care le consacră nu prevede obligativitatea reglementării dreptului de a exercita o cale de atac în orice fel de cauză, iar, conform art. 129 din Constituție, căile de atac se exercită în condițiile legii.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (2) și alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, având următorul conținut: „(2) Judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul de soluționare și dispune citarea petentului și a intimaților și încunoștințarea procurorului, cu mențiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. […] (7) În cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară: […] 2. verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și:[…]“.12.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit noului Cod de procedură penală, punerea în mișcare a acțiunii penale nu mai este posibilă la terminarea urmăririi penale, procurorul fiind obligat să dispună cu privire la actul procesual menționat în cursul urmăririi penale, prin ordonanță, de îndată ce constată că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există niciunul din cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, cazuri care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale. Administrarea de probatorii după declanșarea urmăririi penale are rolul de a lămuri cauza sub toate aspectele – existența faptei, identitatea făptuitorului și responsabilitatea penală a acestuia -, pentru a se putea dispune, la finalizarea ei, fie o soluție de trimitere în judecată, fie o soluție de netrimitere în judecată. Acestea sunt tipurile de soluții ce pot fi emise la sfârșitul urmăririi penale, soluționarea acestei faze procesuale fiind în competența procurorului. În afara soluțiilor de trimitere și de netrimitere în judecată, care pot fi dispuse numai după începerea și desfășurarea urmăririi penale, noul Cod de procedură penală permite procurorului să dispună și o soluție de neurmărire penală, echivalentul soluției de neîncepere a urmăririi penale din vechiul cod. În ceea ce privește soluțiile de neurmărire și netrimitere în judecată prevăzute de noua lege procesual penală, acestea sunt clasarea și renunțarea la urmărirea penală, iar actele prin care se dispun sunt ordonanța și, în anumite cazuri, rechizitoriul. Soluția de clasare poate fi dată exclusiv de procuror, prin ordonanță, respectiv prin rechizitoriu, din oficiu sau la propunerea motivată a organului de cercetare penală. Noul Cod de procedură penală reglementează două situații ce determină dispunerea clasării, și anume clasarea exclusiv ca soluție de neurmărire penală – atunci când nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și de formă esențiale ale sesizării – și clasarea ca urmare a constatării incidenței unuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală.14.În cauza în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, prin Ordonanța nr. 3.584/P/2016 din data de 1 septembrie 2017, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, s-a dispus, în baza art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege), clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 238 alin. (1) din Codul penal, procurorul de caz însușindu-și soluția propusă de organul de cercetare penală. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția penală cu nr. 2.146/303/2018, autorul excepției a formulat plângere împotriva soluției de clasare date prin Ordonanța nr. 3.584/P/2016 din data de 1 septembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București. Prin Încheierea din 27 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.146/303/2018, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția penală a respins, ca nefondată, în baza art. 341 alin. (5) și alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, plângerea formulată de autorul excepției împotriva Ordonanței nr. 3.584/P/2016 din data de 1 septembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și a menținut această ordonanță.15.Curtea constată că, potrivit considerentelor Deciziei nr. 530 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 13 noiembrie 2017, limitarea mijloacelor de probă, pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară poate soluționa plângerea formulată împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, este justificată, având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacată sub aspectul legalității acesteia. Curtea nu a primit critica potrivit căreia se încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală reprezentând, prin ea însăși, o garanție a realizării acestui drept. De asemenea, Curtea a reținut că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanței procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă accesul liber la justiție. Potrivit jurisprudenței constante a instanței de control constituțional, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).16.Totodată, prin Decizia nr. 501 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 2 decembrie 2020, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea, verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Așadar, cu ocazia soluționării plângerii formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, judecătorul de cameră preliminară este obligat să procedeze la analiza tuturor documentelor și a materialelor aflate la dosarul cauzei. De asemenea, în Decizia nr. 204 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 18 iulie 2018, paragraful 23, Curtea a constatat că prevederile art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală nu contravin nici dispozițiilor constituționale ale art. 24, petentul și intimații beneficiind de garanțiile realizării unei apărări eficiente, în condițiile ce rezultă din ipoteza juridică reglementată prin dispozițiile de lege criticate. Mai mult, în etapele procesuale pe care le parcurge, autorul plângerii formulate, conform prevederilor art. 340 din Codul de procedură penală, poate fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, în conformitate cu exigențele dreptului fundamental la apărare. În aceeași decizie, paragraful 24, referitor la pretinsa încălcare prin dispozițiile de lege criticate a prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), Curtea a reținut că persoanele care formulează plângeri împotriva soluțiilor de clasare pronunțate în cauze în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală se află într-o situație diferită de cea a titularilor unor astfel de plângeri promovate în cauze în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aspect ce justifică reglementarea în privința acestora a unui regim diferit, din perspectiva probelor care se impun a fi administrate cu ocazia soluționării acestor plângeri de către judecătorul de cameră preliminară. De altfel, referitor la principiul egalității în fața legii, Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, citată anterior, și Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).17.Raportat la criticile de neconstituționalitate formulate în cauză, Curtea reține, în completare, că verificarea legalității administrării probelor și a efectuării urmăririi penale și posibilitatea excluderii probelor nelegal administrate ori, după caz, sancționarea actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, potrivit art. 280-282, în cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, sunt justificate și de posibilitatea pe care o are judecătorul de cameră preliminară de a dispune una dintre soluțiile reglementate la lit. b)-d) ale pct. 2 al alin. (7) alart. 341 din Codul de procedură penală, respectiv admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei, motivat, la procuror pentru a completa urmărirea penală [lit. b)], admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și dispunerea începerii judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimițând dosarul spre repartizare aleatorie [lit. c)], respectiv admiterea plângerii și schimbarea temeiului de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea [lit. d)].18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aurelian Victor Beleca în Dosarul nr. 2.146/303/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (2) și alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 martie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x