DECIZIA nr. 118 din 7 martie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1037 din 16 octombrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 7 06/01/2020
ActulREFERIRE LALEGE (R) 10 18/01/1995
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991
ActulREFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 376 05/07/2022
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 6REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 16REFERIRE LALEGE 171 12/08/2020
ART. 16REFERIRE LALEGE 7 06/01/2020 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE 7 06/01/2020
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 50 29/07/1991 ART. 26
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 537 13/07/2017
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina-Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) raportat la art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Dorin Daniel Pătrășcuță în Dosarul nr. 140/193/2018 al Tribunalului Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 424D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că stabilirea cuantumului amenzii contravenționale într-o anumită limită ține de opțiunea legiuitorului, manifestată în funcție de gradul de pericol social al faptei săvârșite. Arată că asupra textului de lege criticat Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 376 din 5 iulie 2022.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 21 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 140/193/2018, Tribunalul Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) raportat la art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția a fost ridicată de Dorin Daniel Pătrășcuță într-o cauză având ca obiect apelul formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, respectiv executarea unei construcții cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, contravenție sancționată potrivit art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991 stabilește cuantumul amenzii în cazul nerespectării autorizației de construcție între 50.000 lei și 100.000 lei, valori foarte mari în comparație cu veniturile medii din România. Aceste valori depășesc în anumite cazuri valoarea imobilului care urmează să fie edificat. Cu un an înainte, textul de lege criticat stabilea valoarea minimului amenzii la 1.000 lei, adică de 50 de ori mai puțin decât la data săvârșirii faptei, neexistând condiții sociopolitice care să justifice o creștere atât de mare. Cuantumul amenzii este imposibil de achitat prin raportare la situația veniturilor autorului excepției și ale soției sale, la ratele pe care le au de achitat la bănci și la nevoile celor doi copii minori aflați în întreținere.6.Tribunalul Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)(3), întrucât împiedică instanța să realizeze o justă individualizare a sancțiunii contravenționale. Astfel, potrivit art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de acest act normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.7.În cauza dedusă judecății, instanța constată că minimul sancțiunii contravenționale prevăzut pentru contravenția reglementată de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 este de 50.000 lei, o limită pe care o apreciază ca fiind foarte ridicată și care face imposibilă armonizarea sancțiunii cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, în contextul în care, în această materie, sancțiunea avertismentului este interzisă, conform art. 26 alin. (6) din Legea nr. 50/1991.8.Elementul care reflectă cel mai bine faptul că această limită minimă foarte ridicată a amenzii contravenționale împiedică instanța să înfăptuiască o justiție cu respectarea dreptului la un proces echitabil este acela că limita minimă pentru contravenția prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, respectiv pentru executarea de construcții fără autorizație de construire (contravenție care este incriminată pentru protejarea acelorași valori sociale ocrotite) este de 50 de ori mai mică decât limita minimă a contravenției prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. b) din aceeași lege. Astfel, este mai „avantajată“ persoana care construiește fără să respecte nicio regulă de disciplină în construcții în raport cu persoana care parcurge procedura de autorizare, însă se abate de la proiectul tehnic aprobat prin aceasta.9.În concluzie, instanța atrage atenția că pot exista fapte de construire cu încălcarea minoră sau mai puțin gravă a unei autorizații de construire, care să nu justifice o amendă de 50.000 lei, aceleași fapte de construire care, dacă ar fi fost săvârșite în lipsa oricărei autorizații de construire, ar fi fost sancționate cu o amendă mult mai mică.10.Așadar, în același context, se pune în discuție și respectarea principiului egalității, care presupune ca persoane aflate în situații egale sau similare să beneficieze de același tratament juridic sau unul similar. Or, se observă că persoanele care construiesc fără autorizație de construire și cele care construiesc cu nerespectarea autorizației, deși se află în situații similare, beneficiază de un regim sancționator diferit, sub aspectul severității amenzii prevăzute drept sancțiune.11.Excepția de neconstituționalitate este întemeiată prin raportare la art. 15 alin. (1), art. 44 (invocat de autor) și art. 53 din Constituție având în vedere că orice sancțiune restrânge un anumit drept sau o anumită libertate a persoanei, iar în privința sancțiunii amenzii contravenționale dreptul restrâns este chiar dreptul de proprietate asupra unei sume de bani.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) prin raportare la art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004. În realitate, Curtea constată că, în raport cu circumstanțele cauzei, incidente sunt dispozițiile art. 26 alin. (2) liniuța a patra prin raportare la art. 26 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 50/1991.16.Curtea constată că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 50/1991 au fost modificate prin Legea nr. 171/2020 pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 12 august 2020, păstrând soluția legislativă la care se raportează textul criticat. De asemenea, dispozițiile art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991 au fost modificate prin art. II pct. 12 din Legea nr. 7/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 8 ianuarie 2020, cuantumul amenzii prevăzute fiind diminuat substanțial.17.Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 7/2020, prin raportare la art. 26 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 50/1991.18.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991: „(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1), săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă după cum urmează […] – de la 50.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. b) […]“;– Art. 26 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 50/1991: „(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: […] b) executarea sau desființarea, cu nerespectarea prevederilor autorizației și a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3 […]“.19.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 47 – Nivelul de trai și art. 49 – Protecția copiilor și a tinerilor.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 537 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, paragraful 16, a reținut că sancțiunea amenzii intră sub incidența celui de-al doilea alineat al art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a „amenzilor“. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că atât amenda, cât și sumele confiscate se subsumează noțiunii de „amenzi“ [a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 16]. Autoritățile naționale sunt cele care hotărăsc în primul rând ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice și sociale, apreciere pe care Convenția o lasă în competența statelor membre, acestea având la dispoziție o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunțată în Cauza Valico – S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, și Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export – S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32]. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că aplicarea unei amenzi este, în principiu, o ingerință în dreptul garantat de primul paragraf al art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție deoarece privează persoana în cauză de un element component al dreptului său de proprietate, respectiv suma pe care trebuie să o plătească. Revine însă autorităților naționale decizia cu privire la ce fel de amendă trebuie aplicată.21.În ceea ce privește proporționalitatea amenzilor reglementate prin textele de lege criticate, Curtea reține că aceasta a fost analizată prin Decizia nr. 376 din 5 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1082 din 9 noiembrie 2022, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Cu acel prilej, Curtea a reținut că textul criticat prevede limitele minime și maxime ale amenzii, așa încât nimic nu împiedică instanța să facă o individualizare legală a sancțiunii contravenționale. Tot prin aceeași decizie, referitor la susținerea potrivit căreia limita minimă foarte ridicată a amenzii prevăzute pentru contravenția reglementată de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 face imposibilă armonizarea sancțiunii cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, în contextul în care, în această materie, sancțiunea avertismentului este interzisă, Curtea a făcut referire la jurisprudența sa în care a statuat că, față de gradul de pericol social al faptelor ce pot constitui contravenții la regimul executării lucrărilor de construcții, de împrejurările specifice în care pot fi săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire, precum și de consecințele posibile ale acestora, opțiunea legiuitorului de a nu permite aplicarea sancțiunii avertismentului apare ca justificată prin importanța valorilor pe care le protejează, respectiv viața și siguranța persoanelor.22.Dacă prin jurisprudența menționată s-a reținut, în principiu, constituționalitatea textelor de lege criticate, Curtea constată că în prezenta cauză autorul critică încălcarea dreptului de proprietate prin diminuarea excesivă a patrimoniului său, făcând referire la situația personală. Curtea reține că asupra acestui aspect care implică verificări de fapt, singura în măsură să se pronunțe este instanța care judecă fondul, prin efectuarea unui control de convenționalitate pentru a stabili dacă sancțiunea aplicată afectează fundamental situația financiară a autorului, inclusiv prin lipsirea acestuia de proprietate, criteriul stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.23.Verificarea acestui aspect excedează însă competenței Curții Constituționale, singura care poate aprecia asupra elementelor de fapt din dosar fiind instanța care judecă fondul.24.Mai mult, Curtea observă că dispozițiile art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991 au fost modificate prin art. II pct. 12 din Legea nr. 7/2020 prin care cuantumul amenzii a fost micșorat (a se vedea paragraful 16 din prezenta decizie). Acest aspect urmează să fie analizat de instanța de judecată ce are competența să aprecieze dacă în cauză se poate aplica legea contravențională mai favorabilă.25.În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 47 și 49 din Constituție, Curtea observă că, prin conținutul lor normativ, acestea nu au incidență în cauză.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dorin Daniel Pătrășcuță în Dosarul nr. 140/193/2018 al Tribunalului Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 26 alin. (2) liniuța a patra din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 7/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, prin raportare la art. 26 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 50/1991 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina-Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x