DECIZIA nr. 117 din 7 martie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 987 din 2 octombrie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORDONANTA 18 30/08/2021
ActulREFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006
ActulREFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 391
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 391
ActulREFERIRE LALEGE 584 29/10/2002 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 391
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LAORDONANTA 18 30/08/2021 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006
ART. 16REFERIRE LAORDONANTA 18 30/08/2021
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 391
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 5
ART. 23REFERIRE LAHG 161 16/03/2016
ART. 23REFERIRE LACONTRACT CADRU 16/03/2016
ART. 23REFERIRE LACONTRACT CADRU 16/03/2016 ART. 22
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 391
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina-Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Medas – S.R.L. din Darabani în Dosarul nr. 13.442/193/2017 al Tribunalului Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 353D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar o cerere prin care solicită admiterea acesteia potrivit concluziilor scrise formulate în fața instanței care a sesizat Curtea.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate au un conținut clar, predictibil, sub aspectul consecințelor pe care le antrenează rezultând neîndoielnic că în situația medicului care la data pensionării se află în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate și dorește să își continue activitatea acest lucru poate fi făcut cu obținerea unui aviz de la Direcția de sănătate publică și Colegiul Medicilor din România, aviz care se acordă anual de către o comisie organizată la nivelul acestei direcții.5.Referitor la încălcarea art. 16 din Constituție se observă că textul criticat nu distinge dacă medicul activează în sistemul de stat sau privat, astfel că această critică este neîntemeiată. De asemenea, cu privire la încălcarea art. 41 din Constituție, se constată că și această critică este nefondată deoarece medicul care la data pensionării nu se află în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate, dar dorește continuarea activității poate face acest lucru cu respectarea alin. (4) și (5) ale art. 391 din Legea nr. 95/2006.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 1 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 13.442/193/2017, Tribunalul Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea Medas – S.R.L. din Darabani într-o cauză având ca obiect apelul formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă acțiunea autoarei având ca obiect obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani să încheie un contract de prestări servicii medicale cu un medic specialist încadrat în societatea autoare și să plătească cheltuielile efectuate cu medicul încadrat și folosul de care autoarea a fost lipsită prin respingerea contractului de prestări servicii medicale.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că medicul cu care a intrat în relații contractuale a lucrat până la vârsta de pensionare în cadrul unui spital județean care se afla în relații contractuale cu casa de asigurări. După pensionare, medicul a lucrat un an în mediul privat fără a se afla în relații contractuale cu casa de asigurări, după care, fără să fi avut perioade de pauză, a intrat în relații contractuale cu societatea autoare a excepției. Invocând faptul că, în anul anterior, medicul nu s-a aflat în relații contractuale cu casa de asigurări, aceasta a refuzat să încheie un contract cu autoarea pe motiv că medicul nu ar îndeplini condițiile legale pentru a desfășura o asemenea activitate în cadrul autoarei.8.Textul de lege criticat este lipsit de predictibilitate, contradictoriu, generând o aplicare aleatorie în activitatea direcțiilor de sănătate publice județene: pe de o parte, se recunoaște dreptul medicului de a continua activitatea la cerere după împlinirea vârstei de pensionare cu un anumit aviz și, pe de altă parte, se aduce în discuție „necesitatea prelungirii activității“, necesitate care nu este îndeplinită, fiind lăsată exclusiv la aprecierea comisiei instituite. Continuarea activității medicului se face „la cerere doar în cazul în care se impune necesitatea prelungirii activității“, formulare care nu este consacrată legislativ. În mod cert, nefiind prevăzută expres „necesitatea prelungirii activității“, nu se poate modifica cadrul consacrat de teza întâi a alineatului analizat, care stabilește o singură cerință, cererea solicitantului.9.Textul criticat creează o discriminare cu efectul îngrădirii dreptului la muncă – art. 41 alin. (1) și al încălcării principiului egalității în fața legii – art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, pe de o parte, medicii care se află în relație contractuală cu casa de asigurări pot să își continue activitatea, la cerere, după împlinirea vârstei de pensionare, iar angajatorul lor va putea contracta servicii decontate de casa de asigurări. Pe de altă parte, medicii care își desfășoară activitatea medicală după împlinirea vârstei de pensionare, fără a avea o relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, pot activa numai în mediul privat, angajatorul acestora neputând contracta servicii decontate de casele de asigurări.10.Totodată, instituirea unor criterii aleatorii, de natura celor cuprinse în norma criticată, îngrădește, în mod nefiresc, dreptul la muncă al medicului care, după data pensionării, deși a continuat să profeseze, nu s-a mai aflat în relații contractuale cu casele de asigurări.11.Legislația Uniunii Europene și practica Curții de Justiție a Uniunii Europene – sub aspectul reglementărilor din piața muncii – converg în direcția egalității în fața legii și a eliminării oricărei discriminări de orice natură. Autoarea invocă alin. (4) din preambulul Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și Hotărârea din 6 noiembrie 2012 pronunțată în Cauza C-286/12 în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că dispozițiile obligatorii de pensionare legiferate de Ungaria constituie o discriminare pe motive de vârstă, interzisă de directiva referitoare la egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – aspect ce poate fi avut în vedere și de instanțele din România în cazuri similare.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar și concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015. După sesizarea Curții Constituționale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 18/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, precum și pentru abrogarea art. 4 din Legea nr. 584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România și de protecție a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 31 august 2021, fără a păstra, în integralitate, soluția legislativă criticată.16.Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 18/2021.17.Textul de lege criticat avea următorul cuprins:Articolul 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006: „Prin excepție de la prevederile alin. (1), medicii care își desfășoară activitatea în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate județene sau a municipiului București, direct sau prin intermediul furnizorilor de servicii medicale, își pot continua activitatea, după împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu aviz anual eliberat de direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București și de CMR, prin colegiile județene ale medicilor sau al municipiului București, pe baza certificatului de sănătate. Necesitatea prelungirii activității se stabilește de către o comisie organizată la nivelul direcțiilor de sănătate publică județene sau a municipiului București, alcătuită din:– un reprezentant al casei de asigurări de sănătate județene sau a municipiului București;– un reprezentant al direcției de sănătate publică județene sau a municipiului București;– un reprezentant al colegiului județean al medicilor sau al municipiului București.“Articolul 391 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, la care face trimitere alin. (8), avea următorul cuprins: „(1) Medicii se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.“18.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la criteriile de calitate ale legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat reglementează o excepție de la obligația medicilor de a se pensiona la vârsta de 65 de ani la data ridicării excepției (în prezent 67 de ani). Această excepție privește medicii care își desfășoară activitatea în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate județene sau a municipiului București, direct sau prin intermediul furnizorilor de servicii medicale, și care își pot continua activitatea, după împlinirea vârstei de pensionare, la cerere. Pentru această categorie este obligatorie obținerea unui aviz anual eliberat de direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București și de Colegiul Medicilor din România, prin colegiile județene ale medicilor sau al municipiului București, pe baza certificatului de sănătate. Necesitatea prelungirii activității se stabilește de către o comisie organizată la nivelul direcțiilor de sănătate publică județene sau a municipiului București.20.Curtea constată că autoarea excepției critică lipsa de predictibilitate a textului sub aspectul că, pe de o parte, se recunoaște dreptul medicului de a continua activitatea la cerere după împlinirea vârstei de pensionare și, pe de altă parte, se reglementează „necesitatea prelungirii activității“.21.Curtea observă că textul de lege criticat reglementează generic cu privire la dreptul medicului de a continua activitatea la cerere după împlinirea vârstei de pensionare, însă acest drept este supus unor condiții. Astfel, una dintre condițiile enunțate de textul de lege criticat este stabilirea unei necesități a prelungirii activității.22.Curtea constată că responsabilitatea pentru asigurarea sănătății publice revine Ministerului Sănătății, direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București și altor structuri de specialitate ale Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), structurilor de specialitate din cadrul ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, precum și autorităților din administrația publică locală. Asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse potrivit legii [a se vedea art. 2 alin. (7) și (8) din Legea nr. 95/2006]. Una dintre funcțiile principale ale asistenței de sănătate publică o constituie dezvoltarea și planificarea resurselor umane [a se vedea art. 5 lit. n) din Legea nr. 95/2006] ca urmare a evaluării nevoilor populației privind serviciile de sănătate publică. Medicii, a căror profesie are ca scop principal asigurarea stării de sănătate, constituie o „resursă umană“ foarte importantă pentru realizarea asistenței de sănătate publică.23.Prin urmare, Curtea reține că textul de lege criticat este clar, precis și previzibil deoarece reglementează de principiu dreptul de continuare a activității pentru anumite categorii de medici, însă condiționează acest drept de acoperirea numărului necesar de medici în unitățile administrativ-teritoriale. Conținutul sintagmei „necesitatea prelungirii activității“ este detaliat în art. 22 alin. (3) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 23 martie 2016, potrivit căruia numărul necesar de medici de specialitate și numărul de norme necesare pentru fiecare specialitate clinică pe județe, pentru care se încheie contractul, se stabilește de către o comisie a cărei compoziție este detaliată în respectiva anexă. Criteriile aprobate în condițiile legii se publică pe pagina de internet a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a caselor de asigurări de sănătate, respectiv pe pagina de internet a Ministerului Sănătății și a direcțiilor de sănătate publică.24.Referitor la critica privind încălcarea egalității în drepturi și a dreptului la muncă, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută deoarece toți medicii pot opta pentru continuarea activității după împlinirea vârstei de pensionare.25.Astfel, pe de o parte, potrivit textului de lege criticat, medicii care s-au aflat în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate județene sau a municipiului București, direct sau prin intermediul furnizorilor de servicii medicale, care își manifestă opțiunea de a lucra – sub condiția constatării necesității prelungirii activității – pot continua activitatea lucrând cu un furnizor de servicii medicale (inclusiv societate constituită potrivit Legii societăților nr. 31/1990) aflat în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate. În acest caz este necesară obținerea unui aviz anual pentru continuarea activității, pe baza certificatului de sănătate.26.Pe de altă parte, în cazul în care nu se constată necesitatea prelungirii activității, medicii pot lucra în unități sanitare private care nu se află în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate județene sau a municipiului București, potrivit art. 391 alin. (4) din Legea nr. 95/2006. Desfășurarea activității, în acest caz, se face în baza certificatului de membru și a avizului anual al Colegiului Medicilor din România, eliberat pe baza certificatului de sănătate și a asigurării de răspundere civilă, pentru greșeli în activitatea profesională, încheiată pentru anul respectiv.27.Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Aplicând acest principiu la cauza de față, Curtea observă că, după împlinirea vârstei de pensionare, toți medicii pot opta pentru continuarea muncii în unități sanitare care se află sau nu în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate.28.Pentru motivele expuse, Curtea nu poate reține un dezacord între textul de lege criticat și Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Totodată cele reținute prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 noiembrie 2012, pronunțată în Cauza C-286/12 Comisia Europeană împotriva Ungariei, potrivit cărora adoptarea unui regim național care impune încetarea activității profesionale a judecătorilor, a procurorilor și a notarilor care au împlinit vârsta de 62 de ani determină o diferență de tratament pe motive de vârstă care nu are un caracter proporțional în raport cu obiectivele urmărite, nu au legătură cu prezenta cauză.29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Medas – S.R.L. din Darabani în Dosarul nr. 13.442/193/2017 al Tribunalului Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 391 alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța Guvernului nr. 18/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, precum și pentru abrogarea art. 4 din Legea nr. 584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România și de protecție a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Botoșani – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina-Cătălina Turcu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x