DECIZIA nr. 117 din 28 februarie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 19 iunie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 375
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 377
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 375
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 377
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 374
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 377
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 383
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 386
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 375
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 38
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 220 17/04/2018
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 375
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 377
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 38
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 750 13/12/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 565 12/07/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 334 24/05/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 275 10/05/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 253 05/05/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 726 29/10/2015
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 486 23/06/2015
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 484 23/06/2015
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 342 07/05/2015
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 250 07/04/2015
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 245 07/04/2015
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 377
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 375
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 38
ART. 14REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 7
ART. 14REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 8
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 220 17/04/2018
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 753 13/12/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 723 06/12/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 253 05/05/2016
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 726 29/10/2015
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 484 23/06/2015
ART. 16REFERIRE LALEGE 202 25/10/2010
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 320
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 374
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 250 05/05/2022





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 375 și art. 377 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 38 din Codul penal, excepție ridicată de Ionuț Mărgean în Dosarul nr. 2.807/114/2017 al Tribunalului Buzău – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.473D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că instanța de contencios s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții, dintr-o perspectivă identică, respingând excepțiile de neconstituționalitate, ca neîntemeiate, de exemplu, prin Decizia nr. 220 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 26 iunie 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 19 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.807/114/2017, Tribunalul Buzău – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 375 și art. 377 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 38 alin. (1) și alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de Ionuț Mărgean. Excepția a fost ridicată cu ocazia soluționării unei cauze penale. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile criticate nu permit persoanei trimise în judecată pentru comiterea unor infracțiuni aflate în concurs să recunoască comiterea doar a uneia sau a unora dintre aceste infracțiuni. În această situație, inculpatul este pus în situația fie de a recunoaște fapte pe care nu le-a comis, pentru a beneficia de prevederile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, fie de a nega comiterea tuturor faptelor pe care le-a comis, pentru a-și dovedi nevinovăția pentru faptele pe care nu le recunoaște, pierzând astfel beneficiul oferit de prevederile anterior menționate. În această manieră de reglementare a procedurii abreviate, justiția penală devine un fel de „târg“, prevederile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală transformându-se într-o „ofertă promoțională“ pusă la dispoziție de legiuitor inculpaților care recunosc fapte pe care nu le-au comis, pentru a putea beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă și pentru faptele pe care le-au comis.6.Apreciază că cea mai echitabilă soluție din punct de vedere constituțional ar fi aceea ca instanța de judecată să ia act de poziția procesuală a inculpatului care solicită ca judecata să aibă loc în baza procedurii abreviate numai pentru una sau unele dintre faptele concurente pentru care a fost trimis în judecată, să soluționeze această cerere în sensul admiterii, al respingerii sau al prorogării soluționării cererii odată cu fondul și apoi să continue judecata cu administrarea de probe în raport cu infracțiunile concurente nerecunoscute, urmând ca la final să se pronunțe asupra tuturor infracțiunilor concurente pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Susține că, în cazul infracțiunilor concurente, indiferent de procedura parcursă, abreviată ori de drept comun, modalitatea de stabilire a pedepsei este identică. În cazul procedurii abreviate, legea penală nu prevede aplicarea unei pedepse unice, globale, pentru toate infracțiunile concurente, pentru a face inaplicabilă această procedură, în situația în care inculpatul recunoaște numai una sau unele dintre infracțiunile concurente pentru care a fost trimis în judecată.7.Tribunalul Buzău – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile criticate reprezentând o opțiune de politică penală a legiuitorului.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate dintr-o perspectivă identică, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Face referire la Decizia nr. 250 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, Decizia nr. 253 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2016, Decizia nr. 275 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 22 iulie 2016, Decizia nr. 750 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, Decizia nr. 245 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 30 iunie 2015, Decizia nr. 342 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 3 iunie 2015, Decizia nr. 486 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 septembrie 2015, Decizia nr. 334 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 19 august 2016, și Decizia nr. 565 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 7 septembrie 2016.10.Avocatul Poporului arată că principiul legalității implică o obligație pozitivă a legiuitorului, de a reglementa prin texte clare și precise. Norma juridică trebuie să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Analizând cele trei texte legale criticate, Avocatul Poporului susține că procedura în cazul recunoașterii învinuirii, cu toate aspectele pe care aceasta o presupune, reprezintă opțiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale. Prin urmare, textele legale criticate nu sunt de natură a încălca prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. În continuare, face referire la jurisprudența Curții Constituționale prin care aceasta a respins, ca neîntemeiată, excepțiile de neconstituționalitate referitoare la aceleași dispoziții, din perspectiva unor critici identice.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 375 și art. 377 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 38 alin. (1) și alin. (2) din Codul penal, cu următorul cuprins:– Art. 375 din Codul de procedură penală: (1)Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii.(1^1)Inculpatul poate recunoaște faptele și solicita judecarea cauzei în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) și prin înscris autentic.(1^2)În cazurile prevăzute la alin. (1) și (1^1), dacă inculpatul este minor, este necesară și încuviințarea reprezentantului său legal.(2)Dacă admite cererea, instanța întreabă părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri.(3)Dacă respinge cererea, instanța procedează potrivit art. 374 alin. (5)-(10).;– Art. 377 din Codul de procedură penală: (1)Dacă a dispus ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 375 alin. (1), instanța administrează proba cu înscrisurile încuviințate.(2)Înscrisurile pot fi prezentate la termenul la care instanța se pronunță asuprea cererii prevăzute la art. 375 alin. (1) sau la un termen ulterior, acordat în acest scop. Pentru prezentarea de înscrisuri instanța nu poate acorda decât un singur termen.(3)Dispozițiile art. 383 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(4)Dacă instanța constată, din oficiu, la cererea procurorului sau a părților, că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată, este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă. Dispozițiile art. 386 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(5)Dacă pentru stabilirea încadrării juridice, precum și dacă, după schimbarea încadrării juridice, este necesară administrarea altor probe, instanța, luând concluziile procurorului și ale părților, dispune efectuarea cercetării judecătorești, dispozițiile art. 374 alin. (5)-(10) aplicându-se în mod corespunzător.;– Art. 38 din Codul penal: (1)Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.(2)Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni.14.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii. Totodată, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, art. 7 și art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici identice. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, Decizia nr. 753 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, Decizia nr. 723 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 13 aprilie 2017, Decizia nr. 220 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 26 iunie 2018, Decizia nr. 253 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2016, a constatat constituționalitatea dispozițiilor criticate.16.Cu aceste prilejuri, Curtea a reținut că procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispozițiile art. 320^1 din vechiul Cod de procedură penală – introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor -, cu titlul de derogare de la dreptul comun, ce presupune soluționarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existența infracțiunii și de vinovăția inculpatului.17.Curtea a statuat că reducerea limitelor speciale de pedeapsă ca urmare a recunoașterii învinuirii nu poate fi convertită într-un drept fundamental, ci reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor, potrivit politicii sale penale, în anumite condiții, printre care se numără și recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina inculpatului, tocmai caracterul integral al recunoașterii învinuirii fiind cel care face inutilă efectuarea cercetării judecătorești, așa cum este reglementată aceasta de dispozițiile art. 374 alin. (5)-(10) din actualul Cod de procedură penală. Având în vedere efectele procedurii de judecată simplificate, instanța poate respinge, în baza unor criterii obiective și rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât, indiferent că recunoașterea învinuirii este totală sau parțială, ceea ce prevalează este existența unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului. Prin urmare, nu simpla recunoaștere a învinuirii, chiar și integrală, este determinantă pentru a se da eficiență unui proces echitabil desfășurat în limitele legalității și imparțialității, aceasta constituind doar o condiție procedurală, ci stabilirea vinovăției inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa.18.De altfel, având în vedere tocmai riscul exercitării de presiuni asupra inculpatului spre a-și recunoaște vinovăția și cu privire la fapte pe care nu le-a săvârșit, posibilitatea instanței de a respinge cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Judecătorul nu este obligat, în absența convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului – chiar dacă acesta recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa -, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituțional al înfăptuirii justiției de către instanțele judecătorești, consacrat de art. 124 din Legea fundamentală. Prin urmare, instanța are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar și în condițiile unei recunoașteri totale a faptelor reținute în sarcina sa, atunci când nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei și consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci trebuie să se facă potrivit dreptului comun.19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, Curtea constată că soluțiile și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionuț Mărgean în Dosarul nr. 2.807/114/2017 al Tribunalului Buzău – Secția penală și constată că dispozițiile art. 375 și art. 377 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 38 din Codul penal, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Buzău – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x