DECIZIA nr. 117 din 16 martie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 518 din 12 iunie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 1REFERIRE LALEGE 45 06/03/2007
ART. 1REFERIRE LAOUG 27 29/03/2006 ART. 23
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 4REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 6REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 6REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 6REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 10REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 10REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004
ART. 12REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 12REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 14REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 14REFERIRE LAOG (R) 137 31/08/2000 ART. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 196 07/04/2022
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 710 06/10/2020
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 576 09/07/2020
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 328 11/06/2020
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 126 10/03/2020
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 196 07/04/2022
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 126 10/03/2020
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 283 27/04/2021
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 196 07/04/2022
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 126 10/03/2020
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 196 07/04/2022
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 126 10/03/2020
ART. 28REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 17
ART. 28REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 22
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 196 07/04/2022
ART. 29REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Lucian Florin Duțu și Ovidiu Gergeanu în Dosarul nr. 3.080/2/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.194D/2019. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că includerea specialiștilor din domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate reprezintă opțiunea legiuitorului, care se încadrează în marja sa de apreciere, iar Constituția stabilește în art. 41 alin. (2) instituirea unui salariu minim brut pe țară, fără să prevadă cuantumul acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia nr. 1.504 din 20 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.080/2/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Lucian Florin Duțu și Ovidiu Gergeanu în calea de atac a recursului formulat într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că obiectul acesteia îl reprezintă soluția legislativă care derivă din art. 22 alin. (1) din Secțiunea a 6-a din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume aceea de a exclude specialiștii IT din sfera drepturilor salariale aplicabile celorlalți specialiști din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și alte instituții, care au salarii de bază egale cu cele ale unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, și a-i include, în raport cu art. 17 alin. (2) din secțiunea a 4-a din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 în grila aferentă grefierilor, mult inferioară valoric față de prima. Ca atare, discriminarea este cât se poate de evidentă, întrucât noua lege – Legea-cadru nr. 153/2017 – omite să îi încadreze în art. 22 din secțiunea a 6-a a capitolului VIII din anexa nr. V la lege. Drept urmare, autorii excepției au suferit, în fapt, o diminuare a veniturilor cu procente care ating chiar și 50% din venitul anterior. 6.Se afirmă că, analizând cronologia evenimentelor legislative, prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, specialiștii IT erau asimilați procurorilor, sub aspectul salarizării. Ulterior, a intervenit Legea-cadru nr. 153/2017, care, în mod discriminatoriu și nejustificat, prin efectul art. 22 din anexa nr. V la această lege, criticat prin prezenta excepție de neconstituționalitate, nu mai recunoaște specialiștilor IT nici măcar statutul de specialiști din cadrul instanțelor și parchetelor, aceștia rămânând încadrați în grila de salarizare aferentă personalului auxiliar de specialitate, cu consecința scăderii drastice a veniturilor salariale. Mai mult decât atât, acestora le este cenzurată chiar și posibilitatea de a obține eventuale majorări salariale, cel puțin până în anul 2022, în virtutea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, fiindu-le plafonate salariile de bază la un nivel cu mult inferior față de cel avut anterior intrării în vigoare a legii.7.În consecință, încălcarea dreptului de a nu fi discriminat este posibilă tocmai în raport cu soluția legislativă care derivă din interpretarea și aplicarea celor două texte legale sus amintite, în contextul în care legea nouă acordă un regim diferențiat persoanelor aflate în situații egale. Cu alte cuvinte, în condițiile în care salariile tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar beneficiază de creșteri semnificative în temeiul legii, nu există absolut nicio rațiune ori explicație justă pentru care specialiștii IT și informaticienii – șefi din cadrul instanțelor și parchetelor să fie privați de un asemenea avantaj, respectiv să nu li se recunoască, la fel ca altor specialiști, dreptul la un salariu egal, aferent unui procuror cu grad de judecătorie.8.Se apreciază că, prin raportare la dispozițiile art. 17 din anexa nr. V la aceeași lege, art. 22 alin. (1) secțiunea a 6-a a capitolului VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu face decât să excludă categoria specialiștilor IT de la aplicarea majorărilor salariale scontate, fără a exista vreun just temei la baza unei asemenea decizii legislative. 9.Se arată că excepția de neconstituționalitate a fost invocată cu privire la art. 22 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu în mod direct, în sensul de a se declara neconstituțional textul raportat la efectele pe care le produce asupra celorlalți specialiști, ci cu privire la soluția legislativă care rezultă din coroborarea acestui articol cu dispozițiile art. 17 din anexa nr. V la aceeași lege, și care duce la omisiunea încadrării autorilor în aceeași grilă cu restul specialiștilor cauzând discriminarea acestora cu privire la măririle salariale. Or, în acest sens, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că nu se pronunță exclusiv cu privire la constituționalitatea unor texte legale de sine stătătoare, ci inclusiv cu privire la soluția legislativă raportată la mai multe texte de lege, astfel cum este și cazul prezentului dosar.10.Se menționează că esențial este faptul că în cursul lunii septembrie 2018, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a suferit modificări substanțiale în acest sens, așa încât prin art. 120 alin. (6) din acest act normativ s-au recunoscut, pe cale legislativă, drepturile pe care Legea-cadru nr. 153/2017 le-a omis, reglementându-se o ipoteză identică celei din Legea-cadru nr. 284/2010, prin care specialiștii IT erau asimilați procurorilor sub aspectul salarizării, fapt ce duce cel puțin la concluzia că însuși legiuitorul și-a asumat culpa neîncadrării acestora într-o grilă de salarizare egală cu cea a celorlalți specialiști.11.Se consideră că omisiunea legiuitorului generează situații complet discriminatorii, întrucât specialiștii IT sunt singurii care nu beneficiază de creșterile salariale oferite tuturor celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar și, mai mult decât atât, lor nu li se recunoaște statutul juridic în care se află. Deopotrivă, această omisiune legislativă încalcă în mod flagrant garanțiile constituționale privind statul de drept, întrucât această soluție legislativă este în mod evident arbitrară și nejustificată.12.Astfel, deși art. 22 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu face referire la categoria specialiștilor IT, tocmai acesta este motivul pentru care s-a formulat o asemenea excepție de neconstituționalitate. Cu alte cuvinte, autorii au atacat soluția legislativă care decurge din dispozițiile art. 17 alin. (2) din secțiunea a 4-a a capitolului VIII și ale art. 22 din secțiunea a 6-a a capitolului VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale art. 25 și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât acestea împreună conduc la încălcarea principiului statului de drept prin discriminarea unei întregi categorii de personal din sectorul bugetar.13.În consecință, odată declarată neconstituțională această soluție legislativă, autorii, în calitate de specialiști IT, ar fi reasimilați din punct de vedere salarial procurorilor, astfel că ar putea beneficia, alături de toate celelalte categorii de personal bugetar, de măririle de salariu dispuse de lege.14.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu contravin prevederilor constituționale invocate întrucât stabilirea modului de salarizare a diferitelor categorii de personal bugetar constituie atributul legiuitorului. Potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, întreaga categorie profesională a specialiștilor IT este salarizată prin raportare la aceleași dispoziții din cuprinsul actului normativ, astfel încât nu se poate reține existența unui regim de salarizare diferențiat, aplicabil în cadrul aceleiași categorii profesionale. În cauză, reclamanții urmăresc să obțină încadrarea în grila de salarizare aplicabilă altei categorii profesionale, respectiv cea aplicabilă celorlalți specialiști din cadrul instanțelor și parchetelor, criticând diferența de tratament legislativ aplicat categoriilor profesionale, pentru care a optat legiuitorul la edictarea Legii-cadru nr. 153/2017, în raport cu prevederile anterioare ale Legii-cadru nr. 284/2010. Or, această împrejurare nu reprezintă un caz de aplicare a unui tratament discriminatoriu, întrucât, având în vedere atât dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cât și jurisprudența Curții Constituționale, în cauză nu au fost relevate situații comparabile, din punctul de vedere al activității profesionale, în care să fi fost aplicat un tratament diferențiat. Principiul constituțional al egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații identice, or, în cauză nu s-a făcut dovada unor obligații profesionale și atribuții legale identice ale specialiștilor IT și ale celorlalți specialiști din cadrul instanțelor și parchetelor, astfel încât nu poate fi reținut un drept de apreciere arbitrar al legiuitorului în ceea ce privește diferențierea salarizării pentru fiecare categorie profesională.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: (1)Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B nr. crt. 4.(2)Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.(3)Salariul de bază se stabilește potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A nr. crt. 6 pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și cap. I lit. B nr. crt. 4 pentru ofițerii de poliție judiciară. Șefii de birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar șefii de serviciu de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă. Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de prevederile art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare.(4)Indemnizațiile de încadrare sau salariile de bază, precum și alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se stabilesc de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, respectiv al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, potrivit legii.19.În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind trăsăturile statului român și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, prin Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 22 iulie 2022, Decizia nr. 710 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 28 ianuarie 2021, Decizia nr. 576 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1323 din 31 decembrie 2020, Decizia nr. 328 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 8 ianuarie 2021, și Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020, instanța de contencios constituțional respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.21.Astfel, cu privire la critica de neconstituționalitate vizând instituirea unei discriminări între specialiștii IT și alte categorii de specialiști din sistemul judiciar, prin Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2022, precitată, paragraful 19, și Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, precitată, paragraful 17, Curtea a reținut că prevederile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic cu privire la aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui. Totodată, este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, la diferite autorități sau instituții publice, și, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferențiat apare ca justificată.22.De asemenea, Curtea a reținut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi.23.Totodată, Curtea a reținut că acceptarea susținerilor autorilor excepției ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferențe față de sistemul anterior de salarizare. Or, neconstituționalitatea unui text legal nu se poate pretinde prin simpla comparație dintre reglementarea veche și cea nouă, aceasta din urmă fiind considerată mai puțin favorabilă și declanșând automat un așa-zis conflict de constituționalitate.24.Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 283 din 27 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 12 iulie 2021, paragraful 20, a mai statuat că reprezintă dreptul și obligația autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57.25.Referitor la susținerea încălcării dispozițiilor constituționale ale art. 41 și 53, prin Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2022, precitată, paragraful 22, și Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, precitată, paragraful 21, Curtea a precizat că Legea fundamentală prevede în art. 41 alin. (2) „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia.26.Având în vedere cele enunțate, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, în scopul eliminării disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.27.În raport cu cele enunțate, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție.28.Cu privire la compararea soluțiilor legislative consacrate prin prevederile art. 17 alin. (2) din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, pe de o parte, și ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V la aceeași lege-cadru, pe de altă parte, prin Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2022, precitată, paragraful 24, și Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, precitată, paragraful 23, Curtea a precizat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.29.În final, Curtea a mai reținut că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte ce țin de competența autorității legiuitoare. Totodată, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2022, precitată, paragrafele 30-31). 30.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucian Florin Duțu și Ovidiu Gergeanu în Dosarul nr. 3.080/2/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x