DECIZIA nr. 116 din 10 martie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Gheorghe Trăsnea și Societatea Geomet Industrial – S.R.L. în Dosarul nr. 6.946/111/2012* al Tribunalului Cluj – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 41 D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepției au depus, la dosarul cauzei, o cerere prin care solicită, pe de o parte, judecarea în lipsă a excepției de neconstituționalitate, iar, pe de altă parte, respingerea excepției, ca devenită inadmisibilă, ca urmare a faptului că în privința autorilor excepției de neconstituționalitate a fost pronunțată o soluție de achitare.  … 3.Președintele Curții dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 101 D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, excepție ridicată de Andrei Ștefan Caunii și de Octavia Mihaela Vasile în Dosarul nr. 3.742/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală; în Dosarul nr. 1.293 D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, excepție ridicată de Ion Gabriel Bălteanu în Dosarul nr. 1.749/63/2017 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori; în Dosarul nr. 1.398 D/2018 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin punctul 2 din dispozitivul Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, corelată cu prevederile art. 10 din Legea nr. 656/2002, excepție ridicată de Costin Iulian Văduvan în Dosarul nr. 737/64/2016 al Curții de Apel Brașov – Secția penală și în Dosarul nr. 1.657 D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, excepție ridicată de Daniel-Lucian Merce-Sabău în Dosarul nr. 6.056/111/2017 al Tribunalului Bihor – Secția penală. … 4.La apelul nominal răspunde, în Dosarul nr. 1.293 D/2018, partea Aura Valentina Badea, prin domnul avocat Barbu Robert din cadrul Baroului Mehedinți, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 101 D/2018, nr. 1.293 D/2018, nr. 1.398 D/2018 și nr. 1.657 D/2018 la Dosarul nr. 41 D/2018, care a fost primul înregistrat.  … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Robert Barbu, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale criticate, autorul excepției efectuând operațiuni de spălare a unor sume de bani obținute din practicarea prostituției.  … 7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019 și Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, paragrafele 21 și 26. Cu privire la art. 10 din Legea nr. 656/2002, se arată că acesta face parte dintr-un capitol diferit de cel în care sunt reglementate infracțiunile de spălare a banilor, motiv pentru care nu restrânge sfera subiecților activi ai infracțiunii anterior menționate la persoanele fizice și juridice enumerate în cuprinsul său. Se susține, astfel, că dispozițiile legale criticate sunt în acord cu prevederile constituționale invocate de autorii excepției. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Încheierile din 13 noiembrie 2017, 20 decembrie 2017, 24 septembrie 2018 și 17 octombrie 2018, precum și prin Sentința penală nr. 386 din 10 iulie 2018 pronunțate în dosarele nr. 6.946/111/2012*, nr. 3.742/2/2014, nr. 737/64/2016 și nr. 6.056/111/2017 și, respectiv, în Dosarul nr. 1.749/63/2017, Tribunalul Cluj – Secția penală, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori, Curtea de Apel Brașov – Secția penală și, respectiv, Tribunalul Bihor – Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, raportat la art. 10 din aceeași lege, excepție ridicată de Gheorghe Trăsnea și de Societatea Geomet Industrial – S.R.L., Andrei Ștefan Caunii și de Octavia Mihaela Vasile, de Costin Iulian Văduvan și de Daniel-Lucian Merce-Sabău și, respectiv, de Ion Gabriel Bălteanu în cauze având ca obiect stabilirea vinovăției autorilor excepției, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, cel puțin pentru următoarele motive: există o suprapunere a textului criticat cu anumite ipoteze care intră sub incidența dispozițiilor art. 270 din Codul penal, care incriminează infracțiunea de tăinuire; interpretarea gramaticală a textului criticat duce la angajarea răspunderii penale în situații imposibil să fi fost avute în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării lui, cum este cea în care autorul faptei de spălare a banilor este și autorul infracțiunii predicat; lipsa unei relații clare dintre infracțiunea predicat și fapta de spălare a banilor. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la cea a instanțelor franceze, referitoare la importanța asigurării de către legiuitor a standardului lex certa ce rezultă din principiul legalității, respectiv la Hotărârile din 25 mai 1993, 15 noiembrie 1996 și 24 februarie 1998, pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, Cantoni împotriva Franței, Larissis și alții împotriva Greciei, și la Decizia din 20 noiembrie 1992 a Curții de Casație din Franța. Se susține că preluarea definiției legale a spălării banilor din conținutul unei directive nu înlătură caracterul neconstituțional al prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 și că există state care, pentru a evita lipsa de claritate, cu ocazia transpunerii directivei ce reglementează spălarea banilor, au reglementat în legislația internă alte definiții ale infracțiunii de spălare a banilor decât cea prevăzută de actul european anterior menționat. Se arată că, în privința anumitor ipoteze reglementate, textul directivei se suprapune cu dispozițiile art. 270 din Codul penal, așa încât textele criticate sunt similare cu cele anterior menționate, ce reglementează infracțiunea de tăinuire, care constă în primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia. Se face trimitere la Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, potrivit căreia autorul infracțiunii predicat răspunde și pentru infracțiunea de spălare a banilor. Sunt invocate următoarele două exemple: o persoană care comite un furt și își cumpără o pâine cu banii furați săvârșește infracțiunea de spălare a banilor, în forma prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002; o persoană care săvârșește o infracțiune de evaziune fiscală neînregistrând în contabilitate o anumită sumă de bani comite și infracțiunea de spălare a banilor, indiferent ce face cu aceștia din urmă. Se susține că pot fi date numeroase astfel de exemple în care infracțiunea de spălare a banilor dublează răspunderea penală pentru alte infracțiuni. Se arată, prin urmare, că modalitatea de reglementare a infracțiunii de spălare a banilor nu oferă posibilitatea delimitării acesteia de infracțiunea predicat și că, deși prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că infracțiunea de spălare a banilor trebuie să aibă o individualitate proprie față de fapta predicat, această precizare este insuficientă pentru delimitarea comportamentelor infracționale.  … 10.Se mai arată că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 656/2002 restrâng incidența legii analizate la persoanele fizice și juridice enumerate în cuprinsul normei anterior menționate, motiv pentru care nu poate fi stabilit un subiect activ general al infracțiunilor reglementate prin această lege.  … 11.În fine, se arată că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de previzibilitate și sub aspectul imposibilității de a determina faptele de spălare a banilor care pot fi săvârșite în calitate de instigator, întrucât determinarea calității de instigator depinde de previzibilitatea calității de autor al infracțiunii.  … 12.Tribunalul Cluj – Secția penală, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, Tribunalul Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori, Curtea de Apel Brașov – Secția penală și Tribunalul Bihor – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că singura critică de neconstituționalitate propriu-zisă invocată în prezenta cauză vizează calitatea de subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor. Cu privire la aceasta, se arată că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 656/2002 sunt în acord cu cap. II din aceeași lege, denumit „Proceduri de identificare a clienților și de prelucrare a informațiilor referitoare la spălarea banilor“, și că acestea statuează asupra destinatarilor normelor relative la acest tip de proceduri și a obligațiilor care le revin acestora în aplicarea legii. Se susține că faptul că prevederile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 nu prevăd o calitate specială a subiectului activ al infracțiunii pe care o reglementează nu determină imprevizibilitatea acestora și nu ridică probleme de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la particularitățile speței. Se arată că restul argumentelor invocate în susținerea excepției pun în evidență chestiuni de interpretare și aplicare a textului criticat, fără a evidenția elemente de neconstituționalitate. Referitor la pretinsa suprapunere între textul criticat și infracțiunea de tăinuire, prevăzută la art. 270 din Codul penal, se arată că această susținere este lipsită de fundament, diferența esențială între cele două infracțiuni, ce decurge din caracterul licit sau ilicit al bunurilor care fac obiectul acestor infracțiuni, excluzând orice confuzie între acestea. Mai mult, se arată că Legea nr. 656/2002 este o lege specială, care instituie în principal măsuri de prevenire și combatere a spălării banilor, delimitând cu precizie sfera destinatarilor obligațiilor stabilite și a faptelor care intră sub incidența sa și, prin aceasta, excluzând orice eventuală confuzie între infracțiunile pe care le reglementează și cele prevăzute în Codul penal sau în alte legi speciale. Se mai susține că legea criticată nu interzice concursul dintre infracțiunea de spălare a banilor și infracțiunea predicat, nu implică lipsa de previzibilitate a dispozițiilor legale criticate și „nu încalcă principiul minimei intervenții“. În fine, se arată că previzibilitatea unei norme se determină prin raportare la conținutul său propriu-zis, iar nu la sintagme și considerente expuse în decizii de interpretare a textului de lege de către instanțele judecătorești.  … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate sunt constituționale și că își menține punctul de vedere exprimat și reținut de Curtea Constituțională în Deciziile nr. 295 din 18 martie 2010, nr. 299 din 23 martie 2010 și nr. 856 din 24 iunie 2010. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii critică, în realitate, dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) și b) Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016 referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, raportat la art. 10 din aceeași lege, care au următorul cuprins: – Art. 10:Intră sub incidența prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice:a)instituțiile de credit și sucursalele din România ale instituțiilor de credit străine; … b)instituțiile financiare, precum și sucursalele din România ale instituțiilor financiare străine; … c)administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu și pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, agenții de marketing autorizați/avizați în sistemul pensiilor private; … d)cazinourile; … e)auditorii, persoanele fizice și juridice care acordă consultanță fiscală sau contabilă; … f)notarii publici, avocații și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență în întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părți sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienților, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăților comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfășurarea, potrivit legii, a altor activități fiduciare, precum și în cazul în care își reprezintă clienții în orice operațiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile; … g)furnizorii de servicii pentru societățile comerciale și alte entități sau construcții juridice, alții decât cei prevăzuți la lit. e) sau f), așa cum sunt definiți la art. 2 lit. k); … h)persoanele cu atribuții în procesul de privatizare; … i)agenții imobiliari; … j)asociațiile și fundațiile; … k)alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri și/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operațiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15 000 euro, indiferent dacă tranzacția se execută printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele. …  … – Art. 29 alin. (1) lit. a) și b):(1)Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:a)schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; … b)ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni. […] …  …  … 18.Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, Legea nr. 656/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Pentru aceste motive, Curtea constată că se impune ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor art. 10 și ale art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, în forma lor în vigoare la data sesizării Curții Constituționale. … 19.Anterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 au făcut obiectul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 16 din 8 iunie 2016 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală referitoare la infracțiunea de spălare a banilor. Prin decizia anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile. Așa fiind, la data sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 erau aplicabile în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 anterior menționată.  … 20.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitoare la statul de drept, la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și la calitatea legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, ale art. 31 alin. (2) referitor la dreptul la informație, ale art. 41 alin. (1) cu privire la dreptul la muncă, ale art. 52 alin. (1)-(2) cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, au mai făcut obiectul unor critici similare, Curtea Constituțională pronunțând în acest sens Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 10 februarie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată. … 22.Prin Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, precitată, paragrafele 21-25, Curtea, a reținut că, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, a constatat că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituționale. S-a reținut, totodată, că, în soluția pronunțată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atunci când a stabilit că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalitățile normative alternative ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) și, respectiv, c) din Legea nr. 656/2002. Însă, instanța de contencios constituțional, în cuprinsul Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, a făcut o distincție referitoare la varianta normativă reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, arătând că, în ipoteza săvârșirii faptelor de spălare a banilor și a infracțiunii din care aceștia provin de către același subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situație în parte, dacă infracțiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată față de infracțiunea predicat și dacă se impune reținerea unui concurs de infracțiuni sau a unei infracțiuni unice. … 23.Prin aceeași decizie, Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, paragrafele 26-32, analizând dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, Curtea Constituțională a reținut că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; iar varianta infracțională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeași lege constă în dobândirea, depunerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Curtea a stabilit că primele două modalități normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acțiunilor de ascundere și disimulare a provenienței unor bunuri rezultate din săvârșirea de infracțiuni, în timp ce modalitatea normativă prevăzută la art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, este neconstituțională în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii. … 24.Cu referire la prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat, astfel cum s-a reținut atât în Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și în Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 21, că acestea reglementează o modalitate faptică de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, modalitate ce nu poate fi comisă de autorul infracțiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza. Prin urmare, modalitatea normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, prin felul în care este reglementată, exclude, de plano, incriminarea „autospălării“, motiv pentru care nu încalcă principiul ne bis in idem. … 25.De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt clare, precise și previzibile sub aspectul acțiunilor care constituie elementul material al infracțiunii de spălare a banilor, potrivit acestora elementul material al infracțiunii antereferite constând în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12) din Constituție și cu cele ale art. 7 din Convenție. … 26.Referitor la dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, acestea reglementează o modalitate de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, al cărei element material constă în fapte de ascundere sau disimulare care, prin natura lor, nu pot fi decât subsecvente dobândirii bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni și, totodată, diferite de acțiunile sau inacțiunile care formează elementul material al infracțiunii predicat. Prin urmare, tragerea la răspundere penală a aceleiași persoane pentru comiterea infracțiunii predicat, dar și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în modalitatea prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, nu presupune o încălcare a principiului ne bis in idem, neimplicând judecarea și pedepsirea subiectului activ al infracțiunii de spălare a banilor de două ori pentru aceeași faptă, ci, dimpotrivă, sancționarea acestuia pentru fapte diferite, săvârșite la un anumit interval de timp, fapte care constituie elementul material al infracțiunii predicat și, respectiv, al celei de spălare a banilor. … 27.Având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea a constatat că interpretarea dată prevederilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a hotărât, printre altele, că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, este în acord cu dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție și cu cele ale art. 7 din Convenție. … 28.Mai mult, noțiunile de „ascundere“ și „disimulare“ folosite în cuprinsul textului criticat, precum și sintagma care arată obiectul faptelor de ascundere sau disimulare, respectiv adevărata natură „a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora“, sunt clare, precise și previzibile, norma de incriminare analizată fiind în acord cu exigențele ce rezultă din prevederile constituționale și convenționale referitoare la calitatea legii și la principiul legalității incriminării. În același sens, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 3 iunie 2016, paragraful 20, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, constatând că textele criticate stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operațiunilor săvârșite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracțiune. … 29.În ceea ce privește potențialul paralelism între infracțiunea de tăinuire, prevăzută la art. 270 din Codul penal, și cea de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, Curtea a reținut că împrejurarea că infracțiunea criticată ar fi ușor confundată cu cea de tăinuire, reglementată de art. 270 din Codul penal, nu conferă caracter neconstituțional primei, deoarece interpretarea și aplicarea în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de judecată, cu atât mai mult cu cât diferența esențială dintre spălarea de bani și tăinuire este că, la dobândirea unui bun în cazul infracțiunii de spălare a banilor, fondurile provin din operațiuni ilicite, ce au ca scop ascunderea banilor negri, pe când la tăinuire dobândirea bunurilor se face numai cu bani albi. De asemenea, prin Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, paragraful 32, Curtea a constatat că infracțiunea de tăinuire, fiind inclusă în titlul IV al părții speciale a Codului penal – Infracțiuni contra înfăptuirii justiției, reprezintă o incriminare cu caracter general, prin raportare la aceasta, dispozițiile legale criticate constituind norme juridice speciale de incriminare a unor infracțiuni cu un obiect juridic bine determinat, acela al protecției valorilor sociale din domeniul circulației legale a banilor și al prevenirii și combaterii finanțării terorismului. Așa fiind, încadrarea faptelor, potrivit art. 270 din Codul penal sau conform art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, va fi făcută de instanțele judecătorești, în fiecare caz în parte, în funcție de specificul lor, aceasta reprezentând o chestiune de interpretare și aplicare a legii, ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. … 30.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 31.Referitor la critica privind dispozițiile art. 10 din Legea nr. 656/2002, Curtea reține că, la o primă analiză a textului criticat, din interpretarea sa gramaticală strict izolată, ar rezulta că întregul act normativ se aplică doar persoanelor fizice și juridice enumerate la art. 10 din cuprinsul său și, prin urmare, că doar acestea din urmă pot avea calitatea de subiect activ al infracțiunilor reglementate la art. 29 din Legea nr. 656/2002. … 32.Interpretând însă sistematic dispozițiile art. 10 din Legea nr. 656/2002, în contextul capitolelor I, II și III din legea analizată, Curtea constată că toate trimiterile exprese la persoanele prevăzute la art. 10 din aceeași lege au în vedere activitatea de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, respectiv identificarea clienților și prelucrarea informațiilor referitoare la tranzacțiile efectuate de aceștia, precum și activitatea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Astfel, cu titlu exemplificativ, art. 2 definește la lit. d) noțiunea de „tranzacție suspectă“, prin referire la activitățile clientului uneia dintre persoanele prevăzute la art. 10 din Legea nr. 656/2002, iar la lit. h), noțiunea de „relație de afaceri“, prin referire la activitățile profesionale ale persoanelor prevăzute la același art. 10; art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 arată condițiile în care instituțiile și persoanele prevăzute la art. 10 din lege nu mai consideră o persoană ca fiind „expusă politic“; art. 5 din Legea nr. 656/2002 prevede la alin. (1) în sarcina persoanelor fizice și juridice enumerate în cuprinsul textului criticat, obligația de a informa persoana desemnată conform art. 20 alin. (1) din aceeași lege, iar la alin. (5) și (6) se prevede obligația Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor de a comunica persoanelor prevăzute la art. 10, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării unei anumite operațiuni ori, după caz, măsura prelungirii acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și, respectiv, dreptul persoanelor enumerate în cuprinsul textului criticat de a efectua operațiunea în cauză, în situația în care autoritatea administrativă anterior menționată nu face această comunicare; alin. (7) al art. 5 din Legea nr. 656/2002 prevede obligația persoanelor, prevăzute la art. 10 din aceeași lege, de a raporta Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în cel mult 10 zile lucrătoare, efectuarea operațiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni ce pot avea o legătură între ele; alin. (9) al art. 5 din Legea nr. 656/2002 prevede că persoanele prevăzute la art. 10 lit. e) și f) din lege nu au obligația de a raporta către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor informațiile pe care le primesc sau pe care le obțin de la unul dintre clienții lor în cursul determinării situației juridice a acestuia ori al apărării sau reprezentării acestuia în cadrul unor proceduri judiciare ori în legătură cu acestea, inclusiv al acordării de consultanță cu privire la declanșarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacă aceste informații au fost primite sau obținute înainte, în timpul ori după încheierea procedurilor; art. 6 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 prevede faptul că persoanele prevăzute la art. 10 din aceeași lege, care au cunoștință că o operațiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor, pot să efectueze operațiunea fără informarea prealabilă a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, dacă tranzacția se impune a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacției suspecte.  … 33.Analizând dispozițiile legale din cuprinsul capitolelor I-III din Legea nr. 656/2002, Curtea constată că scopul enumerării exprese în cuprinsul legii criticate a persoanelor fizice și juridice prevăzute la art. 10 din același act normativ a fost acela de a stabili în sarcina acestora obligații, bine definite, referitoare la activitatea de prevenire și combatere a spălării banilor, precum și un anumit regim juridic al desfășurării activităților acestora, prin raportare la activitatea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care presupune realizarea de informări permanente, cu privire la operațiunile de natură financiară efectuate, în condițiile reglementate prin legea analizată.  … 34.Prin urmare, cu toate că partea dispozitivă a art. 10 din Legea nr. 656/2002 este formulată de o manieră foarte generală, care, la o primă analiză ar putea conduce la concluzia că, sub incidența dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 656/2002, ce reglementează infracțiunile de spălare a banilor, intră doar subiectele de drept prevăzute la art. 10 din același act normativ, Curtea reține că intenția legiuitorului a fost aceea de a enumera, la art. 10 din legea criticată persoanele fizice și juridice cărora le sunt aplicabile obligațiile ce rezultă din măsurile administrative prevăzute la capitolele II și III ale Legii nr. 656/2002.  … 35.De asemenea, Curtea constată că Legea nr. 656/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 129/2019 și cu prilejul acestei operațiuni legislative, enumerarea prevăzută la art. 10 din Legea nr. 656/2002 a fost preluată, cu câteva modificări, la art. 5 din Legea nr. 129/2019, care, în partea dispozitivă, califică, în mod expres, aceste persoane astfel reglementate ca fiind entități raportoare.  … 36.Interpretând teleologic prevederile art. 10 din Legea nr. 656/2002, prin raportare la argumentele mai sus arătate, Curtea reține că intenția legiuitorului a fost aceea de a desemna, în cuprinsul textului criticat, persoanele fizice și juridice care au obligația de a raporta Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor tranzacțiile efectuate sau tranzacții care au legătură cu activitățile pe care le desfășoară și care ar putea ridica suspiciuni referitoare la comiterea unor activități de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, fără ca prin dispozițiile art. 10 din Legea nr. 656/2002 să fie restrânsă sfera subiecților activi ai infracțiunilor de spălare a banilor. … 37.Această manieră de reglementare nu este însă de natură a încălca standardele de calitate a legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituție și principiul legalității incriminării, prevăzut la art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și la art. 7 din Convenție, întrucât dispozițiile constituționale și convenționale invocate impun posibilitatea înțelegerii de către destinatarii legii a conținutului acesteia, la nevoie, cu ajutorul unui specialist. În acest sens, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. S-a arătat că este, în special, cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea lor să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi – S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109). S-a reținut, totodată, că, având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută și că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, s-a statuat că numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică, și că oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. S-a reținut, de asemenea, că, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, s-a arătat că art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului). … 38.Or, având în vedere exigențele mai sus analizate, Curtea reține că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, raportate la cele ale art. 10 din aceeași lege, sunt clare, precise și previzibile, destinatarii normelor de incriminare prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 având posibilitatea să determine conținutul juridic și sfera acestora de aplicare, la nevoie cu ajutorul consultanței juridice.  … 39.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textele criticate, a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenție, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât prevederile legale supuse controlului de constituționalitate constituie norme de drept penal substanțial, iar standardele dreptului la un proces echitabil se asigură prin dispozițiile dreptului procesual penal.  … 40.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Trăsnea și Societatea Geomet Industrial – S.R.L. în Dosarul nr. nr. 6.946/111/2012* al Tribunalului Cluj – Secția penală, de Andrei Ștefan Caunii și de Octavia Mihaela Vasile în Dosarul nr. 3.742/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, de Ion Gabriel Bălteanu în Dosarul nr. 1.749/63/2017 al Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori, de Costin Iulian Văduvan în Dosarul nr. 737/64/2016 al Curții de Apel Brașov – Secția penală și de Daniel-Lucian Merce-Sabău în Dosarul nr. 6.056/111/2017 al Tribunalului Bihor – Secția penală și constată că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, raportat la art. 10 din aceeași lege, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția penală, Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, Tribunalului Dolj – Secția penală și pentru cauze cu minori, Curții de Apel Brașov – Secția penală și Tribunalului Bihor – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește