DECIZIA nr. 115 din 28 februarie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală raportat la art. 72 din Codul penal și la art. 211-217 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ovidiu Puțura în Dosarul nr. 638/33/2017 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.399D/2017. … 2.La apelul nominal se prezintă reprezentantul autorului excepției, domnul avocat Bogdan Lamatic, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției, prin care acesta solicită judecarea în lipsă. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale. Aceste dispoziții nu asigură un proces echitabil și nu permit o aplicare constituțională a legii, permițând ca anumite sancțiuni penale să se transforme pentru condamnat într-o pedeapsă suplimentară față de cea aplicată de către judecător. În ceea ce privește măsura controlului judiciar, legiuitorul a omis să precizeze dacă durata acesteia se deduce sau nu din pedeapsa aplicată. Dacă o persoană este condamnată definitiv și anterior a fost supusă măsurii preventive a controlului judiciar, rezultă că acea persoană este supusă, în realitate, la două pedepse. Arată că, în art. 72 din Codul penal, legiuitorul a reglementat că doar măsurile preventive privative de libertate se deduc din pedeapsa aplicată, omițând să reglementeze și deducerea duratei controlului judiciar din pedeapsa aplicată. În ceea ce privește susținerile regăsite în punctele de vedere transmise de autorități în sensul că excepția este inadmisibilă, arată că nu a solicitat completarea textului, astfel că nu este incident acest caz de inadmisibilitate.  … 4.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că în Decizia nr. 650 din 11 noiembrie 2014, paragraful 22, Curtea a statuat că față de intensitatea măsurii dispuse și de modul în care aceasta este dusă la îndeplinire, măsura controlului judiciar este o măsură ce privește restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație. Așa fiind, rezultă că această măsură preventivă nu poate duce la o privare de libertate. Nu ne aflăm în fața unei omisiuni de reglementare, legiuitorul fiind clar în a reglementa că doar măsurile privative de libertate se deduc din pedeapsa aplicată. Arată că măsura controlului judiciar nu este o pedeapsă, ci o măsură preventivă ce are ca scop buna desfășurare a procesului penal. Între situațiile identificate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind privative de libertate nu se regăsește cea referitoare la dispunerea controlului judiciar. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 9 august 2017, pronunțată în Dosarul nr. 638/33/2017, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală raportat la art. 72 din Codul penal și la art. 211-217 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ovidiu Puțura, cu ocazia soluționării unei contestații la executare.  … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că durata pentru care a fost dispusă măsura preventivă a controlului judiciar nu este dedusă din pedeapsa aplicată. Autorul excepției apreciază că măsurile preventive reprezintă o restrângere temporară a unor drepturi și libertăți (de exemplu, libera circulație etc.), iar acestea au o ingerință mai mare sau mai mică asupra drepturilor individuale. Arată că, deși în cazul arestului preventiv și al arestului la domiciliu legiuitorul a stabilit măsura în care acestea se deduc din pedeapsa aplicată, în cazul controlului judiciar nu există o astfel de prevedere. Astfel, persoana condamnată suferă în realitate două sancțiuni, respectiv sancțiunea prevăzută de lege și aplicată prin hotărârea de condamnare și sancțiunea rezultată din restrângerea pe o anumită perioadă de timp a unor drepturi și libertăți fundamentale. … 7.Susține că deși legiuitorul a intervenit pentru a pune de acord dispozițiile referitoare la controlul judiciar cu Decizia Curții Constituționale nr. 712 din 4 decembrie 2014, nu au fost respectate cele reținute în considerentele acestei decizii, în sensul că nu s-a reglementat deducerea din pedeapsa aplicată a duratei pentru care a fost dispusă măsura preventivă a controlului judiciar. Așa fiind, textele de lege criticate nu sunt complete, nefiind îndeplinită cerința referitoare la calitatea legilor, din contră, se produc prejudicii directe ce conduc la încălcarea evidentă a principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5) și de art. 23 alin. (12) din Constituție. Susține că cerința referitoare la calitatea legii trebuie îndeplinită atât în ceea ce privește definiția infracțiunii, cât și în ceea ce privește pedeapsa aplicabilă. Or, referirea la pedeapsa aplicabilă nu poate face abstracție de măsurile preventive luate în cursul procesului penal și de modul de deducere a acestora. … 8.În ceea ce privește posibilitatea teoretică și practică a deducerii măsurilor preventive neprivative de libertate din pedeapsa închisorii aplicată, autorul excepției arată că restrângerea unor drepturi este considerată de legiuitor ca fiind echivalentă cu închisoarea și în cadrul altor instituții de drept penal, când pedeapsa se consideră a fi executată. Astfel, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau în cazul liberării condiționate, pedeapsa cu închisoare nu se execută efectiv, dar prin limitarea altor drepturi pe o perioadă de timp pedeapsa închisorii este considerată executată. În acest sens face trimitere la art. 98 alin. (1) și la art. 106 din Codul penal, care conțin sintagma „pedeapsa se consideră executată“. Susține că deducerea duratei măsurii controlului judiciar din pedeapsă se impune cu atât mai mult cu cât conținutul măsurilor preventive prezintă similitudini cu cele stabilite pe durata termenului de supraveghere în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, restricțiile prevăzute de art. 215 din Codul de procedură penală, în materia controlului judiciar, sunt similare celor impuse prin art. 93 din Codul penal, în materia suspendării executării pedepsei sub supraveghere, sau de art. 101 din Codul penal, în materia liberării condiționate. … 9.Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori apreciază că măsura controlului judiciar este o măsură preventivă, luată în scopurile prevăzute de art. 202 din Codul de procedură penală, neprivativă de libertate și ca atare nu poate fi dedusă dintr-o pedeapsă privativă de libertate. Paralela cu măsura arestului preventiv și cu cea a arestului la domiciliu este neavenită, în condițiile în care acestea sunt măsuri privative de libertate. În concluzie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Guvernul arată că dispozițiile criticate reglementează deducerea duratei arestului la domiciliu din pedeapsa aplicată, prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsă. Susține că măsura arestului la domiciliu face parte din categoria măsurilor preventive, alături de reținerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestarea preventivă. Măsurile preventive sunt instituții de drept procesual cu caracter de constrângere, având ca scop asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Ele vizează starea de libertate a învinuitului sau inculpatului și au drept efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertății de mișcare.  … 12.Potrivit art. 221 alin. (1) din Codul de procedură penală, arestul la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta. Astfel, în cazul arestului preventiv, inculpatul este obligat, pe durata luării măsurii, să se afle într-un loc anume desemnat, din această perspectivă măsura preventivă a arestului la domiciliu având aceeași natură cu arestul preventiv. Pe de altă parte, în cazul controlului judiciar sau al controlului judiciar pe cauțiune, se poate impune interdicția de a părăsi țara sau o anumită localitate, ceea ce reprezintă o restrângere a exercițiului la liberă circulație și nu o privare de libertate. Opțiunea legiuitorului de a deduce din pedeapsa aplicată durata arestului la domiciliu este justificată de faptul că această măsură reprezintă o privare de libertate a inculpatului. În schimb, întrucât măsura preventivă a controlului judiciar reprezintă doar o restrângere a dreptului la libera circulație, această măsură nu are caracterul și nici intensitatea unei privări de libertate, nefiind justificată deducerea sa din pedeapsa aplicată. Totodată, reglementarea conținută de textul criticat, în sensul că durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă, reprezintă opțiunea pe care legiuitorul român o are în cadrul politicii penale, fiind în deplină concordanță cu textele constituționale invocate în susținerea excepției. În consecință, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 13.Avocatul Poporului arată că, potrivit Codului de procedură penală, măsura arestului la domiciliu face parte din categoria măsurilor preventive, pe lângă reținere, control judiciar, control judiciar pe cauțiune și arestare preventivă. Măsurile preventive sunt instituții de drept procesual cu caracter de constrângere, având drept scop asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, care vizează starea de libertate a învinuitului sau inculpatului și au drept efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertății de mișcare. Prin Decizia nr. 650 din 11 noiembrie 2014, Curtea a constatat că măsura arestului la domiciliu reprezintă o privare de libertate. Ca urmare, din perspectiva naturii/substanței, măsura preventivă a arestului la domiciliu este similară cu cea a arestului preventiv. … 14.În ceea ce privește durata măsurii, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile, ce poate fi prelungită, iar durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile. Astfel, și din perspectiva duratei, măsura preventivă a arestului la domiciliu este similară cu cea a arestului preventiv.  … 15.În continuare, Avocatul Poporului apreciază că autorul excepției critică, de fapt, opțiunea legiuitorului de a deduce durata măsurii arestului la domiciliu din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsă, deducere care nu se aplică și în cazul măsurii controlului judiciar, respectiv controlului judiciar pe cauțiune. Or, așa cum sa arătat mai sus, arestul la domiciliu este o măsură preventivă privativă de libertate, în timp ce controlul judiciar este o măsură neprivativă de libertate. Ca atare, cele două categorii nu se află în aceeași situație juridică și, pe cale de consecință, nu se poate reține încălcarea principiului egalității în fața legii și a autorităților publice.  … 16.Totodată, se arată că, în realitate, autorul excepției urmărește obținerea unei noi soluții legislative, în sensul acordării unei deduceri din pedeapsă și pe durata aplicării măsurii controlului judiciar, respectiv a controlului judiciar pe cauțiune. Or, Curtea Constituțională a reținut în mod constant că acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, lucru care ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a țării“. În plus, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.  … 17.Având în vedere cele de mai sus, Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.  … 18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală raportat la art. 72 din Codul penal și la art. 211-217 din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins:– Art. 72 din Codul penal:(1)Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.(2)Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade și în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă.(3)În cazul amenzii care însoțește pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii. … – Art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală: „Durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsă.“Dispozițiile art. 211-217 din Codul de procedură penală reglementează instituția controlului judiciar.  …  … 21.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 referitor la universalitate, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, art. 24 alin. (1) potrivit căruia dreptul la apărare este garantat, art. 25 alin. (1) referitor la libera circulație și art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Sentința penală a Curții de Apel București, modificată prin Decizia penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, autorul excepției a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, și la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) lit. b) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În baza art. 38-39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare sporită cu 1 an, rezultând o pedeapsă de executat de 5 ani închisoare. Din această pedeapsă a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive cuprinsă între 21 ianuarie 2015-10 iulie 2015. … 23.Curtea reține că, prin contestația la executare formulată de condamnatul contestator, s-a solicitat admiterea acesteia și, în consecință, deducerea din pedeapsă a perioadei cuprinse între 10 iulie 2015-20 iunie 2017, perioadă în care față de acesta a fost dispusă măsura preventivă a controlului judiciar. În cadrul contestației la executare, condamnatul contestator a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (9) raportat la art. 72 din Codul penal și la art. 211-217 din Codul de procedură penală. … 24.În acest context, Curtea constată că dispozițiile art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală reglementează modalitatea de echivalare a zilelor de arest la domiciliu cu zilele de pedeapsă, în cazul deducerii duratei măsurii preventive privative de libertate a arestului la domiciliu din pedeapsa aplicată. … 25.Având în vedere acest aspect și faptul că în cadrul contestației la executare se solicită deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei cât față de inculpat a fost luată măsura controlului judiciar, rezultă că dispozițiile art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei, în accepțiunea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală. … 26.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 din Codul penal și art. 211-217 din Codul de procedură penală, Curtea reține că dispozițiile art. 72 alin. (1) din Codul penal reglementează computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, respectiv scăderea perioadei în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate din durata pedepsei închisorii pronunțate. Totodată, teza a doua a aceluiași alineat prevede faptul că scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive. … 27.Curtea a constatat că măsura computării duratei măsurilor preventive privative de libertate are ca scop protecția libertății individuale a persoanei, drept fundamental prevăzut la art. 23 din Constituție. Din această perspectivă, Curtea a reținut că, deși inculpatul care execută o măsură preventivă privativă de libertate nu este supus regimului de executare a pedepselor privative de libertate, el este totuși privat în acest fel de libertate pentru o perioadă consistentă de timp, în funcție de împrejurările și complexitatea cauzei, prin prelungirea măsurii preventive dispuse sau prin înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă privativă de libertate (Decizia nr. 138 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 mai 2015, paragrafele 11 și 13).  … 28.De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile art. 72 alin. (1) din Codul penal, prin reglementarea unui mecanism de computare a măsurilor preventive privative de libertate, constituie o garanție a libertății individuale a persoanelor care execută astfel de măsuri în cursul procesului penal, garanție ce constituie, totodată, o formă de protecție a dreptului lor la viață privată și de familie (Decizia nr. 441 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 23 octombrie 2017, paragraful 36). … 29.În ceea ce privește computarea măsurilor preventive privative de libertate, în doctrină s-a apreciat că, „potrivit legii, scăderea reținerii și a arestării preventive din durata pedepsei privative de libertate pronunțate este o măsură necesară, justificată și echitabilă, deoarece, deținerea preventivă constituind o consecință a faptei penale săvârșite, la fel ca și pedeapsa, în acest mod condamnatul ar executa o pedeapsă mai mare decât cea aplicată de instanță dacă nu s-ar face această scădere. Rezultă că un element important în calcularea duratei pedepsei care urmează să fie executată îl constituie computarea din pedeapsa pe care condamnatul o are de executat a perioadei cât acesta a fost arestat preventiv, care se știe că, în funcție de complexitatea cauzei penale, poate însuma uneori luni de zile. Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate, […], legea o scade din pedeapsa pronunțată, deoarece atât detențiunea preventivă, cât și pedeapsa aplicată însumează suferința globală pe care cel vinovat de comiterea infracțiunii o suportă pe deplin justificat. Dacă legea nu ar admite scăderea prevenției privative de libertate din pedeapsa pe care condamnatul o are de executat, s-ar crea o inechitate între gravitatea faptei și pedeapsa prea grea pe care o suportă condamnatul“. … 30.Având în vedere aceste aspecte, Curtea observă că instituția computării duratei măsurilor preventive privative de libertate rezidă în faptul că, deși diferite prin natura lor, măsurile preventive privative de libertate se aseamănă pedepsei închisorii din perspectiva faptului că, în ambele cazuri, libertatea individuală este îngrădită, fiind vizată în mod direct starea de libertate a unei persoane (suspect, inculpat, condamnat), concretizându-se în privarea acestuia de libertate.  … 31.Or, noul Cod de procedură penală prevede cinci măsuri preventive – reglementate expres și limitativ în art. 202 alin. (4), trei fiind privative de libertate (reținerea, arestul la domiciliu și arestarea preventivă), iar alte două fiind restrictive de drepturi (controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune). În acest context, reținem că măsurile preventive sunt măsuri procesuale ce vizează în mod direct fie starea de libertate a suspectului sau a inculpatului, concretizându-se în privarea acestuia de libertate, în cazul reținerii, al arestării preventive și al arestului la domiciliu (clasificate astfel ca fiind măsuri preventive privative de libertate), fie alte drepturi sau libertăți fundamentale, în cazul controlului judiciar și în cel al controlului judiciar pe cauțiune (clasificate ca fiind măsuri preventive neprivative de libertate). … 32.În acest sens, Curtea a reținut că măsurile preventive sunt măsuri ce au ca efect restrângerea, pentru perioade limitate de timp, a exercițiului unor drepturi fundamentale. Astfel, reținerea, arestul la domiciliu și arestarea preventivă, așa cum acestea sunt reglementate în Codul de procedură penală, sunt măsuri preventive privative de libertate, privare ce presupune, per se, restrângerea exercițiului unui număr însemnat de drepturi fundamentale, cum sunt libera circulație, prevăzută la art. 25 din Constituție, dreptul la viață intimă, familială și privată, reglementat la art. 26 din Constituție, dreptul la informație, prevăzut la art. 31 din Constituție, accesul la cultură, reglementat la art. 33, și dreptul de asociere, prevăzut la art. 40 din Constituție. La rândul lor, măsura controlului judiciar și măsura controlului judiciar pe cauțiune, reglementate la art. 211-215^1 și art. 216-217 din Codul de procedură penală, sunt măsuri preventive neprivative de libertate, a căror dispunere este însoțită de impunerea, ex lege, în sarcina inculpatului a unor obligații ce au același efect restrictiv cu privire la exercitarea de către acesta a anumitor drepturi fundamentale, obligații prevăzute la art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală. În completarea regimului juridic astfel stabilit, organul judiciar care a dispus măsura preventivă poate dispune, în privința inculpatului, una sau mai multe dintre obligațiile reglementate la alin. (2) al aceluiași art. 215 (Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, paragraful 34).  … 33.Așa fiind, Curtea reține că, deși atât reținerea, arestul la domiciliu, arestul preventiv, cât și controlul judiciar fac parte din categoria măsurilor preventive, măsura controlului judiciar este, spre deosebire de primele, o măsură restrictivă de libertate, iar nu una privativă de libertate (a se vedea, în sens contrar, Decizia nr. 650 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, referitoare la natura arestului la domiciliu).  … 34.Având în vedere aceste aspecte, rezultă că este întemeiată opțiunea legiuitorului de a nu prevedea computarea duratei măsurilor preventive restrictive de libertate din pedeapsa închisorii pronunțate, fără a fi încălcate prevederile constituționale invocate.  … 35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ovidiu Puțura în Dosarul nr. 638/33/2017 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și constată că dispozițiile art. 72 din Codul penal și art. 211-217 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.  … 2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.  … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește