DECIZIA nr. 112 din 9 decembrie 2024

Redacția Lex24
Publicat in ICCJ: DECIZII, 18/02/2025


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 88 din 31 ianuarie 2025
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 521
ActulREFERIRE LALEGE 78 07/04/2005
ActulREFERIRE LAOUG 4 03/02/2005
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 62 13/06/2024 ART. 4
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 20 14/03/2023
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 17 23/10/2023
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT 14/03/2023
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT 14/03/2023 ART. 35
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 69 15/10/2018
ART. 1REFERIRE LALEGE 192 07/07/2015
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 11 25/05/2015
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 4 04/04/2011
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 107
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 150
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 152
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 153
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 169
ART. 1REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010 ART. 196
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 519
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 520
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 40 22/09/2008
ART. 1REFERIRE LALEGE 78 07/04/2005
ART. 1REFERIRE LAOUG 4 03/02/2005
ART. 1REFERIRE LAOUG 4 03/02/2005 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 4 03/02/2005 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAOUG 4 03/02/2005 ART. 4
ART. 1REFERIRE LAHG 1550 23/09/2004
ART. 1REFERIRE LANORMA 23/09/2004
ART. 1REFERIRE LANORMA 23/09/2004 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 41
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 42
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 43
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 44
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 45
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 46
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 47
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 48
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 77
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 78
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 89
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 160
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ART. 167
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ANEXA 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ANEXA 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 19 17/03/2000 ANEXA 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 3 30/06/1977
ART. 1REFERIRE LALEGE 3 30/06/1977 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE 3 30/06/1977 ART. 14
ART. 3REFERIRE LAREGULAMENT 14/03/2023 ART. 36
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 520
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Dosar nr. 2.097/1/2024

Mariana Constantinescu – vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție – președintele completului
Carmen Elena Popoiag – președintele Secției I civile
Marian Budă – președintele delegat al Secției a II-a civile
Elena Diana Tămagă – președintele Secției de contencios administrativ și fiscal
Adina Georgeta Nicolae – judecător la Secția I civilă
Beatrice Ioana Nestor – judecător la Secția I civilă
Adina Georgeta Ponea – judecător la Secția I civilă
Mariana Hortolomei – judecător la Secția I civilă
Maricel Nechita – judecător la Secția I civilă
Roxana Popa – judecător la Secția a II-a civilă
Minodora Condoiu – judecător la Secția a II-a civilă
Cosmin Horia Mihăianu – judecător la Secția a II-a civilă
Adina Oana Surdu – judecător la Secția a II-a civilă
Mihaela Mîneran – judecător la Secția a II-a civilă
Gabriela Elena Bogasiu – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Ionel Barbă – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Veronica Dumitrache – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Ionel Florea – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
Iulia Craiu – judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1.Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.097/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

2.Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.3.La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.4.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.741/117/2024.5.Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.6.De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.7.În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:I.Titularul și obiectul sesizării8.Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus în Dosarul nr. 1.741/117/2024, prin încheierea din 18 septembrie 2024, îndreptată ulterior prin încheierea din data de 14.10.2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:Dacă se impune revizuirea unei pensii stabilite printr-o decizie din data de 1 iunie 2009, cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și a punctajului anual aferent acestui stagiu de cotizare, în raport cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobate cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005), și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în condițiile în care raportarea a fost făcută la un stagiu total de cotizare realizat și nu la stagiul de cotizare de 20 de ani. Se impune determinarea stagiului de cotizare aplicabil la calcularea pensiei, ținând cont de legea în vigoare la momentul pensionării.9.Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 septembrie 2024, cu nr. 2.097/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 9 decembrie 2024.II.Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile10.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare + 
Articolul 1Pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență + 
Articolul 2(1)Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență + 
Articolul 4(1)Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000
11.Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare + 
Articolul 1Începând cu data de 1 octombrie 2004 pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare + 
Articolul 2(1)Evaluarea se va efectua prin determinarea punctajului mediu anual aferent fiecărei pensii aflate în plată sau cuvenite, în conformitate cu prevederile legale + 
Articolul 3Metodologia de efectuare a evaluării prevăzute la art. 1 este cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre
III.Expunerea succintă a procesului12.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 martie 2024 pe rolul Tribunalului Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, cu nr. 1.741/117/2024, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la revizuirea pensiei stabilite prin Decizia nr. xxxxxx din 1 iunie 2009, cu luarea în calcul a stagiului complet de cotizare de 20 de ani și a punctajului anual aferent acestui stagiu de cotizare, în raport cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004; obligarea pârâtei la plata diferenței de pensie astfel rezultate începând cu 1 ianuarie 2021, la care să fie calculată dobânda legală de la scadență și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.13.În motivare, a arătat, în esență, că la data de 1 iunie 2009 i-a fost admisă cererea privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, cu un stagiu de cotizare de 48 de ani și 21 de zile, din care 25 de ani, 6 luni și 21 de zile numai în grupa I de muncă. Prin decizia mai sus indicată, a fost stabilit în mod eronat cuantumul pensiei, întrucât raportarea a fost făcută la un stagiu total de cotizare realizat, nu la stagiul de cotizare de 20 de ani.14.Problema de drept constând în determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil la calcularea pensiei (stagiu de cotizare de 20 de ani și nu stagiu total de cotizare de 45 de ani) a fost dezlegată, cu forță obligatorie, prin Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009 (Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008), și Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015 (Decizia nr. 11 din 25 mai 2015). Conform acestor decizii, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cu modificările ulterioare (Legea nr. 3/1977). Astfel, în ipoteza celor care au lucrat 20 de ani în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa a II-a de muncă, rezultă o vechime [adică un stagiu de cotizare în sensul art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 19/2000)] de 20 de ani, respectiv 25 de ani în cazul celor ce au lucrat în grupa a II-a de muncă.15.Așa cum a apreciat instanța supremă, persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 nu li se poate aplica retroactiv stagiul complet de cotizare mai mare de 20 de ani, prevăzut de Legea nr. 19/2000.16.Dreptul reclamantului, a cărui pensie a fost stabilită în baza Legii nr. 19/2000, la corectarea erorii de calcul al pensiei (constând în nerespectarea stagiului complet de cotizare stabilit prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40 din 22 septembrie 2008 și nr. 11 din 25 mai 2015) s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010).17.În acest context, legea nouă (Legea nr. 263/2010) nu prevede nicidecum interdicția corectării erorilor de calcul ivite anterior, care sunt perpetuate și se reflectă în cuantumul actual al pensiilor lunare. Dimpotrivă, atât art. 89 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cât și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 mențin continuitatea procedurii de revizuire a pensiilor în scopul înlăturării erorilor apărute în practică, repercutate asupra fiecărei pensii lunare. Mai mult, Legea nr. 263/2010 nu a modificat modul de stabilire a pensiilor aflate în plată la data de 31 decembrie 2010 și nu a dispus nicio recalculare din oficiu în baza unui nou algoritm.18.Pârâta a depus întâmpinare, prin care a arătat că solicitarea este nefondată, întrucât reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru munca depusă și limită de vârstă, stabilită inițial prin Decizia nr. xxxxxx din 1 iunie 2009, emisă în baza Legii nr. 19/2000, așa cum i s-a comunicat prin adresa de răspuns din 22 martie 2024.19.La termenul din 18 septembrie 2024, instanța de trimitere, din oficiu, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu dezlegarea problemei de drept menționate, precum și suspendarea cauzei.IV.Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării20.Tribunalul, invocând dispozițiile art. 2 alin. (1) și ale art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, precum și preambulul acestui act normativ, a apreciat că singura condiție de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.21.Odată verificată îndeplinirea acestei condiții, sesizarea este obligatorie, având în vedere modalitatea de formulare a textului: „completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac (…) va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.22.Tribunalul a constatat îndeplinite condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel încât a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru lămurirea chestiunii de drept anterior amintite.23.Dezlegarea chestiunii de drept a fost considerată esențială pentru soluționarea cauzei, în sensul că demersul reclamantului ar putea fi validat, în funcție și de circumstanțele litigiului, dacă se va aprecia că se impune revizuirea unei pensii stabilite printr-o decizie din anul 2009, cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și a punctajului anual aferent acestui stagiu de cotizare în raport cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, în condițiile în care raportarea a fost făcută la un stagiu total de cotizare realizat și nu la stagiul de cotizare de 20 de ani. Se impune determinarea stagiului de cotizare aplicabil la calcularea pensiei, ținând cont de legea în vigoare la momentul pensionării.24.În situația în care se va considera că nu se impune revizuirea în acest sens, ținând cont de circumstanțele prezentate, soluția instanței ar fi diferită.25.Instanța de trimitere a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra acestei chestiuni de drept, care nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.V.Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept26.Părțile nu au prezentat un punct de vedere, nici în fața instanței de trimitere și nici după comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.VI.Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept27.Completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în Dosarul nr. 1.741/117/2024 a apreciat că aspectele care se impun a fi lămurite în prezenta cauză ar putea primi o posibilă interpretare, prin raportare la dispozițiile legii în vigoare la momentul pensionării reclamantului, respectiv Legea nr. 19/2000.28.Invocând dispozițiile art. 41 alin. (1)(4) și ale art. 42 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, a reținut că prin aplicarea acestor texte raportate la anexa nr. 3 din aceeași lege, reclamantul a beneficiat de reducerea vârstei de pensionare de la 65 de ani la 54 de ani și o lună și de acordarea unui punctaj suplimentar pentru grupe/condiții de muncă de 16,76166 puncte. Or, beneficiind în acest mod de efectele Legii nr. 19/2000, la o analiză preliminară se pare că acesta nu ar putea obține luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.29.Dincolo de acest punct de vedere preliminar, urmează ca la deliberare, în funcție de soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept, de probele administrate pe parcursul procesului și de toate circumstanțele litigiului, să fie pronunțată soluția în cauză.VII.Jurisprudența instanțelor naționale în materie30.La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în problema de drept ce face obiectul sesizării.31.Astfel, practica judiciară pertinentă transmisă de către majoritatea curților de apel și opiniile exprimate de cele mai multe dintre colectivele de judecători sunt în sensul că nu se impune revizuirea unei pensii stabilite în condițiile vizate de sesizare, întrucât aceste acte normative nu sunt aplicabile dacă dreptul la pensie a fost stabilit la data de 1 iunie 2009, sub imperiul Legii nr. 19/2000.32.S-a arătat astfel că, în cazul unei pensii stabilite printr-o decizie din data de 1 iunie 2009, sunt inaplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, deoarece dreptul la pensie nu s-a deschis anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel cum este configurat domeniul de aplicare a ordonanței de urgență prin art. 1 din acest act normativ.33.Pentru aceleași motive vizând limitele domeniului de aplicare, nici Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 nu este aplicabilă atunci când dreptul la pensie a fost stabilit în anul 2009, date fiind dispozițiile art. 1 alin. (1) din actul normativ.34.Totodată, s-a arătat că din analiza Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani se poate realiza doar în situația persoanelor al căror drept de pensie s-a deschis în perioada 1 iunie 1977-31 martie 2001. Cu alte cuvinte, acest stagiu se reține pentru persoanele care aveau vocația de a se pensiona în perioada menționată, îndeplinind cumulativ atât condițiile de stagiu, cât și pe cele de vârstă.35.Cu privire la determinarea stagiului de cotizare aplicabil la calcularea pensiei, ținând cont de legea în vigoare la momentul pensionării, magistrații au arătat că este incidentă Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 19 mai 2011 (Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011), prin care s-a statuat că modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare.36.În acest sens sunt sentințele civile definitive nr. 1.022 din 7 septembrie 2021 și nr. 1.371 din 20 octombrie 2021 ale Tribunalului Hunedoara – Secția I civilă, sentințele civile nr. 5.110 din 29 septembrie 2023 și nr. 5.113 din 29 septembrie 2023 ale Tribunalului București – Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, definitive prin deciziile nr. 2.586 din 24 mai 2024, respectiv nr. 2.365 din 14 mai 2024 ale Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Sentința civilă nr. 309 din 20 martie 2024 a Tribunalului Buzău – Secția I civilă, Sentința civilă nr. 1.365 din 11 decembrie 2023 a Tribunalului Suceava – Secția I civilă, definitivă prin Decizia civilă nr. 486 din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Suceava – Secția I civilă sau Sentința civilă nr. 474 din 23 aprilie 2024 a Tribunalului Suceava – Secția I civilă, aflată în apel, precum și opiniile judecătorilor din cadrul Tribunalului București, Curții de Apel Iași, Curții de Apel Ploiești, Tribunalului Buzău, Curții de Apel Brașov sau Curții de Apel Suceava.37.Celelalte curți de apel fie au identificat practică judiciară irelevantă, întrucât privea persoane pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, fie au comunicat puncte de vedere grefate pe aceeași ipoteză distinctă a pensionării înainte de data de 1.04.2001.38.Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică în prezent practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizărilor.VIII.Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii39.Prin Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a statuat că:Dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială40.Prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că:Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare41.Prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis următoarele:(…) în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 este:– 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; și– 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare;– 30 de ani (în cazul bărbaților) și 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare42.Prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că:În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea acestei legi, sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/201043.Prin Decizia nr. 17 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1129 din 14 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că:Prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, nu înlătură și nu împiedică revizuirea drepturilor de pensie cu aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) și (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dată acestor texte prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015IX.Jurisprudența Curții Constituționale44.Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 sau ale Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 din perspectiva problemelor vizate de sesizare.X.Raportul asupra chestiunii de drept45.Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că lipsește cerința existenței unei chestiuni de drept reale, dificile, fiind evident sensul clar, lipsit de echivoc al dispozițiilor legale supuse interpretării.XI.Înalta Curte de Casație și JustițieExaminând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:46.Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziții arată că se completează.47.În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate ale unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente:– existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze (de dreptul muncii, de contencios administrativ și fiscal);– instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac;– sesizarea să privească o chestiune de drept;– soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;– chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.48.Evaluând elementele sesizării, se reține că aceasta provine dintr-un litigiu având ca obiect recalcularea unei pensii stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000, litigiu care se înscrie în domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris prin art. 1 alin. (1) și (2) din actul normativ menționat.49.Tribunalul este învestit cu soluționarea acestei cauze în primă instanță, în virtutea competenței sale legale conturate prin dispozițiile art. 152 și 153 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată.50.În mod neîndoielnic, chestiunea sesizată este chiar cea dedusă judecății în cauza cu soluționarea căreia instanța de judecată a fost învestită, verificându-se astfel și condiția de admisibilitate a legăturii de determinare, anume ca de chestiunea sesizată să depindă soluționarea pe fond a litigiului.51.De asemenea, nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare chestiunea de drept sesizată, relativă la îndreptățirea persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis în temeiul Legii nr. 19/2000 de a le fi calculat cuantumul pensiei prin raportare la stagiul complet de cotizare redus reglementat prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11 din 25 mai 2015.52.Cât privește condiția distinctă de admisibilitate ca sesizarea să privească o „chestiune de drept“, aceasta necesită o privire aparte asupra încheierii de sesizare (în forma îndreptată) a cărei motivare este rezumată la evocarea minimală a condițiilor de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța considerând sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pe calea mecanismului dezlegării chestiunii de drept ca fiind obligatorie, necircumscrisă condiției „dificultății chestiunii de drept“ și expunând punctul de vedere propriu asupra problemei sesizate.53.Admisibilitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi însă desprinsă de condiția existenței unei chestiuni reale, veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme asupra oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere. O interpretare contrară ar rezuma rolul instanțelor de drept comun la o simplă și mecanică activitate „de trimitere“ și de „preluare“ apoi, în hotărârile acestora, a dezlegărilor date în mecanismul hotărârii prealabile, în timp ce Înaltei Curți de Casație și Justiție i-ar atribui funcții similare instanței care judecă prin delegare.54.Expunerea de motive din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 – care evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă, a chestiunilor dificile de drept -, dar și norma de trimitere din cuprinsul art. 4 al ordonanței de urgență, în virtutea căreia dispozițiile acesteia se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, îndreptățesc concluzia că interpretarea literală și izolată a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că nu s-ar impune condiția existenței unei reale chestiuni de drept asupra căreia urmează a se pronunța instanța supremă, nu este conformă literei și spiritului actului normativ.55.Sintagma „chestiune de drept“ nu poate fi sinonimă cauzei acțiunii, ci are un caracter autonom, iar condițiile ce trebuie verificate pentru constatarea existenței ei sunt cele conturate în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă. Cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condițiilor de admisibilitate ale sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce prin aceste mecanisme instanța supremă realizează nemijlocit funcția de asigurare a unei jurisprudențe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariția practicii neuniforme, în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.56.În acest context, rămân valabile cazurile incontestabile în care s-a stabilit că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept, conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, cum ar fi: a) claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; b) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene, a Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție.57.Prin raportare la aceste exigențe expuse, se constată că sesizarea formulată nu întrunește condiția de admisibilitate de a privi „o chestiune de drept“ care să fie reală, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, apte să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare, date fiind argumentele care succed.58.Astfel, în esență, chestiunea de drept obiect al prezentei sesizări vizează îndreptățirea persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis în temeiul Legii nr. 19/2000, dar care au desfășurat (și) activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, de a le fi calculat cuantumul pensiei prin raportare la stagiul complet de cotizare redus, de 20 de ani, reglementat de dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) și (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11 din 25 mai 2015.59.Preliminar, se impune a se menționa faptul că, deși Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 și Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 sunt în prezent abrogate prin dispozițiile art. 196 lit. n), respectiv lit. p) din Legea nr. 263/2010 (lege în vigoare la momentul declanșării litigiului), „și în prezent este posibilă aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, aprobate cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, în procesele declanșate în condițiile arătate, chiar dacă acest act normativ este abrogat, întrucât evaluarea în vederea recalculării și recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 (așadar, în baza Legii nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare), în mod necesar trebuie a fi realizate în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, întrucât raportul juridic de drept material este guvernat de aceste norme“ (paragraful 9.2 din Decizia nr. 11 din 25 mai 2015).60.Convergent, prin paragraful 113 din Decizia nr. 17 din 23 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a arătat în privința acelorași două acte normative invocate în fundamentarea chestiunii de drept prezente, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 și Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, că „nu se poate considera că pentru revizuirea deciziilor de pensie din perioada de referință ele nu mai pot fi incidente. Astfel, abrogarea dispozițiilor legale în discuție relevă funcția acestui instrument de tehnică legislativă, aceea de asanare a legislației și nicidecum negarea efectelor viitoare ale aplicării lor în procedura de recalculare, potrivit principiului tempus regit actum“.61.În egală măsură, nici faptul abrogării Legii nr. 19/2000 (sub imperiul căreia a fost emisă decizia de pensionare a reclamantului) prin art. 196 din Legea nr. 263/2010 nu determină lipsa sa de actualitate în algoritmul juridic determinat de sesizare. Concluzia se impune întrucât prin cererea de chemare în judecată se solicită rezolvarea unui raport juridic guvernat, în temeiul principiului tempus regit actum, de prevederile acestui act normativ, astfel cum de altfel instanța de trimitere însăși a apreciat, la rândul ei, în finalul sesizării trimise: „Se impune determinarea stagiului de cotizare aplicabil la calcularea pensiei, ținând cont de legea în vigoare la momentul pensionării“.62.De altfel, inclusiv art. 150 din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (actul normativ actual în materie, prin care s-a abrogat Legea nr. 263/2010) statuează: „Litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul“.63.Grefat așadar pe aceste constatări cu caracter prealabil, se observă de principiu că, astfel cum prin chiar Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 (paragraful 9.2) se reține, „aplicarea principiului fundamental de drept tempus regit actum presupune că dreptul la pensie de asigurări sociale de stat se stabilește față de condițiile prevăzute de actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, aspect confirmat de jurisprudența instanțelor naționale, de jurisprudența Curții Constituționale, precum și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; în consecință, ca regulă (excepția fiind actele normative speciale), condițiile înscrierii la dreptul la pensie pentru cei al căror drept s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data pensionării, anume Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare, cei pensionați după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, dobândesc dreptul la pensie în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare (situație valabilă pentru intervalul 1 aprilie 2001-31 decembrie 2010), în timp ce după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare (1 ianuarie 2011), se vor supune condițiilor prevăzute de cel din urmă act normativ“.64.Legea nr. 19/2000, sub imperiul căreia a fost deschis dreptul la pensie al reclamantului, cuprinde în cadrul său dispoziții juridice (a se vedea inter alia art. 4148^1, art. 78^2, art. 167^1 sau anexele nr. 3, nr. 4 sau nr. 5 ale legii) care reglementează situația persoanelor ce au lucrat în condiții deosebite sau în condiții speciale de muncă, inclusiv tipologia celor ce au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I sau grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, stabilind în favoarea acestora măsuri precum ar fi reducerea vârstelor standard de pensionare sau majorarea punctelor anuale.65.Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4 din 4 aprilie 2011, pronunțată în interesul legii, confirmă că „Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare“.66.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 vizează, astfel cum rezultă în mod expres din însuși titlul său, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, ordonanța fiind emisă potrivit preambulului acesteia, „În vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul «la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie», precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență“.67.Domeniul de aplicare a ordonanței de urgență a fost delimitat astfel, prin art. 1: „Pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență“.68.Hotărârea nr. 1.550/2004 a fost elaborată de Guvernul României în vederea efectuării operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, ea cuprinzând Norma metodologică din 23.09.2004 de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.69.Prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mod obligatoriu că „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 este:– 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; și– 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare;– 30 de ani (în cazul bărbaților) și 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare“.70.În cadrul Deciziei în interesul Legii nr. 40 din 22 septembrie 2008, invocate de asemenea, de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată în fundamentarea pretenției formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit: „Dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială“.71.Or, toți acești vectori juridici identificați, de decelare a domeniului de aplicare a actelor normative care circumscriu prezenta sesizare, sunt de natură în mod conjugat să nu califice întrebarea instanței de trimitere ca fiind una privitoare la o „chestiune de drept“ reală, aptă să declanșeze mecanismul de intervenție a instanței supreme în asigurarea unei jurisprudențe uniforme, câtă vreme ei descriu cu suficientă claritate ipoteza de aplicare a normelor care prevăd dreptul disputat, respectiv apartenența la consorțiul beneficiarilor de pensie ale căror drepturi aferente s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001.72.Jurisprudența națională pertinentă transmisă de curțile de apel și punctele de vedere exprimate de colectivele de magistrați asupra problemei de drept subliniază concluzia configurată. Astfel, în mod unanim practica judiciară înaintată ilustrează adoptarea unei soluții unice în privința acestui tip de acțiuni, justificate unanim prin prisma algoritmului juridic configurat de vectorii de rezolvare anterior identificați (exempli gratia: sentințele civile definitive nr. 1.022 din 7 septembrie 2021 și nr. 1.371 din 20 octombrie 2021 ale Tribunalului Hunedoara – Secția I civilă, sentințele civile nr. 5.110 din 29 septembrie 2023 și nr. 5.113 din 29 septembrie 2023 ale Tribunalului București – Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, definitive prin deciziile nr. 2.586 din 24 mai 2024, respectiv nr. 2.365 din 14 mai 2024 ale Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Sentința civilă nr. 309 din 20 martie 2024 a Tribunalului Buzău – Secția I civilă, Sentința civilă nr. 1.365 din 11 decembrie 2023 a Tribunalului Suceava – Secția I civilă, definitivă prin Decizia civilă nr. 486 din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel Suceava – Secția I civilă sau Sentința civilă nr. 474 din 23 aprilie 2024 a Tribunalului Suceava – Secția I civilă, aflată în apel). În aceeași direcție sunt și opiniile exprimate de colectivele de judecători din cadrul Tribunalului București, Curții de Apel Iași, Curții de Apel Ploiești, Tribunalului Buzău, Curții de Apel Brașov sau Curții de Apel Suceava.73.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată faptul că nici la nivelul jurisprudenței dezvoltate pe marginea acestei probleme de drept, ca de altfel nici la nivel de opinie juridică exprimată de colectivele de magistrați, nu s-a conturat vreo divergență. Punctul de vedere transmis de celelalte instanțe de judecată interpelate, precum și ampla jurisprudență care l-a însoțit se grefează pe premisa esențial diferită a deschiderii dreptului la pensie în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, deci anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. Or, eșafodajul juridic al problemei de drept obiect al prezentei sesizări este reprezentat de stabilirea pensiei sub imperiul Legii nr. 19/2000, intrate în vigoare la data de 1 aprilie 2001. Drept urmare, acest punct de vedere și jurisprudența ce îl însoțește sunt irelevante în silogismul juridic al dezlegării prezente, ele nefiind astfel idonee să reprezinte o opinie contrară care să afecteze valabilitatea concluziei expuse a caracterului unanim al practicii judiciare.74.Așadar, inclusiv din perspectiva caracterului uniform al jurisprudenței naționale pronunțate în domeniu, nu se întrezărește riscul apariției și dezvoltării unei practici judiciare neunitare, astfel încât să devină necesară activarea mecanismului preventiv de uniformizare reprezentat de pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.75.Lecturând opinia completului de judecată asupra problemei de drept sesizate [opinie ce s-a raportat exclusiv la dispozițiile Legii nr. 19/2000 sub imperiul căreia a fost deschis dreptul la pensie, respectiv art. 41 alin. (1)-(4), art. 42 alin. (1) și anexa nr. 3 a legii menționate], transpare ineluctabil, de asemenea, lipsa oricărei dificultăți reale a acestuia în rezolvarea problemei de drept pendinte, niciunul dintre considerentele încheierii de sesizare, astfel cum a fost îndreptată, neilustrând vreun atribut juridic de dificultate al chestiunii de drept, completul de judecată apreciind de altfel că admisibilitatea prezentei sesizări este condiționată exclusiv de cerința distinctă negativă a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept.76.În lumina tuturor celor expuse, rezultă că nefiind identificată o problemă de interpretare a normelor de drept invocate, fiind evident sensul clar, lipsit de echivoc al dispozițiilor legale care transpare din simpla lor edictare, soluția care se impune în privința prezentei sesizări este aceea a respingerii ca inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Cluj – Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.741/117/2024, privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:Dacă se impune revizuirea unei pensii stabilite printr-o decizie din data de 1 iunie 2009, cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și a punctajului anual aferent acestui stagiu de cotizare, în raport cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobate cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu completările ulterioare, în condițiile în care raportarea a fost făcută la un stagiu total de cotizare realizat și nu la stagiul de cotizare de 20 de ani. Se impune determinarea stagiului de cotizare aplicabil la calcularea pensiei, ținând cont de legea în vigoare la momentul pensionăriiObligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2024.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Elena Adriana Stamatescu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x