DECIZIA nr. 111 din 7 martie 2024

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 790 din 9 august 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 72
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 72
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 72
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 441 22/06/2017
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 598
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 72
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 61 24/02/2022
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 72
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 405
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 CAP. 4
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 404
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 39
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 40
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 81
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 82
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 84
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 85
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 86
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 87
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 88
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 89
ART. 18REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 90
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 539
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 138 10/03/2015
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Oana-Cristina Puică – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 din Codul penal, excepție ridicată de Vasile Ciorbă în Dosarul nr. 3.075/296/2019 al Tribunalului Satu Mare – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.988D/2019.2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 441 din 22 iunie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 109 din 19 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.075/296/2019, Tribunalul Satu Mare – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Vasile Ciorbă într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei sentințe penale prin care, în baza prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestație la executare prin care s-a solicitat deducerea din pedeapsa închisorii a duratei măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cursul urmăririi penale desfășurate într-un alt dosar, care nu a fost soluționat definitiv.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, în măsura în care sunt interpretate în sensul că scăderea duratei privării de libertate prin măsuri preventive, în cazul unei persoane judecate separat pentru infracțiuni concurente, are loc exclusiv în cauza în care respectiva persoană a fost supusă acestor măsuri. Arată, astfel, că, dacă o persoană condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni este urmărită penal sau judecată pentru o infracțiune concurentă, dispozițiile art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal nu pot fi aplicate, persoana în cauză neputând beneficia de computarea duratei măsurii preventive privative de libertate executate ca urmare a săvârșirii unei fapte concurente, dacă procesul penal cu privire la aceasta din urmă nu s-a încheiat.6.Tribunalul Satu Mare – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că modul de reglementare a dispozițiilor art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal nu contravine prevederilor art. 16 din Constituție.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, consideră că situația juridică a persoanelor condamnate este diferită de cea a persoanelor care au calitatea de inculpați în dosare penale nesoluționate prin hotărâri judecătorești, judecata având loc în mod separat pentru infracțiuni concurente. Acest aspect justifică tratamentul juridic diferențiat instituit de legiuitor sub aspectul dreptului de a beneficia de computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, măsura computării fiind aplicabilă în mod egal doar persoanelor condamnate care se încadrează în ipoteza normei reglementate de dispozițiile art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal. Prin urmare, nu se poate reține că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât principiul constituțional al egalității în drepturi presupune asigurarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situații juridice similare, iar încălcarea acestui principiu are loc numai atunci când unor persoane aflate în situații juridice similare li se aplică un tratament juridic diferit, tratament ce nu este justificat de un scop legitim și în reglementarea căruia legiuitorul nu asigură un just echilibru între scopul urmărit și mijloacele juridice folosite.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 72 din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta vizează numai prevederile art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul cuprins: „(1) […] Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.“ Prevederile art. 72 alin. (1) fraza întâi din Codul penal stabilesc că: „(1) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate.“12.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 61 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 11 iulie 2022, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, pentru argumentele reținute în paragrafele 16-28 din această decizie.14.Prin decizia mai sus menționată, Curtea a reținut că dispozițiile art. 72 alin. (1) din Codul penal reglementează computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, respectiv scăderea perioadei în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate din durata pedepsei închisorii pronunțate. Totodată, fraza a doua a art. 72 alin. (1) din Codul penal prevede faptul că scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive. În ceea ce privește această a doua ipoteză prevăzută de dispozițiile art. 72 alin. (1) din Codul penal, Curtea a constatat că măsura computării duratei măsurilor preventive privative de libertate are ca scop protecția libertății individuale a persoanei, drept fundamental consacrat de prevederile art. 23 din Constituție. Din această perspectivă, Curtea a reținut că, deși inculpatul care execută o măsură preventivă privativă de libertate nu este supus regimului de executare a pedepselor privative de libertate, el este, totuși, privat în acest fel de libertate pentru o perioadă consistentă de timp, în funcție de împrejurările și de complexitatea cauzei, prin prelungirea măsurii preventive dispuse sau prin înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă privativă de libertate. Pentru aceleași considerente, legiuitorul a reglementat, prin dispozițiile art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal, ipoteza particulară a concursului de infracțiuni, potrivit căreia durata măsurilor preventive privative de libertate la care persoana condamnată a fost supusă în timpul urmăririi penale sau al judecății este dedusă din durata pedepsei închisorii pronunțate în cauză și în situația în care condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.15.Prin Decizia nr. 61 din 24 februarie 2022, precitată, Curtea a reținut că săvârșirea unor infracțiuni concurente, în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal, poate fi stabilită prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Anterior datei pronunțării unei astfel de hotărâri, concursul de infracțiuni este unul ipotetic, existența sa, stabilită prin acte ale procurorului sau dedusă din acte procesuale specifice desfășurării procedurii judecății în primă instanță anterioare pronunțării unei hotărâri de soluționare a acțiunii penale, conform prevederilor art. 405 din Codul de procedură penală, fiind afectată de cauza suspensivă a constatării sale printr-un astfel de act. Prin urmare, din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Codul penal, Curtea a observat că o persoană condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni și urmărită penal sau judecată pentru o infracțiune concurentă, fapte al căror concurs nu a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească, nu se încadrează în ipoteza normei de la art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal și nu poate beneficia de computarea duratei măsurii preventive privative de libertate executate ca urmare a săvârșirii infracțiunii în privința căreia nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească. Această concluzie rezultă și din interpretarea sistematică a textului legal criticat, care este situat în titlul III – Pedepsele al părții generale a Codului penal, în capitolul IV – Calculul duratei pedepselor. Astfel, cu prilejul soluționării cauzei penale referitoare la infracțiunea aflată în concurs cu infracțiunea în privința căreia există o hotărâre definitivă, instanța de judecată poate pronunța, conform prevederilor art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală, una dintre următoarele soluții: condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.16.Prin decizia anterior menționată, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță atunci când instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, că aceasta constituie infracțiune și că a fost săvârșită de inculpat. În cazul condamnării inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni concurente, instanța va proceda la contopirea pedepselor, aplicând dispozițiile art. 39 din Codul penal, în cazul în care niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu a fost judecată definitiv, și, respectiv, prevederile art. 40 din Codul penal, în situația în care infractorul a fost condamnat definitiv înainte de a fi fost judecat pentru infracțiunea concurentă. După stabilirea pedepsei rezultante, din cuantumul acesteia se va computa durata măsurii preventive privative de libertate, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Codul penal coroborate cu cele ale art. 404 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală.17.În continuare, prin decizia precitată, Curtea a constatat că renunțarea la aplicarea pedepsei se pronunță, conform art. 396 alin. (3) din Codul de procedură penală, atunci când instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat în condițiile art. 8082 din Codul penal. În această situație, având în vedere condițiile prevăzute la art. 80 alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Codul penal, operațiunea de individualizare a pedepsei pentru infracțiunea săvârșită și de determinare a pedepsei aplicabile se face doar în condițiile aplicării prevederilor art. 82 alin. (3) din Codul penal ce reglementează anularea renunțării la aplicarea pedepsei. Cu ocazia pronunțării pedepsei pentru infracțiunea care a determinat anularea, instanța de judecată, pentru a stabili pedeapsa ce urmează să fie executată, va proceda la computarea duratei măsurii preventive privative de libertate din pedeapsa cu închisoarea pronunțată, potrivit acelorași dispoziții ale art. 72 alin. (1) din Codul penal coroborate cu cele ale art. 404 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală.18.Amânarea aplicării pedepsei se poate dispune, potrivit art. 396 alin. (4) din Codul de procedură penală, dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat în condițiile art. 8390 din Codul penal. Având în vedere condiția prevăzută la art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal, individualizarea pedepsei și stabilirea pedepsei aplicabile prezintă relevanță în ipoteza aplicabilității în cauză a dispozițiilor art. 88 sau ale art. 89 din Codul penal, referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei și, respectiv, la anularea amânării aplicării pedepsei. În acest sens, din pedeapsa penală privativă de libertate aflată în curs de executare, instanța, potrivit art. 72 alin. (1) din Codul penal coroborat cu art. 404 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, va computa durata măsurii preventive privative de libertate executată de inculpat în timpul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești.19.Achitarea și încetarea procesului penal sunt soluții pronunțate de instanța de judecată în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)d) din Codul de procedură penală și, respectiv, la art. 16 alin. (1) lit. e)j) din Codul de procedură penală. În condițiile pronunțării uneia dintre cele două soluții, respectiv achitarea și încetarea procesului penal, cu privire la săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus luarea unei măsuri preventive privative de libertate, concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă penală privativă de libertate, instanța de judecată va computa durata măsurii preventive privative de libertate din pedeapsa închisorii pronunțată, în baza art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal. Curtea a reținut însă că această computare nu poate avea loc decât în ipoteza în care toate cauzele în care o persoană este cercetată separat pentru infracțiuni concurente sunt soluționate definitiv.20.De asemenea, în sensul celor de mai sus, prin Decizia nr. 61 din 24 februarie 2022, Curtea a reținut și un argument de text cuprins în art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal, aceasta făcând referire implicită la existența unei hotărâri judecătorești atunci când stabilește că scăderea, în ipoteza textului, se realizează „chiar dacă (condamnatul – s.n.) a fost condamnat pentru o altă faptă“. În acest context, Curtea constată că textul analizat se referă, în mod evident, la situația infracțiunilor concurente în raport cu care a fost pronunțată o hotărâre judecătorească, chiar și de achitare sau de încetare a procesului penal, iar nu la cele care se află încă în curs de soluționare la momentul realizării operațiunii de computare.21.Pentru motivele arătate, prin decizia mai sus menționată, Curtea a constatat că situația juridică a persoanelor condamnate la pedepse penale este diferită de cea a persoanelor care au calitatea de inculpați în dosare penale nesoluționate prin hotărâri judecătorești, fiind consecința judecării acestora din urmă în mod separat pentru infracțiuni concurente. Acest aspect justifică tratamentul juridic diferențiat instituit de legiuitor sub aspectul dreptului de a beneficia sau de a solicita computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, măsura computării, împreună cu aspectele anterior arătate, fiind aplicabilă în mod egal doar persoanelor condamnate care se încadrează în ipoteza normei de la art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal.22.Pentru argumentele arătate, Curtea nu a putut reține că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât principiul constituțional al egalității în drepturi presupune asigurarea unui tratament juridic egal tuturor persoanelor aflate în situații juridice similare, iar încălcarea lui are loc numai atunci când unor persoane aflate în situații juridice identice li se aplică un tratament juridic diferit, tratament ce nu este justificat de un scop legitim și în reglementarea căruia legiuitorul nu asigură un just echilibru între scopul urmărit și mijloacele juridice folosite. Curtea a constatat că în ipoteza neaplicării de către instanța competentă a dispozițiilor legale referitoare la computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate din pedeapsa închisorii, persoana în cauză are dreptul de a formula contestație la executare, conform prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, invocând situația în care se află drept cauză de micșorare a pedepsei. De asemenea, în situația în care durata măsurii preventive privative de libertate depășește durata pedepsei închisorii, persoana condamnată are dreptul de a solicita repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate, conform prevederilor art. 539 din Codul de procedură penală.23.În același sens sunt și Decizia nr. 138 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 mai 2015, și Decizia nr. 441 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 23 octombrie 2017.24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Ciorbă în Dosarul nr. 3.075/296/2019 al Tribunalului Satu Mare – Secția penală și constată că dispozițiile art. 72 alin. (1) fraza a doua din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 martie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x